Răcoare şi verdeaţă

Parcurile sunt o binecuvântare într-un oraş atât de mare unde canicula se resimte ca un cuptor odios.
Plimbările pe malul lacurilor, printre copaci şi vedeaţă sunt nelipsite în zilele sufocante. Pentru mine aceste mici escapade sunt cu adevărat o sursă de inspiraţie, de răcorire atât a sufletului, cât şi a trupului, de reîncărcare a bateriilor şi de a petrece timp alături de oamenii dragi.

Un colţ de natură

Unul dintre puţinele motive pentru care găsesc Bucureştiul suportabil îl reprezintă parcurile pe care le frecventez ori de câte ori am ocazia, de regulă în weekend-uri sau seara după muncă.
Aceste două poze sunt din Herăstrău. Dacă nu ar fi atât de aglomerat, m-aş simţi ca acasă, în oraşul natal, o localitate subcarpatică liniştită, înconjurată de dealuri împădurite, loc magic unde mă simt din nou copil de fiecare dată când mă întorc acolo.

Câteva cadre în Herăstrău

Chiar şi aparatul meu foto compact se încăpăţânează să surprindă cât de bine poate frumuseţile naturii :)

Bujori

Se spune că galben este culoarea geloziei. În mai, toate florile sunt geloase pe frumuseţea şi parfumul bujorilor :)

 

Timp

Nu avem timp... să dormim, să mâncăm cum trebuie, să ne plimbăm, să facem patul dimineaţa, să ne ridicăm de pe scaunul de la birou ca să bem apă, să ne petrecem mai mult timp cu cei dragi sau să-i sunăm mai des, să ieşim cu prietenii, să ne rugăm, să ne închinăm când trecem pe lângă o biserică, să gătim, să ne relaxăm, să ne dedicăm hobby-urilor noastre, să ne tundem, să ne jucăm cu animăluţul de casă, să alergăm pe câmpii. să visăm, să ne jucăm, să râdem, să chicotim, să citim etc...

Şi când va veni clipa mult nedorită si va trebui să părăsim această lume, o să avem un singur regret: că nu am trăit aşa cum am vrut, că nu am facut aproape nimic din ce ne-am propus... De ce? pentru că NU AM AVUT TIMP!!! Pentru că nu ne-am făcut timp, nu am ştiut să apreciem ce am avut şi să ne bucurăm de viaţă până în cele mai mici detalii...

Dar indiferent de cum alegem să ne petrecem viaţa, "Madam cu coasa" va veni după fiecare, pe rând, răbdătoare. De ce? Pentru că ea are timp pentru fiecare dintre noi...

Versus

Mes arbres ensommeillés dans tes châteaux d’eau vie,

Mon jardin en couleurs criardes sous tes sables morts,

Ton histoire enterrée  dans les profondeurs de ma géographie en zigzag,

Tes sculptures fausses mises dans mon âme partie de vacances,

Mes brouillons illisibles coupés autour de ton talent naturel…

Tu les chantes, je les écris…

Mon caractère penchant,  se noyant dans la mer de ton sang,

Ton vieux parapluie jeté dans ma tempête - des gouttes d’amour brûlant,

Ma fleur d’enfance, encore endormie, dans ta poche ravagée par ce songe banal,

Tes bras, autrement modelés, envahis par ta pauvre anachorète…

Tes transports de douleur cachés dans ma carte des berceuses…

Tu les commences, je les finis…

Chez moi ou chez toi,

Je ne cesse pas de te confier ma folie insupportable,

Tu cesse pour un moment de chanter tes envies cyniques…

La forêt d’automne si sage dans mes yeux

Versus

Le ciel d’été trop sauvage dans les tiens…

(photo source: www.facebook.com)

Once upon a thousand times (3)

 Missing half

Once upon a time there was this half-girl. She woke up from her half empty bed, washed half of her face and, half aware of what she felt, she began to live a new half of a day.

She read half of a book, called her best friend half of minute, told her half of a story and went to shopping. She filled half of her basket, paid only half of the money and returned home half limping...

She went into the kitchen were she washed half of the dishes, ate half of an apple and went out in the garden.

She enjoyed the dark half of the sun, picked half of a rose and thought how half dead she was...

Her half of the day has passed so fast and she went to her half empty bed, half crying, closing half of her eyes, dreaming how happy she would be if she weren't so fully broken...

(Photo source: blogspot.com)