Când tac, în mintea mea se scriu povești

 

 

 

Când tac, în mintea mea se scriu povești

Și drumul către mine cu greu îl mai găsești,

Căci mă cufund adânc în gânduri și visare,

Când inspirația se-aude din ce în ce mai tare.

Când nu adorm, cuvintele se strâng vioaie

Și-n mintea mea este mare hărmălaie,

Se-aștern de bunăvoie pe foi imaginare,

Iar inima-mi nu se mai lasă dusă la culcare.

Mai rabdă-mă încă un vers și înc-o poezie,

Încă o zi și înc-o viață, cât voi mai ști a scrie,

Să văd prin tine și să țes povești fără sfârșit,

Să pun cuvânt peste cuvânt, s-ajung la infinit.