Recenzie: "Pacienta tăcută"

Cred că e mai degrabă o părere decât o recenzie, pentru că va fi relativ scurtă și nu voi intra în detalii. Poate sunt pe aici persoane interesate să o citească. 😊

Am observat că este o carte foarte dorită, datorită subiectului extrem de intrigant despre care aflăm chiar de pe coperta 4 și de pe site-urile online de unde se poate comanda cartea:

"Viata Aliciei Berenson este aparent perfecta. Pictorita renumita casatorita cu un fotograf de moda, ea traieste intr-o casa superba, cu vedere spre parc, intr-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce acasa tarziu de la o sedinta foto, iar Alicia il impusca de cinci ori in fata si apoi ramane tacuta mai multi ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicatii transforma o tragedie domestica in ceva mult mai teribil, un mister care capteaza imaginatia comunitatii si o face pe Alicia celebra. Pretul tablourilor sale creste astronomic, iar ea, pacienta tacuta, este ascunsa de tabloide si de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maxima securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a asteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotararea lui de a o face sa vorbeasca si sa dezvaluie misterul motivului pentru care si-a impuscat sotul il poarta pe un drum plin de primejdii – o cautare a adevarului care ameninta sa-l distruga..." 

Thriller-ele nu prea sunt genul meu de carte. Însă am vrut să încerc și altceva. Iar după ce am citit aceste câteva rânduri despre roman, chiar am devenit curioasă să știu de ce Alicia și-a ucis soțul. Era evident un motiv de natură psihologică, dar niciun motiv nu mi se pare suficient de bun pentru o crimă atât de oribilă.


Este extrem de captivantă, plină de suspans, cu situații și descoperiri care te fac să îți schimbi părerea total despre ceea ce tocmai aflaseși cu câte pagini mai devreme.

Este vorba, printre altele, despre traume din copilărie, care ne influențează într-o mare măsură, felul de a fi peste ani, la maturitate, care ne fac să luăm decizii de moment, inexplicabile la prima vedere, dar care ascund în spate tot felul de mentalități care au luat naștere în noi încă din fragedă pruncie.

Este vorba despre frici, despre instabilitate psihică, despre cât de mult putem crede că îi cunoaștem pe cei mai apropiați din viața noastră, pentru ca la un moment dat, întreaga existență să ne fie dată peste cap de felul cum sunt ei cu adevărat. Sau cum suntem noi înșine cu adevărat.

Cele două fire narative ce se împletesc în această carte m-au făcut să trec prin clipe de introspecție, de autocunoaștere, de dorința de a utiliza ceea ce am reușit să extrag din viața mea de copil pentru a repara viața mea de adult.

Aș da nota 9 acestei cărți, pe o scară de la 1 la 10. Pentru că mă așteptam la mai mult de la final, care, deși este cumva ingenios, pe mine nu m-a mulțumit. Deci nota este clar subiectivă. 

Aș putea să spun mult mai multe, dar asta ar însemna să intru în detalii și nu vreți asta, dacă veți citi cartea.

Las mai jos o fotografie cu una dintre paginile pe care le-am considerat semnificative din punct de vedere psihologic.

În final, pot spune că este unul dintre cele mai captivante romane pe care le-am citit în ultimii ani. Sper să vă placă! 😊

Recenzie carte - "Înainte să te cunosc"

Tocmai am terminat de citit cartea "Înainte să te cunosc" (Me Before You) scrisă de Jojo Moyes.

Am auzit mai întâi de film, pe care nu l-am văzut încă pentru dacă există şi o carte la mijloc pentru aceeaşi poveste, voi alege să o citesc, fără să stau pe gânduri.

Iniţial, nu a părut genul de roman pe care nu-l poţi lăsa din mână, dar felul în care se înşiruie întâmplările şi viaţa în sine a personajelor, te fac inveitabil să vrei să afli ce se întâmplă mai departe.

Stilul narativ este simplu şi uşor de urmărit. Cele aproximativ şapte luni în care se petrece acţiunea ni-i dezvăluie pe Will Traynor, un tânăr care din cauza unui accident rutier devine imobilizat într-un scaun cu rotile, şi pe îngrijitoarea acestuia, Louisa Clark (nume ce m-a dus cu gândul la personajele din filmul Superman: Lois şi Clark).

Will este un tânăr de 35 de ani, un fost businessman de succes, un tip cu un trecut foarte activ, ce obişnuia să se aventureze prin ţări şi locuri unde nivelul de adrenalină atingea cote maxime. Un accident nefericit cauzat de un motociclist, îl invalidează pe viaţă, fără şanse de recuperare. Paralizat de la gât în jos, Will îşi pierde foarte repede dorinţa de a trăi, iar apariţia Louisei în peisaj ne face să credem că îi poate schimba hotărârea de a-şi pune capăt zilelor.

Louisa este o tânără de 26 de ani, cu un trai mediocru, care locuieşte încă cu părinţii. Acceptă postul de îngrijitoare a lui Will, fiind singurul loc de muncă pe care îl poate alege după ce cafeneaua unde lucra cu drag a fost închisă. Deşi nu se simte pregătită să lucreze cu un om cu dizabilităţi, Louisa acceptă oportunitatea deoarece întreaga familie se bazează pe venitul ei pentru a se putea descurca în traiul de zi cu zi.

Felul în care relaţia lui Will şi a Louisei evoluează, de la doi oameni care nu se suportă, la doi oameni care încep să aibă sentimente unul pentru celălalt, ne fac să tânjim după un final fericit, în ciuda problemei de sănătate a lui Will.

Iar evoluţia individuală a Louisei, datorată în mare parte faptului că l-a cunoscut pe acesta, ne face să ne gândim că o viaţă petrecută în zona de confort nu aduce mari satisfacţii pe plan spiritual. Cumva, ne influenţează să nu ne mai impunem limite, ci să ne urmăm fără regrete setea de cunoaştere, să ne facem viaţa frumoasă şi interesantă, să nu batem pasul pe loc.

Ceea ce i se întâmplă lui Will, ne face să ne gândim că viaţa poate fi plină de surprize, uneori dintre cele mai neplăcute. Astăzi poţi fi un om întreg, fizic şi psihic, iar doua zi să ajungi dependent de ceilalţi pentru absolut orice pentru că nu te mai poţi mişca.

Deşi povestea devine din ce în ce mai captivantă şi emoţionantă cu fiecare pagină, finalul te face să vrei să trânteşti cartea de pereţi şi apoi s-o faci bucăţele mici-mici de frustrare că nu putea avea un altfel de sfârşit, un happy ending la care am sperat în naivitatea mea, crezând că măcar în cărţi se pot întâmpla minuni.

Însă, poate tocmai că autoarea nu a folosit acest clişeu face povestea specială, în ciuda faptului că ajungem să citim cu greu ultimele două paragrafe din cauza lacrimilor ce nu întârzie să apară...

Urmează să citesc continuarea cărţii: "După ce te-am pierdut" (After You) şi să vizionez ecranizarea pentru "Înainte să te cunosc." De obicei, nu îmi place să mă uit la filme care au la bază o carte ce mi-a plăcut foarte mult, ca aceasta. Şi asta pentru că filmele cam strică ceea ce povestea a vrut să transmită. Însă am văzut trailer-ul şi pare că respectă destul de bine acţiunea cărţii.

Revin cu detalii. 😊