Saturday, August 29, 2020

Ce mai răsfoiesc prin blogosferă (1)

<span>Photo by <a href="https://unsplash.com/@maddibazzocco?utm_source=unsplash&amp;utm_medium=referral&amp;utm_content=creditCopyText">Maddi Bazzocco</a> on <a href="https://unsplash.com/s/photos/quotes?utm_source=unsplash&amp;utm_medium=referral&amp;utm_content=creditCopyText">Unsplash</a></span>

 

 

Mi se face uneori chef să citesc bloguri, postări cu substanță, în urma cărora rămâi cu sufletul mai plin, mai bogat, mai luminos.

Sunt câteva bloguri care mă inspiră, îmi activează creativitatea sau îmi liniștesc tulburările în zilele mai întunecate.

Revin cu plăcere la astfel de bloguri, chiar dacă le-am citit deja mare parte dintre postări. Sunt ca niște cărți de pe noptiera virtuală, pe care le răsfoiesc iar și iar, cu nesaț.

Două dintre acestea sunt:

Dulce casă - Am descoperit blogul Irinei în urmă cu vreo doi ani, poate chiar ceva mai mult. Irina scrie despre organizare, curățenie, viață spirituală, lucru de mână, liniște sufletească. Mă inspiră mult lumina pe care o transmit postările ei și pacea mult dorită pe care o regăsesc în acest spațiu virtual plăcut. Vă invit să o vizitați.

cu.minte.  - Acesta este blogul Alexandrei, un om frumos și luminos cum rar găsești. Am aterizat împreună la actualul loc de muncă, acum mai bine de 9 ani. Acum suntem colege doar de departe. Deși nu a mai scris aici de vreo doi ani, recomand cu căldură blogul ei, pentru stilul super catchy și talentul cu care scrie, pentru cât de frumos și lin se așează cuvintele în propoziții, pentru emoțiile autentice pe care le transmite și pentru că, deși n-am ținut legătura, îmi este tare-tare dragă.


Weekend frumos vă doresc și spor la lectură! 🌞💖




Tuesday, July 28, 2020

My Best Friend Forever and My Worst Enemy...



It sucks to be me on so many levels,
Fooled by the demons, protected by angels, 
I smile and I laugh, I frown and I sigh, 
Spinning in circles, while I'm doing fine. 

I dance without music, I stumble and fall, 
I rise, I get angry and hit hard a wall, 
I hate it, I love it cause this is so me, 
It hurts me, it breaks me, it motivates me. 

Some days I am good, then I turn really bad. 
I think I am happy, but go to sleep sad. 
I open my wings and try to fly high, 
But when I look down, I fear I might die. 

Sometimes, the apocalypse seems to be coming. 
I'm on the shore, but I'm almost drowning. 
I'm afraid of storms in clear daylight, 
I surrender my soul without any fight. 

But then there are days when I give myself love, 
I see only rainbows and cute butterflies, 
I like everybody and they all like me, 
It feels the best time to breathe and to be! 

Sometimes I need to be heard, to be seen, 
To be what I am: a nice human being, 
To go out, meet friends or strangers too, 
Not to worry about what I say or I do. 

But there come the days when I want to be dust, 
To feel no love, hatred or lust, 
To enjoy what I need most in the world:
Peace and full silence, not hearing a word. 

There are these days when I look deep inside, 
Finding myself the best place to hide;
Then I look in the mirror and what do I see?
My best friend forever and my worst enemy...





Thursday, July 23, 2020

Poveștile mele: Fuga (1)

<span>Photo by <a href="https://unsplash.com/@sixstreetunder?utm_source=unsplash&amp;utm_medium=referral&amp;utm_content=creditCopyText">Craig  Whitehead</a> on <a href="https://unsplash.com/s/photos/rainy-night?utm_source=unsplash&amp;utm_medium=referral&amp;utm_content=creditCopyText">Unsplash</a></span>
Photo by Craig Whitehead on Unsplash


"Trebuie să plec", a spus ea brusc, fugind de la cină.

Laura ieși vijelios din casă, fără să salute și fără să aștepte reacțiile celor de la masă. Era joi seara, ziua în care își vizita părinții și luau cina împreună. De data asta, aveau un invitat special : Adrian, colegul fratelui ei, Liviu.

Cu o săptămână în urmă, Liviu a decedat la spital.

A avut un accident cu mașina de serviciu și a fost în comă ușoară timp de trei zile, dar medicii erau optimiști. Totuși, în a patra zi, Liviu, muri dintr-un motiv de neimaginat: cineva intrase în salon și îi deconectase aparatele care îl țineau în viață. Poliția nu avea niciun indiciu încă. Familia era îngrozită de durere și de faptul că cineva le ucisese un om drag.

În timp ce se afla încă la cină, Laura zări cicatricea adâncă de pe fruntea lui Adrian, și atunci își aminti clar acel bărbat grăbit, ce purta mască medicală, de care se lovi accidental pe holul îngust al spitalului, în ziua în care Liviu fusese ucis. Laura se scuză, observând în același timp cicatricea bizară de pe fruntea bărbatului, dar acesta se îndreptă grăbit spre ieșire. Câteva secunde mai târziu urma să afle că fratele ei a murit.

Toate aceste amintiri i se derulau în minte cu repeziciune, iar Laura înainta pe strada întunecată, prin ploaia deasă. Se simțea bulversată și neputincioasă. Nu știa ce să facă, dar știa că trebuia să vorbească mai întâi cu cineva de încredere, înainte să ia o decizie. Scoase telefonul să comande un taxi, moment în care cineva îi puse brusc mâna pe umăr. Se întoarse brusc și ochii i se umplură de groază când îl văzu pe Adrian, care-i spuse, cu un zâmbet bizar:

-  Unde ai plecat așa de repede? Îmi doream tare mult să o cunosc pe sora celui mai bun prieten al meu.

Laurei nu-i venea să creadă ce aude. Se întoarse și o luă la fugă prin ploaie, fără să privească în urmă.



Saturday, June 20, 2020

Când viața îți rămâne mică



Când viața îți rămâne mică,
te simți ca un gigant pierdut
într-o casă de furnică.

Te miști cu greu și te apleci
după roade timpurii
care-s mult prea mici și seci.

Aș scrie mai mult, dar vorba copilului: "Ajutooooon! Sunt b'ocaaaat!" 😁






Wednesday, May 6, 2020

Jurnal de recunoștință (13) - 05 mai 2020






Sunt recunoscătoare pentru florile de mai, culorile și parfumul lor fără de care viața sigur nu ar fi atât de frumoasă! 💮🌷🌹🌺🌻🌼





Tuesday, May 5, 2020

Jurnal de recunoștință (12) - 04 mai 2020

Photo by Clark Tibbs on Unsplash


Sunt recunoscătoare pentru un nou workshop online la care particip în cadrul job-ului. Îmi doresc ca la finalul acestuia, abilitățile mele de prezentare și povestire verbală să se fi îmbunătățit cu 50%, mai ales că în mare parte constă în practică, ceea ce ajută enorm versus teorie.





Monday, May 4, 2020

Jurnal de recunoștință (11) - 3 mai 2020



A plouat. Mult, răcoritor. Natura a renăscut. Verdeața de pe câmpie este atât de bogată. aerul curat, mi-am umplut plămânii cu nesaț. Am stat cu David pe balcon vreo jumătate de oră. Era fascinat și el de ploaie, de cât de bine e să respiri aer proaspăt.

Pentru asta sunt recunoscătoare cel mai mult.

Săptămâna ce urmează să vă fie cu folos!  



Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...