Showing posts with label Andra şi Mihai. Show all posts
Showing posts with label Andra şi Mihai. Show all posts

Thursday, May 16, 2019

Poveştile mele: Andra şi Mihai (1)

Photo by Mayur Gala on Unsplash


În jur de ora 9, plaja se aglomera tot mai mult. Mihai și Andra erau deja acolo de mai bine de două ore. Cu o seară înainte, făcuseră o plimbare lungă pe jos, desculți, pe țărm, cu picioarele mângâiate din când în când de apa călduță a mării.


Nu erau genul de tineri care să piardă nopțile prin cluburi. 
În timp ce alții dansau frenetic pe ritmuri techno, ei se țineau de mână, umblând fericiți pe plajă, ascultând vuietul misterios al mării.
În timp ce alții mai desfăceau o sticlă să-și potolească setea, buzele lor se întâlneau pentru a mia oară în seara aceea, potolindu-și setea de iubire.
În timp ce alții cunoșteau oameni noi, ei nu se mai săturau unul de celălalt, fiindu-și tot unul altuia, fugind de lume, de ochi străini, adăpostindu-se unul în brațele celuilalt.

Când au ajuns înapoi în camping, au intrat în micul lor cort, cu picioarele obosite, dar sufletele pline, și au dormit îmbrățișați până la răsăritul soarelui. S-au trezit special cu noaptea în cap să se bucure de liniște, de plaja pustie și de un răsărit superb. Doar ei, pe jumătate adormiți, zgribuliți sub aceeași pătură, cu părul răvășit. Câte un pescăruș energic întrerupea liniștea zorilor în nuanțe de portocală.

Câteva ore mai târziu, pe nisipul fierbinte, Andra zăcea lungă și bronzată pe prosopul întins, cu fața în jos, cu părul răsfirat, încrețit de la apa sărată. 
Mihai s-a răcorit un pic în marea liniștită și s-a întors pe plajă, așezându-se lângă ea și plimbându-și ușor degetele pe spatele ei gol.


Se aplecă spre fața ei și zări zâmbetul acela relaxat pe care îl cunoștea atât de bine. O sărută apăsat pe buzele arse de soare. Andra îl trase mai aproape și se cuibări la pieptul lui, în timp ce brațele-i puternice o cuprindeau cu tandrețe. Rămaseră așa câteva minute bune, timp în care ea nu mai auzea decât respirația lui, în care tot universul lor se reduse la acele clipe, la acel loc.

Cu trupurile în nuanțe ciocolatii, cu soarele strălucind pe cer și în ochii lor, mirosind a apă sărată, a loțiune de plajă și a nisip fin, simțeau că sunt singuri pe lume, deși în jurul lor câțiva copii se jucau gălăgioși și muzica house se auzea tare de la terasa din apropiere. 



Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...