Tuesday, January 31, 2017

30 ianuarie - Ziua Croissantului

sursă foto
Ieri nu am apucat să scriu, dar îmi plac atât de mult croissantele, încât merită măcar o menţiune. 

Croissantele mă duc inevitabil cu gândul la Franţa, la Paris, la un mic dejun acompaniat de o ceaşcă de cafea cu lapte sau ceai şi Edith Piaf pe fundal, în capitala iubirii.

Pufoase şi moi, simple cu unt, cu gem sau cu diverse creme, croissantele franţuzeşti sunt divine şi îmi amintesc de zilele petrecute la Paris, unde chiar şi cele amablate, cumpărate din supermarket aveau un gust infinit mai bun de ce ştiam eu. 

Şi totuşi am avut surpriza să descopăr că aceste delicioase produse de patiserie nu sunt de origine franţuzească. Sunt mai multe versiuni, însă cea mai des întâlnită face referire la bătălia de la Viena din 1863. Turcii urmau să invadeze oraşul, iar patiserii şi bucătarii de serviciu din noaptea respectivă, care asigurau hrana armatei asutriece, au auzit zgomotul făcut de turci şi au tras alarma. Astfel, turcii au fost luaţi prin surprindere de vienezi şi învinşi.

Atunci, patiserii au fost numiţi eroi şi au fost rugaţi să conceapă un produs prin care să marcheze izbânda asupra turcilor, care le era datorată în mare parte. Astfel, au creat croissantul, un foietaj în formă de semilună (simbolul Turciei), simbolizând victoria austriecilor împotriva turcilor.

Oricare ar fi adevărata poveste, croissantele rămân un deliciu pentru începuturi de zi reuşite, pentru dimineţi însorite de vacanţă, cu zâmbete şi chef de plimbare. 🥐😊🌞




Sunday, January 29, 2017

29 ianuarie - Ziua Puzzle-ului

Eram copii în perioada de după revoluţie şi încă nu aveam multe surse de distracţie cum au copiii din ziua de azi. Însă ştiam să ne jucăm frumos şi afară, şi în casă, în funcţie de vreme şi de starea de spirit.

Serile de iarnă le petreceam în casă, uitându-ne la televizor, la desene animate sau la filme.
Dar ne plăcea tare mult să rezolvăm jocurile de puzzle pe care le aveam, cu diverse tematici. Albă-ca-Zăpada şi Scufiţa Roşie sunt cele care mi-au rămas întipărite în minte. Poate pentru că îmi plăceau foarte mult poveştile, întotdeauna reconstruiam imaginile cu drag, piesă cu piesă şi nu mă plictiseam.

Astăzi este Ziua Puzzle-ului în unele ţări şi tare aş aş vrea să o sărbătoresc punând cap la cap un joc de puzzle, ca în copilărie, dar nu am niciunul la îndemână. Am cotrobăit prin cutiile cu vechituri din casa părintească şi nu am găsit decât coperta din poză. Bun şi aşa, decât nimic. 😂 Nu pot să fac nimic cu ea, dar mă bucur că au mai rămas măcar câteva piese dragi din puzzle-ul de demult al copilăriei. 

Friday, January 27, 2017

27 ianuarie - Ziua Tortului de Ciocolată

În anumite ţări din lume, astăzi este ziua tortului de ciocolată. 🎂 🍫

Mmmm ciocolată! Ar gândi mulţi, creându-şi în minte o imagine cu un tort minunat, cu umplutură de cremă de ciocolată, cu glazură de ciocolată şi decorat cu bomboane de ciocolată, desigur, şi poate câteva căpşuni.

La ocazii speciale, zile de naştere, aniversări, nunţi, botezuri, tortul de ciocolată este nelipsit, aproape de fiecare dată.

Multe dintre persoanele pe care le cunosc sunt fascinate de ciocolată în general şi de toate deserturile care o conţin: îngheţată, clătite, brioşe. Să nu mai spun de ideea romantică de căpşuni cu cremă de ciocolată. 🍧🍨🍦🍬

Toate aceste gânduri aromate îi fac pe iubitorii de ciocolată să viseze la râuri interminabile de ciocolată, la deserturi sofisticate, cu arome ce le încântă simţurile şi le fac zilele mai dulci. Iar tortul de ciocolată este regele neîncoronat al deserturilor în topul celor mai mulţi pământeni.

Să vă spun şi un secret: nu toată lumea este totuşi înnebunită după ciocolată. Iar eu sunt una dintre aceste persoane care rar se delectează cu dulciuri, şi mult mai rar cu ciocolată. Şi cel mai mult mă îmbie să le fotografiez. Am zis-o şi pe-asta. Acum puteţi să aruncaţi cu roşii în mine. Sau cu căpşuni. 🍓😛

Vă doresc o zi dulce cu multă, multă ciocolată! 🙋

Thursday, January 26, 2017

26th of january - International Spouse Day

Well, I'm not quite sure if it's international, but 26th of January is a celebration day for wives and husbands, for people who are in a relationship and want to add a new day to celebrate their love.

I know, we don't need special assigned days to celebrate our beautiful story. We can do this every single day. But I've just discover love has a new occasion for celebration (yay!😂) and just wanted to share it with you. ❤💕

So, if you already had this in mind or not, just take a minute, or more, today and show your beloved one, for the millionth time, how much they mean to you, how much you love them and cherish every single second you spend together, every heartbeat and every breath you share with each other.

Show them that you will always be there for them, in sunshine or storm, holding their hands, every time tighter.

Remind them that their path in life will be most of the times blossom and rainbows, marshmallows and butterflies.

Show them that they will never be alone or left behind in hardship and sorrow, that you will be their main pillar and their support along the way until the last moment of your existence.

And for my beloved wonderful husband: I love you so much and I will do my best to add sparkle, magic and a pinch of crazy to every day of our life together. May it be long and fulfilled! 💝💞💕💟😊

Thursday, January 12, 2017

What's with the Old Age?


With my Grandma
Sometimes, I look at old people and still can't believe it. There are people whom I've been knowing for ages, since they were younger and I was just a child.

I am browsing through my memories and their photos from decades ago. I've watched some of them growing old. My parents and grandparents, neighbours and relatives. But it still seems crazy to me how the old age can change someone, what it makes out of people.

How weak and wrinkled we become, how the white and grey hair become "the new look". All these are part of life, but somehow, even if I don't think that I'm immortal or anything, when I think about it, it sounds like a good joke. 😄

I find it hard to believe that one day, without even knowing, I will look in the mirror and see a little old granny.

It's insane how this works. Even if it's been a couple of years since I've started to notice a wrinkle or a white hair here and there. Obviously, it's happening. To me, to you, to all of us.

Getting old day by day can be scary if you think only about the physical changes. But it's also a gift to reach the old age and still have a young soul. Because, in the end, this is one of the most important thing: how you feel inside. And you might already know: age is nothing but a number. 😉

Wednesday, January 11, 2017

11 ianuarie - Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”



Astăzi, 11 ianuarie, este Ziua Internațională a cuvântului „Mulțumesc”. Sau "International Thank You Day", parcă sună mai bine în engleză. 😁

Ar trebui să nu treacă zi fără să zâmbim, să ne bucurăm sau să mulţumim pentru tot ceea ce avem.

Însă, în caz că ratăm vreo zi, iată o ocazie bună să ne socotim motivele pentru care suntem fericiţi, să le mulţumim familiei, prietenilor, Divinităţii etc. pentru tot ceea ce am reuşit să îndeplinim până acum şi pentru simplul fapt că trăim.

Uneori avem impresia că viaţa e grea, că nu prea sunt lucruri de care să ne bucurăm, că nu ni se împlinesc vise, că nu primim ceea ce ne dorim sau merităm.

Dar dacă alocăm câteva minute să ne gândim cu adevărat, cred că am putea face liste interminabile.

Îi mulţumesc soţului meu, steaua cea mai strălucitoare de pe cerul meu, pentru că mă iubeşte, mă respectă, mă răsfaţă şi mă alintă, că-mi este refugiu în zilele cu nori şi curcubeu în vreme de furtună, este braţul ce mă ţine strâns la piept şi mâna ce nu-mi va da niciodată drumul, este prima şi ultima bătaie a inimii mele.

Le mulţumesc părinţilor mei că m-au crescut frumos, că m-au educat şi mi-au dat tot ce le-a fost în putere, că m-au sprijinit când am avut nevoie şi că mă iubesc necondiţionat.

Le mulţumesc surorii şi fratelui meu că sunt ai mei, că de câte ori ne vedem, ne simţim din nou copii şi ne distrăm ca pe vremuri. Şi mai ales surorii mele care, în ciuda diferenţei de vârstă, este sufletul meu geamăn, hard-ul meu extern, mereu lângă mine la bine şi la greu.

Le mulţumesc prietenilor mei de suflet, oamenii mei dragi, familia mea spirituală, oameni care sunt mereu acolo, cu o vorbă bună, cu un sfat, cu inima mereu deschisă, să mă asculte, să mă îndrume, să mă liniştească.

Le mulţumesc tuturor celor care îmi sunt aproape, celor pe care ştiu că îi scot uneori din sărite, dar nu îşi pierd răbdarea (de tot😂), celor care mă înţeleg, dar şi celor pentru care sunt ca un puzzle cu sute de piese, prea greu de pus cap la cap, celor care mă inspiră să fiu un om mai bun, să mă autodepăşesc, să ies din zona de confort.

Celor de la care am învăţat şi încă mai învăţ lecţii noi de viaţă, celor care îmi transmit energie pozitivă şi optimism, celor care îmi sunt alinare şi confort prin simpla lor prezenţă, celor care mă apreciază şi celor care mă judecă, celor care mă iubesc şi celor care nu prea mă au la inimă, celor care mă admiră şi celor care nu pun prea mult preţ pe existenţa mea cu tot ce cuprinde ea.

Şi nu în ultimul rând îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă pe care mi-a dăruit-o în această viaţă, pentru toţi oamenii pe care mi i-a adus în cale şi pentru cei pe care i-a îndepărtat de mine (ştie El mai bine de ce), pentru toate visele şi dorinţele îndeplinte până acum, dar şi pentru toate cele neîmplinite, pentru eşecuri şi zile mai puţin bune.

Şi, poate ceva mai puţin obişnuit, îi mulţumesc primăverii pentru gingăşia şi parfumul florilor de zarzăr, verii pentru dogoarea soarelui şi pentru valurile răcoroase ale mării, toamnei pentru covoarele arămii şi pentru fructele mai gustoase decât în orice anotimp şi iernii pentru magia Crăciunului şi a întinderilor nesfârşite de zăpadă.

Cam atât aş avea de împărtăşit pentru că dacă aş continua, nu m-aş opri prea curând. 😌

Vă mulţumesc şi vouă, celor care mă vizitaţi cu regularitate sau ocazional, care îmi lăsaţi uneori un gând sau o idee. Mă bucur că pot împărtăşi cu voi tot ce-mi trece prin minte şi că mă citiţi  😊 Iar acum vă întreb: voi cui mulţumiţi şi pentru ce sunteţi recunoscători astăzi? 😄


One of Those Days


photo source
This is one of those days when I would not go to work.
When I would leave everything behind and get lost into the forest covered with fresh heavy snow.
When I would listen to the barely noticed whispers of the nature.
When I would try to perceive and understand the sense of the birds chirping, hidden in tree hollows.
When I would ask the wind to stay still so that I can fill my entire being with the magic silence of the forest.
When I would watch the trees sleeping under the sparkling cover of snow.
When I would lay down, holding my breath, and feel the snowflakes softly touching my face and covering me up.
When I would build a snowman. Wait, no, two snowmen. A he and a she, so that they can keep each other company all winter long.
This is one of those days when all I want is to live a winter fairy tale, somewhere, far away from the crazy daily routine. At least for one day...


Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...