MFC - Festivalul luminii (Lights festival)

Reţetă pinguini

Nu, nu este vorba despre Pinguinii din Madagascar şi nici de vreo dubioşenie cu carne de pinguini, ferească Sfântul!, ci de o combinaţie uşoară între măsline, morcov şi brânză :)

S-ar zice că este ceva migală la mijloc, dar pe măsură ce au început să apară rezultatele, parcă nu voiam să se mai termine.
Este un aperitiv light care poate fi preparat oricând, mai ales la petreceri pentru copii, brânza calcică utilizată şi morcovul fiind două surse importante de minerale şi vitamine.

Ce am folosit:

- brânză calcică de la Delaco (vezi foto, se găseşte în supermarket-uri)
- măsline fără sâmburi (sunt necesare 48 dacă vrei să foloseşti toate bucăţelele de brânză, acestea fiind 24)
- morcovi
- scobitori
- multă răbdare şi entuziasm - obligatoriu :)

Cum am procedat:

Mi-am folosit talentul artistic, creativitatea şi răbdarea pentru a crea întâi de toate picioruşele şi ciocul pingunilor. Am înfipt câte o scobitoare în fiecare rondea de morcov ce reprezintă picioruşele.

Apoi am adăugat şi fiecare bucăţică de brânză.

Am tăiat 24 de măsline în jumătăţi pe care le-am aşezat sub formă de aripi.

Am pus "ciocurile" în câte o maslină pentru a crea căpşorul drăgălaş de pingiun şi l-am adăugat pe scobitoare.

Mai jos poza finală care face cât o mie de cuvinte,  pentru inispraţie maximă!
Spor!

Izabela ツ

sursă foto

 

sursă foto

Este una dintre acele zile...

photo source

... în care îmi vine să închid ochii şi să îmi culc capul în poala cuiva, poate a unei bunici cu privire blândă şi glas duios, a unei bunici cu mâini obosite, dar iubitoare, oftând şi povestind cu glas stins din epoci de basm după care tânjesc fără să ştiu de ce, mângâindu-mi părul şi alinându-mi dorurile neştiute, nespuse, nescrise...

Nu-i nici tristeţe, nici supărare, poate doar un strop de nostalgie după copilăria ascunsă acum printre paginile unui jurnal îngălbenit, poate este doar nevoia din ce în ce mai mare de linişte, de spaţiu, de oameni care ştiu să tacă mai mult şi mai frumos decât ştiu să vorbească, poate este doar sufletul meu obosit care caută neîncetat frumuseţea şi bunătatea din lume...

Tort de biscuiţi curcubeu

Tortul de biscuiţi este unul dintre cele mai simple şi la îndemâna oricui de făcut, atât din punct de vedere al ingredientelor cât şi al costurilor.

Se face repede şi uşor, mai ales cu ajutorul celor dragi care vor avea privilegiul să se bucure de asemenea desert aromat.
Menţionez că simpla poftă de ceva dulce este suficient de bună ocazie pentru a pregăti acest tort. :)

Ce am folosit (ingrediente):

-          500 g biscuiţi populari

-          500 ml lapte

-          3 linguri cacao

-          Jumătate pachet unt de masă

-          O cană de zahăr (200-250 g)

-          Două ouă

-          Două linguri făină (cu vârf)

-          Esenţă rom (o fiolă – două/ sticluţă)

Cum am procedat:

Crema:

Se mixează bine ouăle cu zahărul adăugat treptat.

Se adaugă treptat cacaoa şi făina şi se mixează până la omogenizare. Se adaugă laptele şi se mai mixează 2-3 minute. Eu am adăugat aici şi o fiolă de esenţă de rom, deşi după reţeta originală se pare că nu e nevoie, dar a ieşit mult mai aromat aşa :) 

Compoziţia obţinută se pune într-o cratiţă şi se fierbe la bain-marie timp de jumătate de oră la foc mic, cel mult mediu, amestecând în continuu. (s-ar putea să ai nevoie de ajutor în caz că te plictiseşti amestecând :-D) La finalul celor 30 de minute, ar trebui să rezulte o cremă groasă care se ia de pe foc, se mai amestecă aproximativ 2-3 minute şi se lasă la răcit.

Când s-a răcit aproape de tot, se freacă bine untul şi se adaugă la cremă, care se mixează bine până la omogenizare. După ce se răceşte de tot, se face un sirop din apă, zahăr şi esenţă de rom, după gust, se înmoaie biscuiţii, unul câte unul, şi se aşează pe un platou/  o tavă: un strat de biscuiţi şi unul de cremă în continuu până la epuizarea acestora.

Se lasă la frigider câteva ore (două - trei în mod normal, dar depinde şi de răbdarea celor ce aşteaptă pe lângă frigider :))). Şi apoi e numai bun de savurat! :)

Enjoy!

Izabela ツ

P.S. Dacă vrei, îl poţi decora cu… aproape orice îţi trece prin minte :D ca să arate mai festiv, după preferinţe.

Am făcut acum ceva timp tortul din pozele ataşate (din cantităţi duble), dar atenţie: sunt cam tari bombonelele astea, de-asta l-am numit „tort cu oase” :)) )

Emma's pages (5)

photo source

While he was holding her hand tight, she was craving for a hug, she was wondering how it would be to lean her head against his shoulder, closing her eyes and enjoying that sweet moment.
She spotted something in his eyes, a different light than what she was used to, the warmth you gaze at a dear person with. Something has changed since she last saw him a couple of weeks ago.

What she didn't know is that Matthew would have kissed her, right there, that very moment, if the nurse had left the room even for a second. But she didn't.

Macarons

Pieces of architecture

My precious sister

Magic

Un of, două ofuri

photo source

- De ce eşti mereu aşa supărată?

- Nu sunt supărată!

- Nu te cred. Hai zi, cine te-a supărat?

- Dacă ţii neapărat să ştii... viaţa m-a supărat!

- Cum adică?...

- Da, sunt supărată pe viaţă pentru că este doar una singură. Şi nu-mi ajung timpul, energia şi mai ales sufletul să fac tot ce îmi doresc într-o singură viaţă!

- Aşa ceva...

Cine sunt eu să judec?...

Niciodată nu voi putea înţelege oamenii care pun accent pe cantitate şi uită de calitate,

care folosesc munca altora ca şi cum ar fi a lor doar ca să aibă de câştigat şi să fie apreciaţi şi, mai urât, asta să li se pară ceva perfect normal,

care se gândesc în primul rând la bani sau câştiguri materiale în orice acţiune sau activitate în care se lansează,

care cred întotdeauna că ei ştiu mai bine doar pentru că au citit un articol pe net sau au auzit o părere "avizată" de la un amic. 

Dar cine sunt eu să judec, nu? :)

Nu pot decât să observ şi să mă minunez.
 
Să evit cât de mult pot astfel de înclinaţii.
Să mă străduiesc să văd şi partea bună din acei oameni ca să nu mă umplu de tristeţe, de frustrare că trăiesc în aşa lume superficială.

Să încerc să îi schimb câtuşi de puţin, cu un sfat, cu o vorbă bună, altcumva? Este oare posibil?...

Şi mai ales pot să îmi păstrez viaţa frumoasă, colorată alături de oamenii frumoşi care încă îşi respectă propriile valori şi principii, 

ale căror fapte sunt pline de profunzime, de naturaleţe, de lumină şi sinceritate, ale căror eforturi autentice merită apreciate fără a sta pe gânduri.

photo source

One step closer

photo source

That moment when you realize you are writing the texts you would love to read and you are taking the photos that bring genuine joy to your soul, that is the moment when you know you graduated to a whole new level.
And it feels so damn good! ツ

Nature, my love

Rainbow

The reason why people are smiling even in the middle of  a rainstorm is that they know the sun will shine all over again. And once in a while, a rainbow shows up to put some colour even in the darkest days.

photo source

What do you do then?...

What do you do when you realize you don't want to step forward like everybody else does?

What do you do if, instead, you are so willing to take a step back, to watch the crowd from a distance, to leave behind everything you've ever built so far, good or bad, and start over again a long walk on the path that was always waiting for you. A path you kept ignoring although it was there all the time, right behind your feet.

What do you do then?...

You just turn around on your heels, put a brave smile on your face and walk! You walk a mile or a billion miles, you walk slowly or fast, you stop to rest once in a while, but you keep walking knowing that this time you're doing it right, knowing that every little step will take you closer to whatever you envisioned and dreamed of with so much ardor !

You never quit until you are finally THERE and you nod thinking: "Yeah this is what I had in mind all the time!"

Such a beautiful feeling, isn't it? ツ

photo source

S-a dus în Rai, la fetele ei...

Mi-a fost ca o bunică, ce-i drept nu foarte apropiată, deşi locuia la două case distanţă. Tanti Florica, aşa cum o ştim cu toţii, de câte ori ne vedea, în scurtele noastre vizite la părinţi, ne pupa mereu cu drag, şi din "păpuşă" nu ne scotea (desigur nu acel „păpuşă” ridicol pe care il folosesc puştanii în ziua de azi).

A fost acea femeie care a rămas fără soţ destul de tânără şi tragic este că şi-a pierdut şi cele două fete care s-au dus la Cer mult prea devreme, nedrept de devreme din cauza unui accident nefericit în casă. A ramas să-i crească cum s-a priceput ea mai bine, femeie singură, pe cei doi nepoţi de doar câţiva anişori orfani de atunci şi de mamă, şi de tată…

Ani de-a rândul, până mai de curând, i-am auzit, cu inima strânsă, plânsul sfâşietor la mormântul fiicelor ei, aşa cum numai o mamă care şi-a pierdut copiii putea să plângă… 

Cu bune sau rele, întotdeauna mi-a fost drag de bătrâna noastră vecină. Acum s-a dus la cele veşnice. Daca a avut păcate? Cu siguranţă, ca orice om.  Dar o ierta-o bunul Dumnezeu şi i-o alina dorul de fetele ei – povară nespus de grea -  pe care l-a dus în suflet aproape o viaţă intreagă…