Saturday, February 11, 2017

11th of February - Make a Friend Day

According to Make a Friend Day, we should be making at least one new friend today, to celebrate properly. 😊

When we are young, children or teenagers, we crave mostly to meet new people, to spend time out with large groups of what we call "friends", to make new ones, to get to know as many new faces as possible.

When we are young, we don't judge too much and we make little selective choices when it comes to people. We rarely see the true colours of the ones we hang out with because we don't care about this as long as we're having fun.

But as the time goes by, as we grow older and wiser, many people come and go, touching our lives, some walk on the same path with us and then they say good bye at a certain point, some we meet along the way in moments of hardship or joy and join us until the very end, others show up now and then, reminding us that, even if they are not always there, they are with us, be it because they really mean something to us or because they have a personal interest.

When you reach a certain age, after having met hundreds of people, you become so much more selective. You prefer to narrow it down to a small group of friends. Because quality matters so much more than quantity and because less is more.

Those people are the only ones you can truly call friends and accept in your private space, those are the ones whose qualities and flaws match perfectly yours, whose imperfections are nothing but another reason to love them and care about them more, whose lives blend completely with your own, who you can call soulmates without being wrong for a second, who shed the light you need in times of darkness.

It's hard to trust new people these days, new or even those who you've been knowing for years. Or at least you thought you've known. It's hard to leave your comfort zone and embrace the change in this area, to the point where you should invite new people to your existence. But sometimes it's worth the shot. That's a reality as well. It's risky indeed, but it's worth the shot to let new souls around once in a while. Some will come to stay and others will just be passing by, but oh well, only time can really tell in the end. 👭

As for today, I prefer not to celebrate, at least not with new friends. It feels so comfy with the ones I have, that I prefer it like this for a while more. Maybe some other time I will give it a try.  But not today. 😀😁


Friday, February 10, 2017

10th of February - Umbrella Day

photo source
Today, people celebrate Umbrella Day.

Umbrella makes me think of rain most of the times, of gloomy weather and people shriveling. It makes me think of cold days and people hurrying to go home, to find shelter.

It makes me want to grab a cup of hot tea and heavy blankets, to seek a warm and comfy place.

Knowing that today is Umbrella Day made me write a short story without an ending. So I really need to put my thoughts together for the next part. 😊
- To be continued -

Here's the story: 

The fourth day in a row, drizzled rain was falling from the skies, from the dark chunky clouds. The sun has been hiding for a while now, wandering who knows where. Maybe it needed a vacation, a long break, away from the crazy world it was enlightening every day.

Martina was walking slowly on the sidewalk, looking up and smiling, enjoying the drops of rain on her face. She didn't seem to mind the weather, nor the chilly air. Her summer dress was all wet and was sticking to her body, but it didn't bother her.

She took off her sandals and kept walking, joyfully humming a song she heard on the radio a couple of hours ago. Suddenly she stopped very close to the park. She saw a man sitting on the bench who, just like her, didn't seem to have a problem with getting all wet. He was looking down at his feet.

Martina got closer to him and hid behind a tree. She has been staring at him for a few minutes, noticing that the man was a little sad. Or depressed. Or both. He was sighing once in a while, frowning and running his hand through his hair...

Thursday, February 9, 2017

9th of February - Pizza Day

Today, in some countries, people celebrate Pizza Day. 🍕
This is one of my favourite dishes ever. So far, I haven't met anyone who doesn't like pizza. 

There are so many types, enough to satisfy everyone's taste and appetite. And it's such a good idea when you're out of food. And hungry. You either order it or bake it yourself, it always gets easy with pizza.

That's because pizza, sometimes, gathers people together and makes evenings so pleasant among the dear ones, it's a real delight for any time of the day. This is why, most of the days, I eat a slice of delicious aromatic salami pizza for breakfast. 

There's this canteen at the ground floor from my workplace and they make one of the best pizzas I've ever eaten. So the days when I don't know what to eat for breakfast, I actually know I will enjoy a slice of pizza. And, obviously, I don't mind. 😊

P.S. My favuorite has always been pizza salami with lots of bell pepper and a pinch of onion. On the other hand, I don't like pineapple pizza. I have never understood what's with pineapple on pizza, but everybody has their own tastes. 

So, what's your favourite? 🍕🍕

P.P.S. Our homemade pizza is on top of our best ever list. 😉



Tuesday, February 7, 2017

Reţeta săptămânii: Cheesecake cu fructe de pădure

În decembrie a fost ziua lui de naştere. Am vrut să-i fac o surpriză dulce, ca de obicei. Nu mi-a dat de înţeles că ştie, dar simţea el că i-o coc din nou. De fapt, n-am copt nimic pentru că am pregătit un cheesecake fără coacere.😂

Am încercat câteva variante până acum: şi copt şi necopt, şi simplu şi cu ciocolată, şi cu fructe şă fără.

Nu mă pot hotărî care îmi place mai mult. 😃 Desigur, nici nu este nevoie. Fiecare are aroma lui deosebită, cremoasă, de neuitat.


De data asta am folosit ca referinţă o reţetă simplă şi rapidă pe care am găsit-o tot răsfoind pe internet. Am adaptat-o ingredientelor pe care le aveam la îndemână şi gusturilor proprii. Reţeta originală este cu căpşuni proaspete, însă eu am utilizat fructe de pădure congelate. Şi am mai făcut câteva mici ajustări de cantităţi şi ingrediente.

Mi-a ieşit foarte bine, cei care l-au degustat au simţit ceea ce uneori numim "curcubeu pe cerul gurii", iar soţul meu a fost super încântat şi s-a simţit răsfăţat. 💖

Cheesecake-ul este un desert potrivit pentru orice sezon şi satisface gusturile tuturor. De aceea vi-l recomand cu drag. 😊

Să vă povestesc şi cum am procedat.

Ce am folosit:

Pentru blat:
500 g biscuiţi Petit Beurre
200 g unt topit
o sticluţă esenţă de rom (opţional)

Pentru crema de brânză:
750 g ricotta (sau cremă de brânză)
500 ml frişcă lichidă
150 g zahăr pudră vanilat
100 ml apă rece
100 ml lapte fierbinte
20 g gelatină
o sticluţă esenţă de vanilie

Pentru jeleu:
250 g fructe de pădure
100 ml apă
3 linguri zahăr tos
10 g gelatină

Pentru decor
300 g fructe de pădure

Cum se procedează:

Se sfărâmă biscuiţii şi se amestecă foarte bine cu untul topit şi esenţa de rom (esenţa nu era menţionată în reţeta originală, dar am încercat de mai multe ori aşa şi ne place tuturor). Amestecul obţinut se pune ca blat într-o cratiţă cu margine detaşabilă, uniformizându-l bine, şi se dă la frigider.

Apoi, se prepară crema. Se pune gelatina la înmuiat în apa rece timp de zece minute. După ce se umflă, gelatina se adaugă peste laptele fierbinte şi se amestecă până se topeşte. Se lasă deoparte şi se mixează ricotta (crema de brânză) cu zahărul pudră şi esenţa de vanilie, până la uniformizare. 

Se adaugă şi frişca lichidă treptat şi se mixează în continuare timp de 5 minute până se obţine o compoziţie omogenă. La final se adaugă laptele cu gelatina, puţin câte puţin şi se amestecă bine. 

Se lasă crema deoparte şi se pregătesc fructele. Am ales căpşunile şi le-am tăiat în jumătăţi. Puteţi folosi fructe proaspete mai ales că acum se apropie sezonul lor şi vor apărea cele cu gust.

Se aşează jumătăţile de căpşuni de jur împrejurul blatului, cum se vede şi în poză, după care se toarnă crema de brânză, nivelând-o cu o paletă. Se dă la frigider pentru 5 ore sau peste noapte ca să se întărească foarte bine.

După acest interval de timp, se pregăteşte jeleul, punând gelatina în apă şi lăsând-o pentru 10 minute la înmuiat.
Între timp, se pun fructele de pădure într-o cratiţă, se adaugă şi zahărul şi se lasă pe foc timp de 5 minute, amestecând din când în când. 

Se dau deoparte şi se pasează până se obţine un piure. Se lasă la răcit pentru 5 minute şi se adaugă gelatina înmuiată. Se amestecă bine şi se lasă la răcit, până ajunge la temperatura camerei. Apoi sosul obţinut se adaugă peste crema de brânză care deja s-a întărit şi se mai lasă în jur de două ore la frigider. La final, se decorează după bunul plac cu fructe de pădure şi se sevreşte alături de cei dragi! 🎂

Pont: Pentru a tăia cheesecake-ul cât mai uşor, se ţine cuţitul pe care îl vom folosi în apă fierbinte, pentru 30 de secunde. Se şterge cu un prosop şi se taie felii mai mici sau mai mari, după pofta fiecăruia. 😍








Tuesday, January 31, 2017

30 ianuarie - Ziua Croissantului

sursă foto
Ieri nu am apucat să scriu, dar îmi plac atât de mult croissantele, încât merită măcar o menţiune. 

Croissantele mă duc inevitabil cu gândul la Franţa, la Paris, la un mic dejun acompaniat de o ceaşcă de cafea cu lapte sau ceai şi Edith Piaf pe fundal, în capitala iubirii.

Pufoase şi moi, simple cu unt, cu gem sau cu diverse creme, croissantele franţuzeşti sunt divine şi îmi amintesc de zilele petrecute la Paris, unde chiar şi cele amablate, cumpărate din supermarket aveau un gust infinit mai bun de ce ştiam eu. 

Şi totuşi am avut surpriza să descopăr că aceste delicioase produse de patiserie nu sunt de origine franţuzească. Sunt mai multe versiuni, însă cea mai des întâlnită face referire la bătălia de la Viena din 1863. Turcii urmau să invadeze oraşul, iar patiserii şi bucătarii de serviciu din noaptea respectivă, care asigurau hrana armatei asutriece, au auzit zgomotul făcut de turci şi au tras alarma. Astfel, turcii au fost luaţi prin surprindere de vienezi şi învinşi.

Atunci, patiserii au fost numiţi eroi şi au fost rugaţi să conceapă un produs prin care să marcheze izbânda asupra turcilor, care le era datorată în mare parte. Astfel, au creat croissantul, un foietaj în formă de semilună (simbolul Turciei), simbolizând victoria austriecilor împotriva turcilor.

Oricare ar fi adevărata poveste, croissantele rămân un deliciu pentru începuturi de zi reuşite, pentru dimineţi însorite de vacanţă, cu zâmbete şi chef de plimbare. 🥐😊🌞




Sunday, January 29, 2017

29 ianuarie - Ziua Puzzle-ului

Eram copii în perioada de după revoluţie şi încă nu aveam multe surse de distracţie cum au copiii din ziua de azi. Însă ştiam să ne jucăm frumos şi afară, şi în casă, în funcţie de vreme şi de starea de spirit.

Serile de iarnă le petreceam în casă, uitându-ne la televizor, la desene animate sau la filme.
Dar ne plăcea tare mult să rezolvăm jocurile de puzzle pe care le aveam, cu diverse tematici. Albă-ca-Zăpada şi Scufiţa Roşie sunt cele care mi-au rămas întipărite în minte. Poate pentru că îmi plăceau foarte mult poveştile, întotdeauna reconstruiam imaginile cu drag, piesă cu piesă şi nu mă plictiseam.

Astăzi este Ziua Puzzle-ului în unele ţări şi tare aş aş vrea să o sărbătoresc punând cap la cap un joc de puzzle, ca în copilărie, dar nu am niciunul la îndemână. Am cotrobăit prin cutiile cu vechituri din casa părintească şi nu am găsit decât coperta din poză. Bun şi aşa, decât nimic. 😂 Nu pot să fac nimic cu ea, dar mă bucur că au mai rămas măcar câteva piese dragi din puzzle-ul de demult al copilăriei. 

Friday, January 27, 2017

27 ianuarie - Ziua Tortului de Ciocolată

În anumite ţări din lume, astăzi este ziua tortului de ciocolată. 🎂 🍫

Mmmm ciocolată! Ar gândi mulţi, creându-şi în minte o imagine cu un tort minunat, cu umplutură de cremă de ciocolată, cu glazură de ciocolată şi decorat cu bomboane de ciocolată, desigur, şi poate câteva căpşuni.

La ocazii speciale, zile de naştere, aniversări, nunţi, botezuri, tortul de ciocolată este nelipsit, aproape de fiecare dată.

Multe dintre persoanele pe care le cunosc sunt fascinate de ciocolată în general şi de toate deserturile care o conţin: îngheţată, clătite, brioşe. Să nu mai spun de ideea romantică de căpşuni cu cremă de ciocolată. 🍧🍨🍦🍬

Toate aceste gânduri aromate îi fac pe iubitorii de ciocolată să viseze la râuri interminabile de ciocolată, la deserturi sofisticate, cu arome ce le încântă simţurile şi le fac zilele mai dulci. Iar tortul de ciocolată este regele neîncoronat al deserturilor în topul celor mai mulţi pământeni.

Să vă spun şi un secret: nu toată lumea este totuşi înnebunită după ciocolată. Iar eu sunt una dintre aceste persoane care rar se delectează cu dulciuri, şi mult mai rar cu ciocolată. Şi cel mai mult mă îmbie să le fotografiez. Am zis-o şi pe-asta. Acum puteţi să aruncaţi cu roşii în mine. Sau cu căpşuni. 🍓😛

Vă doresc o zi dulce cu multă, multă ciocolată! 🙋

Thursday, January 26, 2017

26th of january - International Spouse Day

Well, I'm not quite sure if it's international, but 26th of January is a celebration day for wives and husbands, for people who are in a relationship and want to add a new day to celebrate their love.

I know, we don't need special assigned days to celebrate our beautiful story. We can do this every single day. But I've just discover love has a new occasion for celebration (yay!😂) and just wanted to share it with you. ❤💕

So, if you already had this in mind or not, just take a minute, or more, today and show your beloved one, for the millionth time, how much they mean to you, how much you love them and cherish every single second you spend together, every heartbeat and every breath you share with each other.

Show them that you will always be there for them, in sunshine or storm, holding their hands, every time tighter.

Remind them that their path in life will be most of the times blossom and rainbows, marshmallows and butterflies.

Show them that they will never be alone or left behind in hardship and sorrow, that you will be their main pillar and their support along the way until the last moment of your existence.

And for my beloved wonderful husband: I love you so much and I will do my best to add sparkle, magic and a pinch of crazy to every day of our life together. May it be long and fulfilled! 💝💞💕💟😊

Thursday, January 12, 2017

What's with the Old Age?


With my Grandma
Sometimes, I look at old people and still can't believe it. There are people whom I've been knowing for ages, since they were younger and I was just a child.

I am browsing through my memories and their photos from decades ago. I've watched some of them growing old. My parents and grandparents, neighbours and relatives. But it still seems crazy to me how the old age can change someone, what it makes out of people.

How weak and wrinkled we become, how the white and grey hair become "the new look". All these are part of life, but somehow, even if I don't think that I'm immortal or anything, when I think about it, it sounds like a good joke. 😄

I find it hard to believe that one day, without even knowing, I will look in the mirror and see a little old granny.

It's insane how this works. Even if it's been a couple of years since I've started to notice a wrinkle or a white hair here and there. Obviously, it's happening. To me, to you, to all of us.

Getting old day by day can be scary if you think only about the physical changes. But it's also a gift to reach the old age and still have a young soul. Because, in the end, this is one of the most important thing: how you feel inside. And you might already know: age is nothing but a number. 😉

Wednesday, January 11, 2017

11 ianuarie - Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”



Astăzi, 11 ianuarie, este Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”. Sau "International Thank You Day", parcă sună mai bine în engleză. 😁

Ar trebui să nu treacă zi fără să zâmbim, să ne bucurăm sau să mulţumim pentru tot ceea ce avem.

Însă, în caz că ratăm vreo zi, iată o ocazie bună să ne socotim motivele pentru care suntem fericiţi, să le mulţumim familiei, prietenilor, Divinităţii etc. pentru tot ceea ce am reuşit să îndeplinim până acum şi pentru simplul fapt că trăim.

Uneori avem impresia că viaţa e grea, că nu prea sunt lucruri de care să ne bucurăm, că nu ni se împlinesc vise, că nu primim ceea ce ne dorim sau merităm.

Dar dacă alocăm câteva minute să ne gândim cu adevărat, cred că am putea face liste interminabile.

Îi mulţumesc soţului meu, steaua cea mai strălucitoare de pe cerul meu, pentru că mă iubeşte, mă respectă, mă răsfaţă şi mă alintă, că-mi este refugiu în zilele cu nori şi curcubeu în vreme de furtună, este braţul ce mă ţine strâns la piept şi mâna ce nu-mi va da niciodată drumul, este prima şi ultima bătaie a inimii mele.

Le mulţumesc părinţilor mei că m-au crescut frumos, că m-au educat şi mi-au dat tot ce le-a fost în putere, că m-au sprijinit când am avut nevoie şi că mă iubesc necondiţionat.

Le mulţumesc surorii şi fratelui meu că sunt ai mei, că de câte ori ne vedem, ne simţim din nou copii şi ne distrăm ca pe vremuri. Şi mai ales surorii mele care, în ciuda diferenţei de vârstă, este sufletul meu geamăn, hard-ul meu extern, mereu lângă mine la bine şi la greu.

Le mulţumesc prietenilor mei de suflet, oamenii mei dragi, familia mea spirituală, oameni care sunt mereu acolo, cu o vorbă bună, cu un sfat, cu inima mereu deschisă, să mă asculte, să mă îndrume, să mă liniştească.

Le mulţumesc tuturor celor care îmi sunt aproape, celor pe care ştiu că îi scot uneori din sărite, dar nu îşi pierd răbdarea (de tot😂), celor care mă înţeleg, dar şi celor pentru care sunt ca un puzzle cu sute de piese, prea greu de pus cap la cap, celor care mă inspiră să fiu un om mai bun, să mă autodepăşesc, să ies din zona de confort.

Celor de la care am învăţat şi încă mai învăţ lecţii noi de viaţă, celor care îmi transmit energie pozitivă şi optimism, celor care îmi sunt alinare şi confort prin simpla lor prezenţă, celor care mă apreciază şi celor care mă judecă, celor care mă iubesc şi celor care nu prea mă au la inimă, celor care mă admiră şi celor care nu pun prea mult preţ pe existenţa mea cu tot ce cuprinde ea.

Şi nu în ultimul rând îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă pe care mi-a dăruit-o în această viaţă, pentru toţi oamenii pe care mi i-a adus în cale şi pentru cei pe care i-a îndepărtat de mine (ştie El mai bine de ce), pentru toate visele şi dorinţele îndeplinte până acum, dar şi pentru toate cele neîmplinite, pentru eşecuri şi zile mai puţin bune.

Şi, poate ceva mai puţin obişnuit, îi mulţumesc primăverii pentru gingăşia şi parfumul florilor de zarzăr, verii pentru dogoarea soarelui şi pentru valurile răcoroase ale mării, toamnei pentru covoarele arămii şi pentru fructele mai gustoase decât în orice anotimp şi iernii pentru magia Crăciunului şi a întinderilor nesfârşite de zăpadă.

Cam atât aş avea de împărtăşit pentru că dacă aş continua, nu m-aş opri prea curând. 😌

Vă mulţumesc şi vouă, celor care mă vizitaţi cu regularitate sau ocazional, care îmi lăsaţi uneori un gând sau o idee. Mă bucur că pot împărtăşi cu voi tot ce-mi trece prin minte şi că mă citiţi  😊 Iar acum vă întreb: voi cui mulţumiţi şi pentru ce sunteţi recunoscători astăzi? 😄


One of Those Days


photo source
This is one of those days when I would not go to work.
When I would leave everything behind and get lost into the forest covered with fresh heavy snow.
When I would listen to the barely noticed whispers of the nature.
When I would try to perceive and understand the sense of the birds chirping, hidden in tree hollows.
When I would ask the wind to stay still so that I can fill my entire being with the magic silence of the forest.
When I would watch the trees sleeping under the sparkling cover of snow.
When I would lay down, holding my breath, and feel the snowflakes softly touching my face and covering me up.
When I would build a snowman. Wait, no, two snowmen. A he and a she, so that they can keep each other company all winter long.
This is one of those days when all I want is to live a winter fairy tale, somewhere, far away from the crazy daily routine. At least for one day...


Tuesday, January 10, 2017

Throw Them in the Trash Can

This year I haven't got any well defined resolutions. I haven't written down any plans or goals to accomplish. I will just go with the flow for a while and follow my intuition, my old dreams step by step, minding the casual routine, filling the days with activities I love and see what happens. 😊

The only thing I know and have decided is that I feel the intense need to get rid of some negative stuff I've been gathering the past years. And now I find myself with a pile of garbage that I need to discard and make room for the quality positive material. I need to stop sending negative vibes to the Universe.

So I will throw away the poisoning anger and replace it with the good old patience that never goes out of style. I need to pour more patience drops in my life for the others and for myself.

I will get rid of judging and gossiping so that I can make room for positive feedbacks, fine and appreciative thoughts for the people I get in touch with. 

I will stop considering that some people are not good enough just because they don't follow my life principles and because they make decisions that would never go for me. It's their life and I really want to start accepting them as they are, with the whole package they come along with as them being different than me is actually a good thing. This way, I can learn many lessons from each person that crosses my path. So tolerating diversity and embracing it is doing the others and also myself a big favour.

I will give up on driving myself and others crazy about whatever I cannot influence or change. I need to work on accepting that sometimes there is no other choice than taking situations just as they are and on always focusing on the bright side, never on what can't be undone or reshaped.

Last, but also very important, I have to complain less and literally learn how to appreciate more everything and everyone I have in my life. Thus, counting my blessings and not my sorrows is the best next thing.

I really want to get back to the old me. I miss the old me. The one that was the most optimistic and positive person I have ever known. It will not be easy, but persevering is the key and practice makes perfect. So wish me luck and follow my lead if you feel like doing so! 🍀



Monday, January 9, 2017

Dimineţi albe



A venit şi nu pare să plece prea curând. Cam târziu, dar iat-o punând stăpânire peste întreaga natură.
Iarna geroasă şi albă, cu dansul ameţitor al fulgilor de nea şi ger aprig toată noaptea
Iarna cu podoabe de gheaţă pe la ferestre, sculptate cu suflu de magie.

Iarna cu năsucuri lipite de ferestrele reci şi ochi mari, curioşi, nerăbdători să descopere întinderile de zăpadă.
Cu crivăţ ce ne face să stăm mai mult în casă decât afară, la cădură, cu un ceai fierbinte sau o ciocolată caldă, înfofoliţi într-o pătură groasă.
Cu sănii buclucaşe însoţite de râsete zglobii şi obraji îmbujoraţi de frig şi de bucurie.

Cu mâini ce îngheaţă adesea, dar cu suflete fericite şi împlinite, cu inimi calde şi generoase.
Cu lumini colorate, beteală şi globuleţe, reminiscenţe de la Crăciun pe care oamenii nu se încumetă să le pună la loc, în cutii, vrând să mai prelungească puţin magia sărbătorilor.
Cu arome de scorţişoară şi vanilie prin bucătării, pentru că încă se prăjitureşte cu drag.

Mai sunt două luni de iarnă, poate chiar trei, căci mărţişorul ne aduce uneori zăpezi, în loc de soare şi ghiocei. 🌞🌸
Dar până atunci, dimineţile vor fi albe şi friguroase afară, calde şi luminoase înăuntru. Oricum ar fi, iarna face parte din viaţa noastră. Să ne bucurăm de fiecare zi. Pentru că zilele trec, la fel şi timpul, şi sigur vrem să le trăim frumos, indiferent de anotimp 👩


Sunday, January 8, 2017

Emma's Pages (16)

photo source
The day she died, she left her entire soul scattered all over the bed, on the messy purple sheets she loved so much, where she used to get lost in the arms of random lovers, every night she broke up with the same old boyfriend.

She left her scent in the wardrobe, among elegant dresses and loose t-shirts, flowery jammies and shabby socks, sexy stockings and fancy bras.

She left thoughts and ideas scribbled on the pages of the books she loved the most, small drawings and smiley faces based on what the books she was reading inspired her or on the mood she was already in that very moment.

She left so many stories in her box of jewellery, pieces of silver or gold, or even plastic and marble jewelry she has collected the past 4 years from all countries she's been visiting.

Emma walked into her best friend's room that was now gone. She was overwhelmed by the pain of this terrible news she has received only a couple of hours ago. She still couldn't believe it! Adeline was gone. Gone...

A bottle of wine was still open on the small table next to the window. A lot of random stuff lied there. Two empty glasses of wine, a blue pen, a sparkly nail polish, the silver bracelet she stole from her mother when she run away from home, 10 years ago. An open book with a few ripped pages was on the floor, next to a pile of all sorts of crumpled clothes.

Emma picked a sweater from the pile and felt the perfume of Adeline. Her favourite perfume since they were in college. A little bit spicy, a little bit sweet, with a pinch of vanilla scent, matching her colourful personality. Emma held the sweater to her chest and tears silently flooded her eyes. Adeline was gone and she left so many things behind, a lot of grief and why's, too many broken hearts and tears to shed...



Saturday, January 7, 2017

You Gave Me Wings


 
You gave me wings,
I learnt to fly
And I got lost
Up in the sky.

I let you down,
Far away on Earth
And didn't see
How much you hurt. 

Friday, January 6, 2017

Astăzi este despre zăpadă





Aseară începuse deja să ningă. Cu fulgi firavi, timizi mai întâi, apoi din ce în ce mai mari. La un moment dat viscolea, iar străzile, trotuarele, copacii şi maşinile au căpătat haină nouă, albă, pufoasă, de câţiva centimetri.

De dimineaţă, treaba a devenit serioasă pentru că a nins continuu toată noaptea. Stratul de zăpadă este destul de gros. Oamenii au ieşit cu hărnicie la deszăpezit trotuare şi maşini.

Da, astăzi este despre zăpadă.
Pentru că prognoza meteo o va avea ca subiect principal.
Pentru că oamenii vor merge la muncă prin nămeţi.
Pentru că traficul în oraşele mari va fi din nou îngreunat.
Pentru că cei mici, după şcoală sau grădi, vor da buzna pe dealuri sau în parcuri să se bucure de săniuţă, de bulgăreală, de oamenii de zăpadă pe care îi vor construi. 
Pentru că voi privi de la fereastră dansul fulgilor de nea, atâta timp cât va dura.


Vă invit măcar astăzi, în prima zi de iarnă pentru unii dintre noi, să privim în jur cu suflet şi ochi de copil. Să lăsăm fulgii de zăpadă să ni se topească pe obrajii reci, să ne oprim pentru o clipă măcar să admirăm peisajele ce ni se ţes sub priviri, să zâmbim la frumuseţea iernii, a crăiesei ce îmbracă totul în alb, să ne bucurăm de magia ce ne-a fost dat să o simiţim, să mergem şi noi în parcuri sau pe dealuri să ne jucăm cu zăpadă, să facem "îngeraşi" şi să ne alergăm cu bulgări.

Cel mai mult mi-ar plăcea să fiu acasă acum, în oraşul natal, unde dimineţile după ninsori abundente au un alt farmec. Liniştea din pădurea înzăpezită sună diferit. Este atât de profundă, de magică, este de poveste şi îmi este tare dor să o ascult. Obişnuiam să mergem la pădure în astfel de zile, să ne trântim în zăpadă cu faţa în sus şi să simţim cu adevărat misterul iernii departe de lumea agitată şi întunecată.

Acolo, undeva la ţară, copacii acoperiţi de straturi groase stau nemişcaţi pentru că vântul nu îndrăzneşte să clintească nici măcar un fulg din nămeţii ce i-a modelat cu multă trudă. Cele câteva vrăbii care se încumetă să iasă, curioase de minunea ce s-a întâmplat peste noapte, ciripesc sfioase, căutând firimituri de pâine care să le alunge foame pentru o vreme. Ţurţuri ascuţiţi, sticloşi, răsar pe la streşini, decorând casele ce fumegă a căldură de la sobele în care ard lemne, case în care oamenii se adăpostesc la poveşti şi ceaiuri fierbinţi.

Da, iarna este atât de frumoasă. Şi aş iubi-o mai mult dacă nu ar fi atât de frig 😁





Tuesday, January 3, 2017

Să vină primăvara!

 
 
Nu ştiu voi, dar eu deja nu mai aştept zăpada. Nu a fost deloc de sărbători când ar fi avut farmec. Poate doar la munte, unde nu am ajuns de data asta.
 
Acum aştept primăvara cu pomi înfloriţi şi zumzet de albine, cu ceruri albastre şi ciripit de păsări ce s-au întors la cuiburi, cu boboci ce plesnesc în culori de bucurie şi vânt călduţ de aprilie.

Aştept să ne zâmbească soarele şi oamenii deopotrivă, să ningă doar cu petale parfumate, să bubuie văzduhul luminat de fulgere, să fie totul verde şi proaspăt în jur, să pască mieii pe câmpii şi fluturii să zboare gingaşi printre florile din grădină.

Aşadar, să vină primăvara! 🌷🌸🌹🌺🌻🌼
 
 

Tuesday, December 27, 2016

Sfârşit de 2016

A fost un an lung, cu multe împliniri, dar şi dificil uneori. Au fost urcuşuri şi coborâşuri, raze calde de soare, dar şi nori tulburători, furtuni răzleţe, dar şi curcubeie zâmbitoare.

Trăgând linie şi punând la un loc toate lucrurile frumoase, pot spune ca a fost un an bun, colorat, în care multe piese ale unui puzzle incomplet şi-au găsit locul.

Cea mai mare realizare este că am reuşit să public două cărţi de poezii pentru copii. Nu mi-am propus asta în mod special. Aş fi vrut să scriu un roman iniţial, dar cred că mai durează ceva timp până ajung acolo, câţiva ani poate. Cert este că editura respectivă avea nevoie de cineva să scrie poezii drăguţe pentru copii, iar eu am acceptat imediat ce mi s-a oferit această şansă. 😊 A ieşit ceva frumos, iar rezultatele le puteţi "răsfoi" şi achiziţiona, dacă doriţi, aici şi aici. 

Am achiziţionat o maşină de scris! Nu este foarte veche. Este nemţească, de prin anii '70, deci relativ nouă. Aş fi vrut una mult mai veche, dar mi-a plăcut aceasta foarte mult. Am aflat că a fost a unui domn profesor care nu s-a putut acomoda cu tehnologia şi îşi dorea foarte tare o maşină de scris. La fel ca şi mine probabil. 😊 Încă o testez, să mă obişnuiesc cu modul diferit de a scrie. Mă insipră foarte tare şi sper să iasă lucruri frumoase.

Am participat la un curs acreditat de fotografie, ceea ce îmi doream de câţiva ani. Acum sunt fotograf cu acte în regulă. Îmi mai lipseşte doar diploma, pe care o voi primi la începutul anului viitor, pentru un început promiţător. 😄 Şi, desigur, trebuie să mă apuc de treabă serios. Nu ştiu încă pe ce tip de fotografie să mă orientez. Am încercat fotografia de eveniment, dar mi se pare destul de copleşitoare, sincer. Aş vrea ceva mai "liniştit", mi-ar prinde mult mai bine. 




Am exersat fotografia de eveniment, pentru că am avut ocazia să fiu fotograf la două botezuri şi un moţ anul acesta. A fost frumos şi pozele au ieşit destul de bine, cu aparatul meu care nu ştia foarte multe la vremea respectivă 😂 Şi nici eu nu eram cu adevărat pregătită. M-am descurcat bine şi pentru că am fost printre oameni cunoscuţi ce-mi sunt dragi şi pentru care am acceptat din suflet să le ofer aceste servicii.



 Tot în domeniul foto, am reuşit să achiziţionez un obiectiv şi un flash performante, ceea ce mă motivează şi mai tare să continuu cu această pasiune până ce va deveni profesie. A fost cam greu şi aşteptarea a fost lungă, dar au meritat efortul şi investiţia. Şi pot să vă asigur că orice veţi face pentru a vă îndeplini idealurile, pentru a vă urma pasiunile, va merita cu vârf şi îndesat. Oricât de greu pare uneori şi oricât timp trebuie să treacă, visele chiar devin realitate dacă lucrăm pentru ele şi punem suflet în ceea ce facem! 💚



 
Am fost la Paris! Este experienţa cea mai dragă inimii mele! În ziua în care am împlinit 30 de ani, soţul meu mi-a făcut cadou rezervările pentru acest city break de care ne-am bucurat împreună în septembrie. O să scriu o postare despre acest frumos oraş şi experienţa noastră. Chiar dacă s-a întâmplat acum câteva luni bune, amintirile şi senzaţiile sunt încă vii pentru că a fost minunat! Am stat doar trei zile şi am văzut ce am considerat mai important, bucurându-ne de fiecare clipă împreună, petrecută în aşa-numitul"oraş al iubirii". 💟 Ne-am plimbat foarte mult şi am prins vreme bună. Nu a plouat deloc şi am mâncat cele mai bune croissante ever! Chiar şi cele ambalate, cumpărate de la supermarket au fost extraordinare. M-aş mai duce o dată doar pentru ele! 😂 Bineînţeles că am vizitat Turnul Eiffel, pe care l-am împins şi l-am tras de moţ, dar până la urmă l-am lăsat acolo, întreg, să se mai bucure şi alţii de el. 😋 

Nu în ultimul rând, ne-am plimbat destul de mult şi prin ţară. Sibiu, Transfăgărăşan, Cheile Turzii, Salina Turda, Valea Oltului, Sighişoara, Cetatea Râşnov, Curtea de Argeş, Mânăstirea Cozia, Moeciu sunt cele mai importante şi frumoase locuri în care am ajuns anul acesta! Am fost cu maşina, avantajul fiind că am putut opri oriunde am vrut când simţeam nevoia sau când vedeam ceva ce merita un popas mai lung. Ne-am dat seama că nu ne-ar ajunge o viaţă întreagă să ne vizităm ţara, care, în ciuda multor neajunsuri, este superbă, bogată, demnă de toată admiraţia! Suntem într-adevăr binecuvântaţi cu o istorie şi o geografie care merită să fie cunoscute măcar pe sfert de fiecare dintre noi. Ne-am propus ca în fiecare an să vizităm cât de multe locuri noi putem, atât cât ne permit timpul şi bugetul. 

Cam aşa se încheie 2016 şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să fac toate aceste lucuri, alături de cei dragi sau singură, că sunt sănătoasă, că toţi oamenii mei iubiţi sunt bine şi că a fost un an bun. Da, cu adevărat bun...

Sper ca 2017 să fie cel puţin la fel de colorat şi împlinit, ceea ce vă doresc şi vouă, dragi prieteni, cititori sau bloggeri! Să ne citim cu bine şi în noul an! 🎊🎉🎇🎈🎆🎶🎄🎇📖


Saturday, December 24, 2016

Dorinţe de Crăciun



În ultimii ani, am învăţat că cele mai frumoase cadouri nu au preţ şi nici nu sunt materiale.

Cele mai însemnate cadouri sunt adesea suflete şi poartă nume. 
Sunt mâini care te ţin strâns la bine şi la greu.
Sunt braţe care te cuprind şi te fac să te simţi mereu acasă.
Sunt ochi ce îţi zâmbesc cu drag, făcându-te în fiecare clipă să te simţi iubit şi să-ţi dai seama că, fără tine, viaţa nu ar fi la fel.

Anul ăsta, de Crăciun, îmi doresc iubire, pace şi linişte: în suflet, în casă, în lume.

Îmi doresc o mamă şi un tată sănătoşi, veseli şi în putere, pe care să-i revăd de fiecare dată cu bine, alături de care să petrecem cât mai multe zile în familie.

Îmi doresc ca toţi oamenii mei dragi să fie bine, fericiţi, să primească de la viaţă tot ceea ce-şi doresc şi în calea lor să nu cunoască necazuri sau motive de tristeţe.

Îmi doresc multe zâmbete, multă lumină şi căldură sufletească.

Îmi doresc mai multă răbdare cu cei din jur şi cu mine însămi, înţelegere, toleranţă şi armonie.

Anul ăsta, de Crăciun, îmi doresc soare! 🌞 Şi un pic de zăpadă. 😊 ❄⛄❆