Este în liniștea covorului de frunze în culori năucitoare, învelite noapte de noapte de brumă groasă și rece.
Este în parfumul gutuilor dulci-amărui din vârf de pom, în dulceața prunelor și strugurilor culeși de mâini harnice.
Este în lumina blândă a soarelui mângâietor, pe care îl cauți cu nesaț, să-ți scoată frigul din oase și să-ți aștearnă un zâmbet pe față.
Este în galbenul aprins al frunzelor ce cad resemnate din bătrânul nuc din grădina amorțită.
Este în petalele ultimilor trandafiri ce se scutură una câte una, punând pete de culoare pe pământul jilav.
Este în tufele de crizanteme ce se înalță semețe, cu miros de toamnă zgribulită, înfofolită în propriile-i mantii...
