I Haven't Seen the Sun in Days

 

Photo by Pelly Benassi on Unsplash

 

I haven't seen the sun in days,

None of its joyful shiny rays,

It's getting gloomy and too cold,

My soul is turning grey and old.

The dark is crawling in my heart

And I can't fight it without warmth,

My smile is getting faint and bitter, 

While my petals start to whitter.

 

Where are you hiding, dear sun?

Where are you now, where have you gone?

The world is getting heavy here,

It all feels blurry and unclear...

 

 

Where Am I when I Can't Find Myself

 

Arhiva personală - 2016

 

where am I when I can't find myself?

in a book left on the shelf,

in someone's dreams, in a black hole,

losing my mind, losing control.

 

where am I when I can't breathe?

above the water or beneath,

locked in a bottle with a note

which I forgot my own hands wrote.

who am I when I'm not enough

when autumn days are long and tough,

when I can't see a ray of light,

through my own eyes that still shine bright?...

I think I'm a Tree... I think I'm a Bird

 

 

 

I think I'm a tree...

I haven't moved an inch in years,

I stopped feeding my dreams and fears,

I love the wind between my leaves,

The soothing peace it sometimes brings...

I think I'm a tree...

I'm craving for the high blue sky,

To join the careless butterflies,

The bumblebees that are so free...

But I cannot. I'm just a tree...

I think I'm a bird...

I live my days in a small cage,

I have no sorrows and no rage,

I only take what I'm being thrown

I have no power of my own.

I think I'm a bird...

I sing off key some shady rhymes,

I chirp along from time to time,

I stare at the wide open door,

Can I just fly? Not anymore...

But you know what? I'm not a tree. 

I can still move, I can be free.

I spread my wings cause I'm a bird

That wants to fly and to be heard.

Turns out that I can rise and shine,

Leaving the comfort zone behind

And heading to fulfil some dreams

To learn some new songs. So it seems...

It's Getting Late in Life

 

Photo by Aron Visuals on Unsplash

 

 

 

While you're hunting shiny stars. 

While you're fighting your own wars, 

It's getting very late in life 

And you're running out of time.

While you are getting mad, 

Growing bitter, often sad,

You forget to live this day

And you still can't find your way.

The clock is now ticking fast,

There's no future and no past,

So quickly make up your mind:

You want to live or just survive?

 

 

 

 

 

 

 

Când tac, în mintea mea se scriu povești

 

 

 

Când tac, în mintea mea se scriu povești

Și drumul către mine cu greu îl mai găsești,

Căci mă cufund adânc în gânduri și visare,

Când inspirația se-aude din ce în ce mai tare.

Când nu adorm, cuvintele se strâng vioaie

Și-n mintea mea este mare hărmălaie,

Se-aștern de bunăvoie pe foi imaginare,

Iar inima-mi nu se mai lasă dusă la culcare.

Mai rabdă-mă încă un vers și înc-o poezie,

Încă o zi și înc-o viață, cât voi mai ști a scrie,

Să văd prin tine și să țes povești fără sfârșit,

Să pun cuvânt peste cuvânt, s-ajung la infinit.

My Best Friend Forever and My Worst Enemy...

It's hard to be me at so many levels,

Fooled by the demons, protected by angels, 

I smile and I laugh, I frown and I sigh, 

Spinning in circles, while I'm doing fine. 

I dance without music, I stumble and fall, 

I rise, I get angry and hit hard a wall, 

I hate it, I love it cause this is so me, 

It hurts me, it breaks me, it motivates me. 

Some days I feel good, then I feel really bad. 

I think I am happy, but go to sleep sad. 

I open my wings and try to fly high, 

But when I look down, I fear I might die. 

Sometimes, the apocalypse seems to be coming. 

I'm on the shore, but I'm almost drowning. 

I'm afraid of storms in clear daylight, 

I surrender my soul without any fight. 

But then there are days when I give myself love, 

I see only rainbows and cute butterflies, 

I like everybody and they all like me, 

It feels the best time to breathe and to be! 

Sometimes I need to be heard, to be seen, 

To be what I am: a nice human being, 

To go out, meet friends or strangers too, 

Not to worry about what I say or I do. 

But there come the days when I want to be dust, 

To feel no love, hatred or lust, 

To enjoy what I need most in the world:

Peace and full silence, not hearing a word. 

There are these days when I look deep inside, 

Finding myself the best place to hide;

Then I look in the mirror and what do I see?

My best friend forever and my worst enemy...

Când viața îți rămâne mică

Când viața îți rămâne mică,

te simți ca un gigant pierdut

într-o casă de furnică.

Te miști cu greu și te apleci

după roade timpurii

care-s mult prea mici și seci.

Aș scrie mai mult, dar vorba copilului: "Ajutooooon! Sunt b'ocaaaat!" 😁

Photo by Aron Visuals on Unsplash

Jurnal de recunoștință (1) - 23 aprilie 2020

Sursa :unsplash.com 

Astăzi, la fix 9 ani de Petals of Isabelle, sunt recunoscătoare că am reușit să scriu această poezie în doar câteva minute, după luni întregi de pauză de scris.  

Știam demult, știam să scriu, 

Cuvintele curgeau râu viu, 

Veneau la vale-nvolburate

Și le prindeam ușor pe toate. 

Până când albia a secat

Și tot pământul s-a uscat. 

Cuvintele sunt acum seci, 

Fără de viață sunt și reci. 

S-au ofilit, au dispărut, 

S-au transformat în gând mărunt, 

S-au dus departe, în pustiu

Și iarăși nu mai știu să scriu...

Beautiful dead leaves

Early morning short poem😊

Beautiful dead leaves fall from the trees,

When no one knows, when no one sees

How colourful and alive they actually are

When the wind blows hard, taking them far...

Lecturi de toamnă (1)

O să spuneți că am o obsesie cu toamna asta, colorată, parfumată, aromată, fermecătoare, strălucitoare etc. etc.

Ei bine, nu vă contrazic. Cum aș putea să n-o ador și să nu-i dedic atâta suflet și timp ca s-o așez printre versuri când pictează de zor imagini de poveste prin grădini, păduri și în mintea mea?

Cu ocazia acestui frumos anotimp, vă invit la lectura poeziilor dedicate toamnei pe care le-am scris până acum, unele mai vechi, altele mai noi.

Sper să vă placă!  😊

În postarea următoare - proză. 😍

Ați văzut vreodată?...    
Septembrie  
Octombrie   
Noiembrie   
Anotimpul căderilor   
Suflet bacovian  
Vreme de toamnă   
Musafir nepoftit
Toamna dansează
Rătăcind
       

Septembrie

Când bate vântul și te-mbie
Să mai scrii o poezie,
Să presari ploi printre rânduri,
Frunze arse printre gânduri;

Când soarele îți colorează
Sufletul și-ți parfumează
Nostalgii copilăroase,
Amintiri dulci și haioase;

Când pădurea iar te cheamă,
Să o vizitezi te-ndeamnă,
Să-i admiri văpăile,
Să-i cunoști cărările;

Atunci știi că iar e toamnă
Ce dansează ca o doamnă,
Așternând tăceri sfioase
Cu atingeri grațioase.

Mi-e sufletul plin...

Mi-e sufletul plin de nostalgii,

De tot ce vrei şi ce nu vrei să ştii,

De doruri, de tristeți şi bucurii,

De soare, de senin înalt şi ceruri gri.

Mi-e sufletul plin de nescrisă poezie,

De amintiri, de haos şi de armonie,

De flori, de fluturi şi de ploi mărunte,

De verde crud, de aripi şi de curcubeie frânte.

Mi-e sufletul plin de-o blândă primăvară,

De prea multe poveşti, de-o toamnă dulce-amară,

De fulgi de nea şi de păduri tăcute,

De maci, de levănțică şi vară pe trecute.

Mi-e sufletul plin de mine şi de tine,

De negri demoni, de lupte şi de bine,

De stele căzătoare şi iubire,

De viață, vise şi bucăți de fericire.

Să vină o ploaie

Photo by michael podger on Unsplash

să vină o ploaie

să curgă șiroaie

peste dureri

de azi și de ieri

Poem for her

She's a woman and a child,

Sometimes weird, sometimes wild,

She is shy, but also bold

With many secrets untold.

She has magic in her heart

And she makes me fall apart,

I'm the earth and she's the sky

Full of fairy sparkling lights.

I'm human, but she is not,

She's the strangest piece of art,

She's untouchable, you see

Maybe she is not for me... 

Vreme de toamnă

E vreme de stat în casă,

De numărat stropii de ploaie,

E vreme de plâns cu frunze,

De ape ce curg șiroaie.

E vreme de stat la ferestre,

Cu șaluri lungi, călduroase,

E vreme de foc cu lemne,

De haine comode și groase.

E vreme de cafele fierbinți,

De ceaiuri dulci, parfumate,

E vreme de nostalgii,

Cu-aromă de mere coapte.

E vreme de vânt ce gonește

Printre copaci triști, dezgoliți,

E vreme de stat sub umbrele,

De pași mărunți, zgribuliți.

În lume

Sunt grădini pe care le porţi în suflet
aşa cum porţi poza omului iubit
într-un medalion păstrat cu sfinţenie la piept.

Sunt anotimpuri care vin şi trec, 
presărând noi riduri şi noi fire albe
peste suflete de copil ce nu ştiu să crească.


Sunt miresme de demult, atât de vii încă,
ce răscolesc prea des
amintiri aruncate în sertare ponosite.

Sunt păduri din alt veac la care te întorci
şi alergi desculţ spre poiana în care
ai împletit atâtea coroniţe de flori.

Sunt mâini care se cunosc din alte lumi,
din alte vieţi trăite împreună
şi nu se despart niciodată.

Sunt ceruri care înseninează suflete
cu praf de curcubeie şi altele
care le tulbură cu furtuni nesfârşite.

Sunt tăceri ce umplu în taină încăperi,
încătuşează sau vindecă existenţe,
încep sau sfârşesc poveşti de viaţă.

Sunt câmpii verzi pe care vara
le sărută în pâlcuri de maci roşii
sau le adoarme sub mănunchiuri de levănţică.

Sunt suflete împodobite cu flori parfumate,
iar altele sufocate de uscături 
şi de babe cloanţe viclene.

Sunt paşi care te poartă înapoi pe uliţe prăfuite,
în aceleaşi braţe, acum îmbătrânite,
dar cu aceleaşi inimi larg deschise.

Sunt nopţi lungi, albe care aşează 
gânduri negre peste speranţe plăpânde,
stingând şi aprinzând focuri mistuitoare.

Sunt zile în care ploile aprind soarele
în scânteie colorate şi conturează
zâmbete pe chipuri ostenite. 

Sunt aripi care ţintesc neobosite în sus,
care se frâng şi se vindecă iar şi iar,
zburând mai departe, tot mai departe...

Seri de iunie

în serile lungi de iunie,

iubirile au parfum de tei

şi gust de cireşe dulci.

câmpiile verzi, infinite,

ţes rochia înrourată a verii

sub sărutări aprinse de maci.

sufletele îngână cântece

de doruri cuprinse

în mănunchiuri de levănţică.

în serile lungi de iunie,

luna plină aţipeşte

când iubiri se-nfiripă sfioase.

Gânduri de vacanţă mare

Vara, paşii te poartă în depărtări,
acolo unde, copil fiind, umblai desculţ,

unde arşiţa parfumează piersici
cu rotunjimi sfioase de fată mare,

unde soarele îmbujorează cireşele
în sărutări dulci, sângerii,

unde august pune umbre vineţii
peste prune ascunse printre frunze,

unde fluturi cu aripi diafane aţipesc
pe flori cu suspine purpurii

şi albinele nu încetează a vizita
fiecare miez galben de polen.  

Vara la ţară scrijeleşte lungi poveşti, 
le strânge-n tolbe fermecate
şi le împrăştie în suflete
cu gust dulce-amărui de dor
şi de vacanţă mare...

You Gave Me Wings

 

You gave me wings,

I learnt to fly

And I got lost

Up in the sky.

I let you down,

Far away on Earth

And didn't see

How much you hurt. 

Le-am scris cu drag :)

Acestea sunt cele două cărți de poezii pentru copii pe care le-am publicat anul acesta, în octombrie, și despre care vorbeam într-o postare anterioară.

Am presărat inocență, gând bun, suflet curat, inimă deschisă, iubire în fiecare strofă, în fiecare vers.

Vă invit să le achiziționați pentru copiii voștri, dacă aveți, iar dacă nu, pentru copilul ce încă mai sălășluiește în sufletele voastre 😊 Perioada în care ne aflăm, cea a sărbătorilor de iarnă, ne îmbie la acasă, la a fi din nou alături de cei dragi, de părinți, la a fi din nou un pui de om ce se bucură de tot ce ne aduce iarna: fulgi de zăpadă, suflete deschise, jocuri, inocență, lumină. 

Este sezonul potrivit pentru lecturi ușoare, poezii scurte și amuzante, atât pentru copii, cât și pentru părinți și bunici 😇 Vi le recomand cu drag!

Una dintre cărticele este cu poezii despre anotimpuri și se poate comanda de pe site-ul editurii, aici. Iar cealaltă, despre animăluțe, este disponibilă aici.

Spor în toate și o iarnă luminoasă vă doresc!