Friday, September 28, 2012

Temptation



 

Isn't it hilarious, ridiculous, even stupid, that when everything around you says "No", you still keep hoping that there will be a "Yes" eventually?

I mean, how can you stop craving for that something when life keeps waving it in your very face, every single day?

Wednesday, August 1, 2012

Am invăţat că...




…prima impresie nu contează
… dragostea nu mai trece de multă vreme prin stomac
...de multe ori, cu cât mai mult îţi doreşti ceva, cu atât Universul va conspira să nu se îndeplinească, indiferent cât de mare sau mică este dorinţa
…uneori trebuie să fii egocentric pentru a putea fi fericit
…prinţul pe cal alb nu locuieşte peste nouă mări şi nouă ţări
…portocalale cu frunze albastre sunt extrem de rare şi tu nu vei avea niciodată una
…este mai bine să faci cât mai multe lucruri care iţi plac şi iţi hrănesc sufletul, oricât de istovitor ar fi
…devine din ce în ce mai frustrant şi obositor să faci ceva ce nu iţi place 8 ore pe zi
…uneori este bine să te multumeşti chiar şi cu un curcubeu negru
…viaţa te poate face să devii un om rău, dar nu trebuie să te laşi coplesit
…oamenii se pricep cel mai bine la a-şi omorî timpul şi a lăsa viaţa să treacă pe lângă ei
…trebuie să creşti mereu, tot mai mult, tot mai repede, să te maturizezi, dar să păstrezi viu copilul din sufletul tău
…cea mai mare minciună pe care mulţi o spun foarte des este că fac “Bine”
…nimeni nu o să te intrebe cum te simţi atunci când ai cea mai mare nevoie să vorbeşti cu cineva
...uneori trebuie sa îţi aminteşti că trebuie sa uiţi anumite lucruri 
...cu cât eşti  mai puternic, cu atât vei fi mai lovit din toate părţile
...să fii diferit poate deveni o corvoadă la un moment dat şi un motiv de dispută cu cei din jur
...dacă oamenii te deranjează cu faptele sau vorbele lor, nu înseamnă neapărat că o fac intenţionat sau că sunt răi
...„dacă cineva nu te iubeşte aşa cum ţi-ai dori, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul”
...pot zbura mai sus, mai frumos, mai lin; trebuie doar să părăsesc colivia... uşa e larg deschisă.
... oricât de hotărât ar fi un om la un moment dat, are tot dreptul să se râzgândească, fără ca nimeni să-l judece pentru asta
... toţi învăţăm să minţim în cele din urmă... din păcate...
 
…………………………………………….

Saturday, July 28, 2012

Bitter




There comes a moment in life when you realize...
...there is always something worse than the thing you thought it was the worst in the world
...but... there is also always something better than the thing you thought it was the best in the world
...someone else lives your dreams completely, while you struggle with the reality
... you should be so sorry and give up the crap once and for all
...how much happiness and unbreakable love there is in their eyes and hearts
...you don't deserve, nor want what you have
... your world crashes again and again, but still you know you'll build a new one until you win
...you are once more hit in the chest because you never learn your lesson
...good words cannot wipe away the bad words you've ever been told
...you'll never shed a tear for someone who doesn't deserve it

Thursday, July 5, 2012

M-am impiedicat de un vis



M-am impiedicat de un vis, chiar azi, atat de aproape de tine. Erai acolo, mi-ai intins mana din neguri volatile, mi-ai dat speranta, m-ai facut sa traiesc de o mie de ori, imaginar, clipa cand degetele noastre s-ar fi atins, cand privirile noastre si-ar fi spus povesti. Voiam sa-ti daruiesc un tezaur de cuvinte banale, aveam atatea sa-ti spun, stii bine, atatea temeri de alungat. Mai  era doar o secunda si... te-ai ridicat, respingand cu delicatete amara tot, calcand in picioare, fara sa stii, fara sa vrei, trena de primavara, tesuta din flori culese cu multa grija... Deprimata, dezamagita, zgribulita pana la lacrimi, imi arunc definitiv sufletul in cea mai adanca prapastie.... Un lucru e sigur: de astazi voi dormi din nou fara dorinte, fara vise, goala pe dinauntru, ca un fruct putred si uscat, bun de nimic.
De ce ai venit asa de devreme, Toamna? De ce?...

Tuesday, July 3, 2012

Flori de tei


Tu crezi că te iubesc mai mult 
în serile în care florile de tei nu dorm, 
când luna, cu mărinimie, 
ne presară insomnii în vene.

Culegi bomboane vii de pe crengi greoaie
din grădină şi numărăm dorinţe 
frământate sub piept, în partea stângă. 
Le agăţăm pe toate  în cer, de Carul Mare, 
ca de un batic obosit al unei bunici în doliu. 

Furi la întâmplare petale din focul gingăşiei
şi le dospeşti într-un pahar de vise inocente.

Mă iei de mână şi mă împarţi 
în coşuri cu merinde parfumate, 
mă numeri şi îţi dai seama 
că îţi lipsesc o dată…

Negru

         

S-a crăpat de vară printre migrene arse, arămii; 
s-au pătat florile de cireş, 
pierzând lupta cu brăţara alungită de păianjen. 

Amintiri negre, într-un bazin cu apă stinsă, lucind haotic, 
invadează tensionate somnul de-un veac,  
fragil altădată, al unui înger căzut. 

Tovarăşi de-o viaţă, cu amintiri diforme din copilărie, 
ridică ziduri diafane în taină, 
îngrădind devoratorii de iubiri gustate la cină, fără glas. 

Riscă să devină o cicatrice 
a dorinţei neîmplinite dintre Marte si Venus, 
o colecţie de scrisori necitite, 
încuiate într-un sertar cu cheia uitării.

Duelul continuă, hrănindu-se cu bucurii senine, 
condimentate după placul unor inimi 
închinate pe altare pângărite…     

          

Pedeapsă



Alerg cu paşi învechiţi
după fluturele pe care
nu-l voi prinde niciodată.

Aprind bujori-pastel
când îl văd alunecând, fug de el,
mă ascund de aripile în culori picante.

Transform noaptea în emoţie,
ploaia în lacrimi adormite,
soarele în cutremur albastru.

Cuvintele zboară mai sus, ciobite,
nisipul din ochii stinşi se cerne,
şi culeg din ceaţă îmbrăţişări de curcubeu.

Un suflet aveam : alb, opac, pătrat ;
s-a împiedicat de colţurile gurii lui
şi s-a lovit cu tâmpla de incredibil.

L-am ridicat, l-am pălmuit cu ură
şi l-am inchis buimacă într-o cutie.
Să mai viseze de-acum fluturi! 

Tuesday, June 19, 2012

Cald





copil frumos cu marea în suflet,
cu avânt de leopard în sânge,
păşesti uşor pe smaralde palide în luna cu cireşi.

îmi calci pe inimă prin umbre,
mă strângi în pumnul tău fierbinte, lenevind,
şi imi reverşi poieni ingălbenite în vise adeseori,

amar şi dulce, aproape şi departe.
prin scăpărări diurne şi flori fără culoare,
mă scald în pete fără formă, mâzgălind,

şi mă trezeşti în ape şiroind patetic
din vălătucii tăi sălbatici, negri.

nu-mi spui nimic, dar mă iubeşti.

Monday, May 28, 2012

In love with the teddy bear



Brown bushes, brown umbrella, brown fur and brown glass eyes... In the same corner of that wicked heart, behind the thirsty clouds of November, she's trying to reach the fuzzy teddy bear. She always avoided to watch it in the eyes, she knew it was dangerous and didn't want to start it all over again. She's just finished the first story and... and... NO! This can't be happening! The childhood is over and there's no way she's going back. Not at this cost...
"I'm sorry, little bear, my precious little toy... I will always love you and will always wish to be with you. I will always blush when I see you and talk to you, I will always dream of you... But... at the same time I will keep hiding from you and try to kill my feelings... I will avoid you as much as I can because I don't want to love you anymore... Even if this makes my heart bleed and turns my waterfalls into icebergs..."

Childish obsession















Sunday, May 20, 2012

Just this!...


If only...




If only I were a flower in a garden embraced by angels,

If only I were a kiss on your dry lips,

If only I were the sun after a summer storm,

If only I were a clumsy waltz step,

If only I were that angelic smile on your face,

If only I were dead and alive at the same time,

If only I gave my soul in exchange for a day in Heaven,

If only I sang under water and all the fish got deaf,

If only throwing stones at someone would hurt more than heartaches,

If only this night inside would go away with Vanish,

If only wishes, and not curses, came true,

If only God walked on Earth again and heal us with a word,

If only my heart was always right...






If only feelings were like dust... I'd brush them off and they'd disappear...

She raised, wasted, from the mud of her tiny soul... She was so sorry, didn't mean to hurt anyone. She had the most beautiful red rose in the world. It was all hers, with wild thorns and blinding sparkles, with its grey eyes and heavenly fragrance... But she was not happy anymore... So she took the chance to dream about something else, a pure, white, incredibly sacred lily... It was so far that she couldn't even see it and still she didn't care about the distance or time. She had enough patience, was going to wait a little more until she could get it, to have it safe in her full of love garden. 
But eventually, her dreams crushed, just like that! How stupid she was to believe so much that her greatest wish would come true! The lily was taken by someone special, like itself. She didn't see that coming, of course. She was to busy with her foolish daydreaming and took no action. How on earth was she going to make it if she didn't move a finger for what she wanted?! 
The rose is still there, in a forgotten corner, full of dust, hatred and lonely... She really screwed it this time...

Friday, May 18, 2012

Lessons



They say the best thing to do is to follow your heart, but I've learnt that this can cause more damage than if I don't. 
It's a fact! I followed my heart step by step, in the strangest places, and accepted the deepest feelings I could ever have got to know... And guess what happened? I've got smashed, broken and full of nothingness... 
Never felt so dark before, never felt so un-winged in my life...
Scratches, bruises and lots of poison, these are the leftovers from my soul... I've finally learnt what happens when I dare dreaming too high, aiming so much... So many unreal wishes, so many tears I never left falling, so many struggles, so many white nights... I think we all have one of this moments, when all we want and need is to go in the farthest corner of the earth and cry, and cry, and cry, and cry... until we dry inside and care about nothing more...
But even so, I'm not strong enough to let them loose, I don't have enough reasons to give up fighting... Even if my dreams will NEVER come true! Why??? Is there a damn good reason for this?... I'm sure I'll never find out... The only thing left to do is to get up from this whole and rebuilt it all again, piece by piece, breath by breath... Even if it takes a million years more!

Will I be able to do it?...

Wednesday, May 9, 2012

Cum rămâne cu... el?



Îl ştim cu toţii, fiecare are un exemplar prin preajmă. Este mama, prietenul cel mai bun, o soră mai mare, un coleg de la muncă etc. Să-l numim “doctor”.
El, “doctorul”, are întotdeauna disponibilă trusa de prim ajutor, aparent inepuizabilă, plină cu produse valabile la infinit. Suferi de depresie, ai un necaz, eşti trist, indispus sau pur şi simplu plictisit? El va şti întotdeauna ce să-ţi administreze, cum să te înveselească, prin toate mijloacele posibile: vitamine ghiduşe, având în compoziţie umor şi voie bună, glume aparte, cuvinte potrivite presărate pe sufletul tău rănit încât şi ultima fărâmă de deznădejde dispare ca prin minune. Prafurile magice folosite adesea şi  mânuite ca de un expert pe care nici un nor nu-l poate atinge sunt, ei bine, utile doar altora. Nu şi lui...
Dar câţi oare observă acest aspect? Te laşi vindecat de “doctor” , îi mulţumeşti, îi eşti recunoscător şi îţi continui viaţa alături de el neimaginându-ţi nici măcar pentru o clipă că poate şi el are nevoie de un doctor,  la rândul lui. Pare absurd, nu? Dar totuşi acest tip de vindecător poate fi, şi este de cele mai multe ori, un pacient. Un pacient al nimănui, probabil, pentru că în general el îşi dedică atât de mult timpul şi sufletul celor dragi încât nu mai are sau chiar nu mai vrea să găsească răgaz şi pentru el, pentru a-şi trata propriile răni şi greţuri spirituale.
În astfel de cazuri nu ar fi o idee rea să identificăm “doctorul” de lângă noi, să-i luăm pulsul, să-i punem un diagnostic şi să încropim câteva medicamente ce ştim că i-ar fi utile. Doar îl cunoaştem destul de bine încât să-i citim radiografia corect, nu-i aşa?

Şi poate la fel de important este să ne lăsăm vindecaţi în situaţia în care suntem noi înşine... “doctori”.

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...