Din copilărie

Când am terminat liceul, m-am simţit foarte, foarte tristă şi deprimată, deşi am rămas cu amintiri atât de frumoase, cu poze dragi şi cu o agendă în care păstrez şi astăzi rânduri scrise cu drag de către fiecare coleg...


O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:


Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?

Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...

For a lost love

A sad poem from when I was much younger (2004), dedicated to an old forgotten love :)

 

He flies around my loneliness 

which is nothing but a mess.

He is there and I am here.

Should I cry? Should I fear?

I want his hand above,

but he won't give me love.

I wish he came running,

but here I am, hanging

on the wing of a dead bird.

I'm not seen, I'm not heard.

I want the flowers of a tree...

He will come to set me free.

I wish he stayed forever now,

at least on the eyes of a rainbow,

to smile at him with pleasure.

Though he is my treasure,

I'm not allowed to touch him.

What is my sin to be so punished?

De fapt...

Când plouă în culori şi ard petale,

se sting de fapt celule împietrite-ntr-un sărut,

se frâng iubiri conjugate la timpul trecut

şi cad cortine în toiul unor vieţi banale...

Când freamătă poveşti în case părăsite,

se-aprind de fapt faruri pe triste mări,

sunt înviate visuri, se şterg zeci de cărări,

se deschid larg braţe pentru inimi zgribulite... 

Când furi secrete din sertare încuiate,

se pierd de fapt foşnete tandre din pagini fără cărţi,

se rătăcesc trăiri profunde printre mii de hărţi,

tremură mâini în vârstă pe amintiri pictate... 

Cine sunt...

Am crezut că va fi foarte simplu să scriu câteva cuvinte despre mine. Dar stau de ceva timp şi toate gândurile care mi se învălmăşesc haotic în minte nu vor pur şi simplu să se aştearnă cuminţi pe foaie. Ceea ce este ciudat pentru că ştiu cine sunt, ştiu ce-mi place şi ce nu, ştiu ce vreau şi ce nu vreau, chiar dacă mai am destule mistere de desluşit. 

Poate pentru că nu obişnuiesc să mă confesez decât cu mari eforturi, chiar şi celor mai apropiate persoane, poate pentru că în copilărie am fost o timidă  incurabilă şi introvertită (şi încă nu m-am vindecat complet :) ), poate pentru că aş vrea ca lumea să cunoască mai degrabă ceea ce am de oferit decât pe mine ca persoană.

Şi totuşi cred că nu-mi este foarte greu să mărturisesc că nu sunt o persoană obişnuită. Mi se spune foarte des asta şi chiar mă simt aşa din mai multe motive.

Sunt acea persoană dintr-un grup care află veştile când pentru toţi ceilalţi au devenit deja istorie.

Sunt o visătoare cu diplomă şi acte în regulă. Visez foarte mult cu ochii deschişi, atât de mult încât mi se atrage adesea atenţia că nu ştiu să fac faţă lumii reale pentru că pierd prea multă vreme undeva departe, în nori. Cred că au dreptate, dar este aşa de bine să visezi :), mai ales când realitatea nu este întotdeauna chiar plăcută.

Cred că sunt cea mai neîndemânatică persoană pe care o cunosc. Vorbesc serios! Tot ce ating se sparge, se strică, se deteriorează, spre disperarea mea şi a celor dn jurul meu. Dar pentru că mă iubesc, s-au obişnuit, nu au de ales.

Sunt o persoană complet nepopluară (dintotdeauna am fost aşa). Am un grup restrâns de cunoştinţe şi extrem de puţini prieteni foarte buni, iar asta nu mă deranjează, din contră.

Sunt oameni care îşi amintesc de mine doar atunci când au nevoie de ajutorul meu, şi sincer nu am nimic împotrivă. Mă bucur că pot fi de folos cuiva chiar şi pentru puţin timp.

Cei care nu mă cunosc ar putea să jure că sunt o persoană prea tăcută, prea serioasă, prea inaccesibilă. Dar cei care mă cunosc ştiu că au lângă ei o persoană caldă, nebună (ei spun asta), imatură, care refuză să crească şi pe care o consideră specială, deşi acest cuvânt nu e prea potrivit, pentru că de multe ori, să fii altfel îţi poate aduce multe neajunsuri...

Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Ador primăvara şi toamna în special. Nicăieri nu mă simt mai plină de viaţă, de iubire, de bine ca atunci când sunt departe de agitaţia marilor oraşe, într-un colţ ascuns de pădure unde singura muzică este ciripitul păsărilor împletit cu susurul suav al pâraielor. Sunt o bucată ruptă din natură, sunt o floare care creşte în tăcere, care nu-şi găseşte locul nicicum în nisipurile vii ale lumii în care sunt obligată să trăiesc. 

Chiar de curând cineva mi-a spus cu regret că m-am născut pe planeta greşită şi, vai!, câtă dreptate are! Am încercat mereu să mă adaptez celor cu care am intrat în contact (uneori fără succes). Dar a venit timpul să îmi schimb poziţia. Dacă cineva mă vrea în preajmă, va trebui să mi se adapteze. Nu am pretenţia să fiu plăcută pentru că ştiu că nu sunt perfectă şi că personalitatea mea nu este compatibilă cu a multor oameni.

Pot fi un om bun şi un om rău în acelaşi timp. Ştiu şi regret că de-a lungul timpului am rănit oamenii la care ţin, ştiu că am fost egocentrică şi egoistă când n-ar fi trebuit, ştiu că nu am fost acolo când au avut nevoie de mine, ştiu că aş putea face mai mult pentru oameni şi nu pot sau găsesc tot felul de scuze, ştiu că aş putea fi un om mult mai bun, dar cum, când lumea devine din ce în ce mai rea şi parcă ne trage pe toţi în jos?

Îmi place să ascult muzică. Sunt fana muzicii care mă face să simt fiori de fericire, de tristeţe, de iubire, de gingăşie. Că sunt vechi sau noi, indiferent de gen, prefer melodiile care îmi trezesc sentimente atât de profunde, încât trăiesc intens povestea din spatele versurilor.

Îmi place să-mi petrec dup-amiezile ploioase culcuşită în pat la căldură, înconjurată de cărţi, caiete şi alte obiecte dragi mie, într-un haos perfect organizat.

Uneori se întâmplă să ameţesc interlocutorul, trecând cu rapiditate si vioiciune de la un subiect la altul. Dap, asta sunt eu :D Şi vorbesc cu însufleţire pentru că îmi place să port o conversaţie cu persoana respectivă.

Ador culoarea si lumina! Îmi place să ma înconjor cu lucruri frumoase şi să am cât mai multă lumină naturală. De aceea sufăr foarte mult iarna când zilele sunt mohorâte şi prea scurte.

Când scriu, mă las inspirată de poze, de picturi, de versuri, de melodii, de viaţa mea reală sau a altora, de himerele care nu îmi dau pace, de vise împlinite şi neîmplinite, de bucurii şi tristeţi, de culori şi umbre, de zâmbete şi lacrimi, de soare şi ploi...

Îmi place arta, îmi place mult să scriu, să citesc, să studiez şi să analizez oamenii şi motivele din spatele acţiunilor lor, îmi place să desenez, deşi în ultima vreme nu am mai avut timp (uff!).

Iubesc iubirea, iubesc să fiu iubită şi răsfăţată, iubesc prietenia adevărată, iubesc credinţa, iubesc modestia, iubesc viaţa cu tot ce cuprinde ea, iubesc oamenii care te fac să crezi că mai există speranţă pe planeta asta. 

Nu am vise măreţe. Îmi doresc să îmi creez mie însămi toate şansele pentru a oferi lumii tot ce mi-a fost dat de Sus să împart. Îmi doresc o familie frumoasă şi fericită, presărată cu strângeri de mână în orice vreme, cu râsete zglobii de copii, cu amintiri care merită să fie scoase din sertar, cu fotografii ascunse în priviri.

Şi îmi mai doresc să aduc o schimbare în sufletele oamenilor, în lumile celor nefericiţi, în vieţile celor care plâng şi să pot şterge răul şi lacrimile din inimile lor, să le pot da motive să spere, să trăiască, să viseze...

Playing with Love

Romantic Love

Guide your sparkles to light my tiny universe,

Embrace my fears, unpuzzle my dreams,

Be my one-life-stand and I promise

Our secret will be cozily wrapped in

Clumsy tight hugs…

Funny Love

Grab my dreams and smash them, I don’t mind,

Enter my crazy world, don’t be too kind,

But be careful, I might step on your heart!

Oops! I’m sorry, I already did that!

Clumsy me! :)

 
Sad Love 

Go away, leave me alone, I love my tears,
Enjoy the way I'm drowning in my gloomy fears,
But don't forget, I will finish this some day.
Only you will be then sad and you will pay
'Cause you hurt me! 




 

Powerless

I can imagine it, but I cannot write it,
I can feel it, but I cannot say it,
I can shine, but I cannot show it,
I can care, but I cannot prove it,
I can see it, but I cannot describe it,
I can dream it, but I cannot make it come true
I can leave, but I will never do it...

Himere

Aş vrea să adorm încet în cer

să curg în ploi mărunte peste voi,

să vin cu primăvara când e ger,

să împlinesc dorinţe, să le-mpart la doi...

Aş vrea să fur emoţii chinuite,

să răsar soare în dureri ascunse,

să mă-nvelesc cu gânduri obosite,

s-aştern lumină-n sufletele plânse...

Aş vrea să fiu burete să pot şterge

poveştile în cearcăne sculptate,

să pun roţi noi la tot ce nu mai merge,

să scot la mal speranţe înecate...

Aş vrea să cos cu raze aripi frânte,

să semăn fericire printre lacrimi,

să sting cu dragoste cele mai crunte lupte,

să curăţ Universul de amare patimi...

Aş vrea să scutur noaptea de steluţe moarte,

să dăruiesc bilete dus-întors în viaţă,

să potolesc c-un gest furtuni nemeritate ,

să strâng în braţe visele de dimineaţă...

Lume pestriţă

Sunt acei oameni...
...care iţi sunt atât de dragi încât iţi vine să îi îmbrătişezi până le tai respiraţia
...pe care mai bine îi laşi să vorbească decât să iţi consumi energia pentru a-i contrazice pentru că nu merită
...care îţi umplu sufletul de energie pozitivă prin simpla lor prezenţă
...care vorbesc plini de pasiune despre orice şi care te vrăjesc pur si simplu prin talentul înnăscut de orator
...care iţi atrag atenţia că eşti prea sincer, că ar trebui să fii mai diplomat şi să iţi "coafezi" frazele atunci când vrei să spui ceva (de ce ai face asta?)
...care sunt departe şi totuşi în sufletul tău sunt mereu aproape orice s-ar intampla
...care îţi împărtăşesc dureri şi tristeţi pe care ai puterea să le vindeci, macar un pic
...alături de care te bucuri, râzi şi trăieşti clipe minunate prin simplul fapt că staţi la poveşti
...care te obosesc psihic de fiecare dată când îi întâlneşti
...care iau cu asalt fiecare încăpere, umplând-o cu energie nefastă
...cu care împărtăşeşti păreri despre cărţi, melodii şi viaţă
...care ar dori să trăiască într-o epocă demult apusă pentru că nu îşi găsesc locul în lumea asta prea mare
...care fac artă din orice, oricând, fără să obosească
...care se îndrăgostesc de cine nu trebuie şi îşi neagă sentimentele
...care şi-au păstrat sclipirea copilăriei atât de adânc înrădăcinată încât nu-i poţi privi niciodată ca pe nişte adulţi
...pe care îi vei iubi şi ierta indiferent cât de mult ar greşi
...care te fac să înţelegi că lucrurile frumoase chiar se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin
... care ți se aștern în suflet cu delicatețe. Ca și cum s-ar așeza în tăcere pe o bancă, sub un nuc bătrân, cuprins de toamnă... Ca și cum ar îmbrățișa un apus leneș de soare, la țară... 
... care îţi fac viaţa mai dulce doar prin simplul fapt că există. Şi ei nici măcar nu ştiu asta... 
... de care ai nevoie în doze zilnice, fără de care simţi că te sufoci, că lumea devine prea mică şi gri, că te stingi ca o lumânare aprinsă inutil în miezul zilei...

Silly questions

Why are you writing about broken butterflies in the middle of the night?
Why aren't you counting the stars instead?

Why are you getting stuck in the past so often?

Why do you feel empty despite your full stomach?

Why are you letting so many things unsaid?

Why don't you put an end to a wrong story?

Why are you dreaming more during the day than at night?
Why are you carrying your burdens all over the places?

Why don't you stop and get some rest once in a while?

Why are you lying to yourself so often?

Why don't you open you eyes?

...

A haiku about life

Why why why why why?

Why why why why why why why?

Why why why? That's why!

Sevrajul cititorului

Uneori îmi este teamă să încep lectura unei noi cărţi, îmi este teamă de noua lume în care voi pătrunde brusc şi care mă va hipnotiza după numai câteva pagini. Îmi va invada toţi porii ca un virus letal, şi mă va lăsa bolnavă după ultima pagină, când sunt pur şi simplu aruncată afară în cel mai nemilos mod, în mijlocul realităţii ameţitoare. Singura cale de a reintra este de a reciti cartea, ceea ce de obicei nu îndrăznesc să fac prea curând. Pentru că... îmi este teamă...
Şi totuşi aleg cu grijă un alt titlu, o altă carte, o altă lume... 
Ştiu că voi râde ca un copil fără griji şi voi plânge ca o nebună isterică, trăind cu intensitate maximă fiecare pasaj. Şi, înainte să îmi dau seama, voi deveni chiar eu acel personaj care suferă sau este fericit, care iubeşte sau urăşte, care la final îşi îndeplineşte toate dorinţele sau se sinucide... 
Este o senzaţie minunată şi înspăimântătoare în acelaşi timp... Cine spunea că cititul nu este palpitant?

Sleeping Beauty

She suddenly woke up and realized that Prince Charming didn't even kiss her. He just showed up. But his presence there at that very moment was so overwhelming, that it mattered the most and she didn't need anything else. She is now awake, back to the world, much more confused than before, but so much alive!

Without...

You're a disaster without me... I'm Pandora's box without you...

2013 vs. 2012

S-a terminat! Am socotit, am adunat, am tras linie şi am pus pe rafturile din spate toate cele nefolositoare rămase din 2012. Stresul, frustrările, greutăţile, pierderile, lacrimile, nopţile albe şi eşecurile. Am ales să le păstrez în loc să le arunc pentru că toate cuprind lecţii importante de "Aşa nu!" . Vor sta acolo, în întuneric pentru a-mi servi poate, uneori drept exemplu ca să nu mai repet greşeli stupide.

2012 a fost un an din care am învăţat ceea ce vreau să fiu şi, mai ales, ceea ce nu vreau să (mai) fiu. Am învăţat cât de mult te poţi transforma dacă accepţi să duci la bun sfârşit activităţi pe care le faci din obligaţie. Am învăţat că este bine să lucrezi într-un mediu competitiv, dar dacă nu e ceea ce îţi doreşti, rişti să devii ceea ce vezi zilnic în jurul tău şi sigur nu vrei să devii, ca să nu mai zic de cât de mult îi poţi îndepărta pe cei din jurul tău din cauza oboselii şi  amărăciunii cauzate de neîmplinri profesionale. Am învăţat că am pierdut foarte multă energie pentru lucruri care nu merită şi care nu te ajută aproape deloc pentru a fi împlinit spiritual. Am învăţat, cu regret, că nu am folosit până acum nici jumătate din toate"harurile" cu care am fost înzestrată şi este timpul să schimb asta. 

Am învăţat atât de multe lucruri, bune şi rele, în 2012 încât ştiu că în 2013 umbra trecutului va rămâne în urmă şi abia o voi mai zări făcându-mi neputincioasă cu mâna...
Ştiu că anul acesta, cu riscul de a părea egocentrică, voi face cât mai multe lucruri care mă vor face să mă simt bine şi să nu am regrete că am pierdut timpul aiurea. Voi acorda mai multă atenţie oamenilor pe care îi iubesc şi activităţilor care îmi plac, voi visa mai puţin şi voi acţiona mai mult astfel încât la sfârşitul fiecărei luni din acest an să fiu mulţumită, dacă nu, chiar fericită...
Voi păşi cu mai multă grijă ca să am timp să trăiesc toate momentele frumoase, voi respira mai mult, îmi voi regăsi sufletul şi îl voi aduce înapoi de pe drumurile pe care a rătăcit fără rost în trecut... Voi fi mai mult "eu"! Sunt gata! :)

Tired...

I don't know how much I can handle your clouds, people! Please let me enjoy my spot of sun instead of covering me with your darkness... At least once in a while, let me be!

Happiness and Love

You are a handwritten poem, 

a sad rainbow, 

a long love letter, 

a silent flower, 

a bedtime story; 

I am a blushing cherry, 

a warm hug, 

a soft goodbye kiss, 

a pair of butterfly wings,

an incomplete lullaby;

You are an untainted angel

a midnight whisper,

a miracle of love,

an untold truth,

a wish on a shooting star;

I am an unread diary,

an undeclared goddess,

an old book,

a rainy desert,

a secret garden;

You are a morning dream,

an undiscovered mountain,

a pair of granny glasses,

an unwritten lyric,

a forgiven mistake;

I am a summer thunder,

an unconfessed love,

a parent's blessing,

a sparkling eye,

a fair dawn sky.

We are sleepless nights,

never ending seasons,

monsters that became angels,

foreverness sprinkles,

survivors of a mad world...

http://www.youtube.com/watch?v=a7ss2D_OYqk 

Pure Love

I love your strong arms because they offer me comfort, warmth and protection... I love your bright eyes because they lighten my way in life, being my guide... I love you because there is no one in the world who could make me the happiest woman alive. You are my life, my soul, my home, my Everything. Thank you for having chosen me! 

You

The only song I listen every day is the song of Love, written deep in our souls ♥ You are my Happiness, my Family, MY ALL! 

O zi de naştere uitată...

Goana isterică după cumpărături s-a încheiat. Toţi suntem acum gata să petrecem Crăciunul în familie, în jurul unei mese bogate. Am făcut curăţenie, am gătit de zor tot felul de bucate, am primenit casa, ne-am cumpărat haine noi (că doar aşa se obişnuieşte de sărbători, nu?), am cumpărat cadouri pentru cei dragi, am împodobit bradul şi casa, unii au tăiat şi porcul...

Acum suntem pregătiţi cum ştim mai bine pentru a sărbători Crăciunul, ştim că mulţi dintre noi vom mânca până nu vom mai putea, alţii vor mai şi bea, ca să se simtă cât mai bine şi să poată spune apoi că au avut sărbători fericite.

Aaaa! Şi să nu uităm de unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite  personaje din această perioadă: Moşul, care vine noaptea la cei ce au fost cuminţi tot anul, se strecoară prin gaura cheii sau pe horn şi lasă diverse cadouri sub bradul decorat cu luminiţe.

Şi cam aşa ştim noi în ziua de astăzi să ne bucurăm de această sărbătoare care şi-a pierdut destul de mult (aproape de tot?) semnificaţia care ar trebui să primeze pentru creştini...

Teoretic, ştim cu toţii: Crăciunul reprezintă Naşterea Domnului Iisus Hristos. Nu am uitat, dar parcă nu vrem să ne amintim. A rămas o zi umbrită profund  de notorietatea lui Moş Crăciun, din ce în ce mai mediatizat. Pe el îl aşteptăm în fiecare noapte de 25 decembrie... 

Oare câţi dintre noi se pregătesc şi spiritual pentru această zi Sfântă, oare câţi dintre noi mai au răbdare să stea câteva ore la biserică pentru a-şi hrăni sufletul înainte să se bucure cumpătat din bucatele pregătite cu trudă?

Este oare posibil să trăim frumos şi curat în lumea contemporană şi să ne bucurăm de tot ceea ce primim, dar fără să exagerăm? Să fim "în trend" şi totuşi să nu uităm că dacă viaţa noastră a ajuns până aici, înseamnă că Cineva a permis asta?

Nu intenţionez să convertesc pe nimeni, nu suntem sfinţi, facem greşeli, trăim într-o lume în care totul se întâmplă mult prea repede, în care nu mai avem timp de nimic... Dar poate ar trebui să facem un efort din când în când să-i cumpărăm o haină nouă şi sufletului nostru... 

Şi să nu uităm de Ziua de Naştere pe care are trebui să o sărbatorim pe 25 decembrie. EL nu ne uită nici chiar în cele mai grele momente...

P.S. Crăciun frumos, plin de lumină divină şi multă iubire! :-)

Ego

Never forget yourself while trying to make the others happy. You deserve to be happy too...