Jurnal de recunoștință (3) - 25 aprilie 2020

Astăzi sunt recunoscătoare pentru vremea frumoasă și pentru scurta plimbare cu David care a avut ocazia să se joace timp de câteva minute cu o fetiță a vecinilor. Nu a mai interacționat cu copii de mai bine de o lună.

Jurnal de recunoștință (2) - 24 aprilie 2020

Sursa : unsplash.com 

Astăzi sunt recunoscătoare pentru că am încheiat cu bine o săptămână plină și aglomerată la muncă. Am preluat noi responsabilități în paralel cu cele pe care le aveam deja, dar m-am descurcat bine în ciuda haosului inițial care mă copleșise un pic.

Weekend liniștit și frumos vă doresc! 🌞🌈

Jurnal de recunoștință (1) - 23 aprilie 2020

Sursa :unsplash.com 

Astăzi, la fix 9 ani de Petals of Isabelle, sunt recunoscătoare că am reușit să scriu această poezie în doar câteva minute, după luni întregi de pauză de scris.  

Știam demult, știam să scriu, 

Cuvintele curgeau râu viu, 

Veneau la vale-nvolburate

Și le prindeam ușor pe toate. 

Până când albia a secat

Și tot pământul s-a uscat. 

Cuvintele sunt acum seci, 

Fără de viață sunt și reci. 

S-au ofilit, au dispărut, 

S-au transformat în gând mărunt, 

S-au dus departe, în pustiu

Și iarăși nu mai știu să scriu...

34

Ieri am împlinit 34 de ani. Sunt născută în aceeași zi cu Regina Angliei, la diferență de doar 60 de ani. 😁

Nu pot să spun că am sărbătorit pentru că nu am pregătit nimic special. Nici de mâncare, nici dulciuri, dar m-am simțit bine alături de cei doi oameni minunați din viața mea.

Am stat numai în casă și am lucrat toată ziua, soțul a fost la muncă, m-am jucat cu cel mic printre activități de job.

La întoarcere, soțul a gătit 3 feluri de mâncare și am ieșit amândoi la cafea pe balcon, în timp ce micuțul nostru încă își făcea siesta de dup-amiază.

Am primit un minunat buchet de trandafiri, o brățară superbă de la soț și băiețel și multe urări frumoase de la familie, prieteni și colegi.

Este prima oară când îmi iese bine un selfie. Nu sunt fotogenică și puținele încercări de până acum au eșuat.

Ei bine, voiam să scriu postarea asta aseară, dar nu am reușit pentru că am picat de somn, probabil înaintea lui David cel mic care încă se mai foia în pat.

A fost o zi frumoasă, nu-mi mai fac probleme că trec anii peste mine și îmbătrânesc. Îmi dau seama în schimb ce griji îmi făceam cu ani în urmă, ce drame, ce tragedii din nimicuri. Și zâmbesc. Poate asta am câștigat mai degrabă de-a lungul timpului, un strop mai mult de înțelepciune și de maturitate care mă fac să văd lucrurile cu mai multă luciditate și mai mult calm.

Zile frumoase și senine vă doresc, dragi prieteni!🌞🤗

Ziua X de autoizolare

Așa mult îmi doresc să mai scriu ceva, așa des amân că nu reușesc să îmi adun energia în puținul timp care îmi rămâne "liber"...

Dar trebuie să scriu ceva. Aici, acum.

Lucrez de acasă de când a început nebunia. Nu mă uit la știri, dar urmăresc pe net statistici triste și aceeași nebunie nu pare să se apropie de final prea curând.

Chiar acum mi-am făcut o cafea nouă, soțul e la muncă, micuțul doarme. E epuizant fizic și psihic să lucrez cu el prin preajmă, mai ales că își cere drepturile bine întemeiate și meritate. Uneori simt că o iau razna, când nu apuc să fac ce am de făcut, apoi îmi dau două palme imaginare și îmi revin. Petrec mai mult timp cu el în situația actuală decât dacă m-aș fi dus la muncă zi de zi.

Ai mei sunt bine, noi la fel. E tare obositor și frustrant să nu îți rămână aproape niciun strop de timp pentru tine însăți după job, treburi casnice interminabile, joacă cu copil și toate necesitățile pentru el. 

E obositor, dar mă străduiesc să nu mai uit să fiu recunoscătoare pentru tot ce avem și să aștern o rugăciune pentru cei care au nevoie de ea, pentru care viața nu este chiar atât de blândă, pentru noi și toți cei dragi.

Chiar este o provocare această perioadă din viața noastră. O provocare greoaie pentru sănătatea mentală a multora dintre noi. Însă cred că având un bob de credință și de speranță, vom reuși să ne menținem pe linia de plutire și fizic, și psihic.

Săptămână cu pace vă doresc! 🌞💮

Zile frumoase

Ultima oară când am scris aici, intrasem într-o rutină de job - casă, veneau bunicile la noi să stea cu David cât timp noi eram la muncă. Eu mai lucram de acasă lunea și vinerea. Nimic deosebit.

Astăzi, la 3 luni distanță, lumea este cumva dată peste cap.
E primăvară și o privim de la fereastră. Unii au curți și grădini în care să iasă. Altfel, ne bucurăm de cer, de parfum, de iarba verde și de la balcon.

Până miercurea trecută am fost în concediu vreo 5 zile. Trebuia să mergem la Londra 😂 Nu am mai mers, desigur. Londra rămâne acolo, iar noi, de-om fi sănătoși și voioși, vom putea să mergem și altă dată.

Aud că lumea se plictisește în casă. Eu, de fel, sunt to plantă de interior, așa că nu mă stresez cu neieșitul din casă. Mi-ar fi de folos o grădină, ce-i drept, un petic de pământ și verdeață. În schimb, privesc puțina întindere de verde de pe balcon și zâmbesc albastrului cerului ca să îmi reîncarc bateriile.

Un alt motiv pentru care nu am timp să mă plictisesc, este că lucrez de acasă cu David pe lângă mine, care își cere drepturile, atenția, timpul și joaca cu mami. Bonus: aceleași treburi casnice - gătit, spălat, curățenie.

Soțul merge încă la muncă, foarte puțin expus, din fericire, și la cumpărături cam o dată pe săptămână.

Sugestiile mele, valabile și pentru mine, dacă tot petrecem atât de mult timp în casă:

- citiți
- gătiți
- prăjituriți
- dormiți
- vizionați filme
- comunicați mai des cu cei dragi la telefon sau video
- rearanjați / reorganizați lucrurile prin casă
- aranjați-vă / machiați-vă / simțiți-vă bine
- petreceți timp cât mai mult cu cei dragi de lângă voi,
îmbrățișați-i mai des
- jucați-vă cu copiii, simțiți-i cu adevărat, încercați să vi-i apropiați cât mai mult
- dansați, faceți gimnastică, distrați-vă
- redescoperiți-vă hobby-uri și practicați-le pe cât posibil 
- rugați-vă pentru cei bolnavi și pentru cei care nu sunt atât de privilegiați să petreacă acest timp de izolare alături de cineva drag.

 Voi ce faceți în perioada asta? Cum vă organizați și cum vă petreceți timpul în casă?

Zile frumoase și liniștite vă doresc! 🎈🌞🌈

Plan pentru 2020: PAUZĂ/ Cuvântul anului: Familie

Photo by Renáta-Adrienn on Unsplash

La mulți ani, dragii mei prieteni și cititori! Vă doresc un an nou luminos, fericit și plin de bucurii!
Să fiți sănătoși și energici, să vă faceți un an frumos și împlinit, să aveți putere și răbdare să duceți la capăt tot ce v-ați propus! 🎉🎇✨

În 2019 am început multe lucruri și nu m-am ținut de nimic. Nici măcar de amărâtul de colind zilnic pe care îmi doream să îl postez până la Crăciun. Nu am scris mai nimic pe blog, nu am terminat nicio nuvelă, nici de casă/ familie nu m-am ocupat așa cum îmi doream. Și câte și mai câte am început și am visat, dar n-am acționat să le pun în practică.

Drept urmare, ca să încep anul bine, fără frustrări că nu am făcut și n-am dres, am renunțat deja de zile bune la a intra pe Facebook, la a scrie aici și m-am ocupat intens de casă și familie. Așa voi face și de acum înainte. Voi fi prezentă tot mai puțin aici și pe alte rețele sociale și tot mai mult în viața reală. Așadar, pauză de net și fructificarea la maxim a cuvântului care îmi definește acest an: Familie

Mi-am dat  seama că nu merge așa, să încep o sută de chestii în același timp și să nu reușesc să duc nimic la capăt. Îmi doresc să fac puține, dar simplu și bine. Să nu mai las lucruri neterminate și să fiu 100% prezentă în ceea ce încep să fac.

Vă doresc spor în toate, să scrieți mult și frumos pe bloguri, să am ce citi când voi reveni, ceva mai încolo. 😛An minunat să aveți! 🥰