Sunday, March 22, 2015

Random thoughts (2)

photo source***
*
This is one of the days when I just want to watch the world with glittering eyes and nothing else ツ

*
Never be sorry for having shed too much light, even when nobody around you raised their eyes to make use of it.

*
They say little things can make your day better.But so do the big warm hearts that you meet by coincidence. Or... do coincidences even exist?... I believe not 

* 
Sometimes you have to step into s**t so that you can really value your shoes, the ones that you used to consider old fashioned and uncomfortable.

*
Sometimes, happiness lies on the other side of the bed.

*
If you want miracles, just go out there and make them happen. The only things that fall from the sky are rain and snow, you know...  

*
What do I wish for?
To follow my dreams without stumbling, without hurting my wings all over again, without crushing into invisible walls...

*
Would you still love me when I show you my human side, my flaws, my crooked mind and twisted heart?
Would you?...   

*
The secret of happiness is to enjoy the little things in life, while building brick by brick and following step by step what you think your real happiness is supposed to be.ツ

Saturday, March 21, 2015

De prin suflet adunate (2)

photo source***
Asta-i treaba cu oamenii minunaţi: nu pot fi minunaţi pentru toată lumea. Pe unii îi vor dezamăgi vrând-nevrând, mai devreme sau mai târziu... Şi asta e ok.

*
Cu capu'-n nori şi primăvara-n suflet. Aşa cum îi stă bine omului ツ  

*
Nimeni şi nimic nu te poate face fericit dacă nu eşti împăcat cu tine însuţi.

* 
Frumoase sunt zilele cu soare în suflet, chiar dacă afară plouă.

* 
Este vineri... şi mă gândesc ce frumos ar fi ca oamenii să înceteze să mai trăiască doar pentru weeekend-uri.
Oricât de haotice şi încărcate ar fi zilele săptămânii, ar trebui să le dăm şi acestora o şansă...
Să ne dăm nouă înşine o şansă să trăim frumos fiecare zi care ne este dăruită.


*
Unul dintre cele mai frumoase sentimente este atunci când nu simţi nevoia să dai explicaţii nimănui pentru ceea ce faci sau ce spui, pentru că îţi urmezi pur şi simplu sufletul ツ

*
Sunt nopţi în care nu mă interesează la ce oră merg la culcare. Oricum luna plină îmi va veghea cu grijă insomnia...

*
Când nopţile plâng, sunt suflete care se umplu de nori, de mari năpaste, de furtuni neştiute de nimeni.

Sunt suflete care mai apoi se răsfrâng, se lasă limpezite de propriile lor ploi, se răcoresc şi se liniştesc, cel puţin pentru o vreme... 


*
Simplul fapt de a cunoaşte oameni buni cu suflete frumoase mă face să mă simt privilegiată că îi am aproape sau că am avut ocazia să interacţionez cu ei, fie şi doar temporar.
Aceşti oameni frumoşi fac diferenţa, cel puţin în viaţa mea, pentru că îmi redau speranţa că lumea asta mai are şanse să devină un loc mai bun... ツ


*
Nu-i nici un loc pe lumea asta mai liniștit, mai senin, mai plin de pace decât propriul suflet.
Acolo, dacă îţi doreşti cu adevărat, poţi găsi un strop de linişte chiar şi în cea mai infernală aglomeraţie.
 
 
 
 
 

Wednesday, March 18, 2015

"Allow yourself to rest..."

photo source***
"... Your soul speaks to you in the quiet moments in between your thoughts." 

This is why I love and enjoy being by myself at times, in silence, embracing my thoughts, my emotions, my mere existence,
trying to figure out life and the people around me,
trying to figure out why some things are worthy and why others aren’t,
trying to figure out why I am who I am and not somebody else,
trying to figure out when common sense became such a rare thing,
trying to figure out why people get stuck so often in the mud their own mind creates, without even making an effort to get out of there, 
trying to figure out a zillion other things and not having a problem with not finding an answer to my questions most of the times.

And I also enjoy to spend time on my own because I remember to be grateful for all I have been given to live, either good or bad, cause it’s true what they say: there is good in the bad and we need those unpleasant moments in our lives in order to grow, to help us open our eyes to what it’s yet in store for us.

And because of the ardent desire to give the chaos in my mind a chance to settle down for creating worlds behind the words, spilling out in a notebook whatever it has to tell me.

And simply because, once in a while, I just need to enjoy breathing, living, smiling without any reason at all. Or maybe the only reason I can think of is that I was given this gift, called LIFE, which I often forget how precious it is...

Sunday, March 8, 2015

Who is Emma? ツ



Frankly, I have no clue who Emma really is. 
She might become the main character from a future novel I will write... if this ever happens.

She might be a random girl, the typical one, who falls in love too fast with the wrong guy and in the end she realizes that it is better that he wasn't the one.

She might be the geek of the class and when she grows up, because she pursued her dreams, she becomes the science person she worked so much to become.

She might be the badass girl in her group that no one likes because she has the coolest clothes, the best makeup, the awesomest jewelry and most of all, she says straight in your face what she thinks, whether you like it or not.

She might be the shy clumsy girl that never does anything right and people avoid her because she, apparently, carries bad luck.

She might be the wicked sister who makes a hell out of her brother's live as a child and then out of her so-called friends' existence.

She could be the girl who always dreamed of becoming a ballerina, but because of some reasons, she ends up teaching The History of Arts at a poor rated high school. Now she is determined to take her dreams back, if this is possible in any way.

Or she could be... so many many other types of person, better or worse... 
Oh well, if she ends up in a novel I will ever write, she can be whoever she wants. Or whoever I want, right? :)


However, who would you like Emma to be? Any ideas?

Saturday, March 7, 2015

Emma's Pages (4)

You know, I thought, really, really thought... actually no, wait, I was so damn sure that due to the high level of personal development I managed to reach during my journey, there was nothing and no one in this world that could ever make my heart shrink with doubts, or insecurities, or even pain in the end.
I was so wrong, God!... I can't believe it... I thought myself so much stronger than I really am, so much more stable, so much more prepared to confront standing on my feet everything that could possibly hit me, be it a complicated issue, a disease or... or even unshared love...
I was so wrong, my protective titanium shield got broken, I've never noticed this before: the holes, the scratches, the missing pieces... until today when I find myself as the frailest being of all, the weakest and so easy to hurt, the way I've never imagined I would  become... all over again.

Thursday, March 5, 2015

Am nevoie de un borcan mai mare

Am început noul an bine, zic eu. Bilanţul pe anul 2014 a dat cu virgulă, n-am bifat chiar tot ce mi-am propus, dar mi-am dat seama că pe unele chestii nici nu mi-am dorit neapărat să le bifez pentru că erau mai mult de umplutură. Sau pur şi simplu nu sunt încă o prioritate.

2014 a fost un an relativ întortocheat, ca un labirint din care am ieşit ceva mai răvăşită decât am intrat, un an în care m-am pierdut şi m-am regăsit de o sută de ori, un an în care am primit numeroase şanse, mai mici sau mai mari, mai mult sau mai puţin importante. De unele am profitat, pe altele le-am ignorat intenţionat pentru că aşa am considerat că e mai bine.

Anul ăsta am lăsat listele deoparte şi am decis să mă las purtată de val, în limita bunului simţ, dar neuitând nicio clipă de obiectivele principale atât pe plan personal, cât şi profesional.

O altă mică şi importantă excepţie, pentru sufletul meu, este aşa numitul The Happiness Jar. Acest borcan al fericirii este desigur un borcan, în care pun zilnic, încă de la începutul anului, câte un bileţel pe care scriu care a fost cel mai frumos moment al zilei (uneori sunt chiar mai multe), oricât de mic şi nesemnificativ ar părea acesta.

Este un exerciţiu foarte bun pentru psihicul şi spiritul oricui alege să-l facă, deoarece, în lumea copleşitoare în care trăim, uităm adesea să zâmbim, să mulţumim pentru ceea ce avem deja, să privim partea bună a situaţiilor, să ne dăm seama că o zi nu a fost proastă, ci doar a avut momente mai puţin bune pe ici pe colo.

Vreau un an plin de culoare, de zâmbete, de împliniri a căror autoare principală să fiu, un an plin de optimism, de gânduri şi acţiuni pozitive, de oameni buni şi frumoşi.
Vreau un an în care nu voi trece cu vederea niciun moment bun şi voi încerca să am un borcan al fericirii cât mai bogat :) pentru că vreau, pentru că pot, pentru că îmi doresc şi pentru că, în naivitatea mea, chiar cred că lumea poate fi mai bună!

P.S:  chiar am nevoie de un borcan mai mare! :)))