Octombrie

Octombrie, luna în culori de toamnă,

Se plimbă prin grădini în paşi de doamnă,

Cu delicateţe, atinge frunzele pe rând,

Le priveşte cum cad înfrânte pe pământ.

Se aprind roşii, galbene şi arămii,

Lăsând copacii toţi trişti şi pustii,

Îi părăsesc când bruma peste ei se lasă,

Nimic nu mai rămâne din pădurea deasă.

Sufletul se strânge de dor dulce-amărui,

De teamă că rămâne din nou al nimănui,

Stă zgribulit lângă-un morman de frunze moarte

Şi-şi numără pe degete speranţele deşarte...