Cristi era
pregătit. Muşcă la repezeală dintr-un croissant cu ciocolată, luă o gură de
cafea amară, înşfăcă cheile de pe masă şi sări nerăbdător în proaspăt
achiziţionata AurisHibrid. Îi tremurau mâinile? Mneah, poate de la prea multă cofeină.
Dar parcă-parcă era puţin emoţionat.
Îi era dor de Irina.
Fusese plecată două luni în Anglia, cu serviciul. Au ţinut legătura prin
telefon şi toate mijloacele de comunicare posibile. Iar astăzi se revedeau din
nou după o lungă şi interminabilă aşteptare. Îi cumpărase un bucheţel de flori
de câmp. L-ar fi cules el însuşi, dar nu avea de unde. Ştia foarte bine că
Irinei îi plăceau toate florile, dar o fascinau în mod special cele de câmp,
simple, colorate, gingaşe... La fel ca ea, gândi Cristi cu o strălucire aparte
în ochi.
Irina era genul
de femeie puternică, sigură pe ea, independentă, bine organizată şi cu vise pentru
împlinirea cărora făcea toate eforturile posibile. Asta era imaginea ei de zi
cu zi, pe care o întreţinea fără cusur. Asta văzuse şi el în primele clipe şi o
plăcuse pentru asta. Dar după câteva întâlniri amicale, la un ceai, la o cafea,
Irina îi arătă mai mult de atât. Cristi avusese ocazia să vadă altă faţă a ei.
Era o persoană caldă, iubitoare de frumos, adora natura şi în puţinul timp liber
pe care îl avea, picta şi crea bijuterii handmade. Însufleţirea cu care
povestea, sclipirea din privirea ei atunci când îl asculta vorbind, sensibilitatea
ei crescută la tot ce era viu în jur... Toate astea îl făcură să se
îndrăgostească de ea într-un mod pe care nu-l cunoscuse până atunci. Era mai
mult decât chimie. Era magie în stare pură, praf de stele, clar de lună şi un
nou plan de viaţă alături de ea.
Cumpărase noua maşină în timpul absenţei ei pentru a o surprinde.
Amândoi îşi doreau să călătorească mult, să vadă lumea şi apoi să se aşeze la
casa lor, dar încă nu vorbiseră de un viitor împreună, de familie... Acum zbura
cu viteza gândului şi era încântat de alegerea făcută. Prietenul lui cel mai
bun îi recomandase Toyota şi singurul
lucru la care se gândea acum era că Irinei sigur îi va plăcea. O va face
fericită. Cu maşina asta şi Irina alături, lumea va căpăta noi sensuri.
Imagini de vis i
se perindau prin minte.
Irina cu
primăvara în păr... şi maşinuţa lor dragă purtându-i pe străzile Parisului, ocrotindu-le
iubirea în zilele ploioase şi aşteptându-i cuminte lângă Turnul Eiffel, unde ei
vor sărbători un an de fericire.
Irina cu vara de
mână... iar Toyota, martoră a plimbărilor lor romantice la apusul soarelui, pe
plajele greceşti, concepute special pentru paşii lor lenţi, pentru îmbrăţişările
lor lungi şi pline de iubire...
Irina cu toamna
în suflet... iar maşina lor escortându-i silenţioasă către crestele Carpaţilor,
unde culorile intense de octombrie se îmbină perfect cu sentimentele lor la fel
de puternice.
Irina cu iarna
pe umeri... iar maşina lor protejându-i de gerul necruţător, ţinându-i la
adăpost în drumul lor spre locuri minunate, pe unde a trecut Crăiasa Zăpezii...
Cristi, om
serios de afaceri, ştia că toate gândurile astea pufoase îi duceau romantismul
la un nivel pe care nu şi l-ar fi imaginat vreodată. Dar acum era altceva. O
avea pe Irina. Şi avea şi o Toyota. Combinaţia asta i-a dat viaţa peste cap,
i-a întors lumea cu susul în jos, şi nu ştia cum a putut trăi până acum
altfel... Era fericit!
Articol scris pentru SuperBlog 2013
No comments:
Post a Comment