...demult apuse...

Vântul bate, timpul zboară, anii se ascund... Ţi se ascund în sufletul înnorat de atâtea amintiri... Bucurii, tristeţi, lacrimi, râsete, au fost, s-au dus... Urmează altele mai pline, mai multe.
Câte sentimente ai strâns, câte iubiri ai cules şi pe câte dintre ele le-ai lăsat să se ofilească... Speranţe firave, s-au stins cândva, demult... nici urmă de tăciuni încă aprinşi...

Fără răspuns

Care este soluţia atunci când sufletul îţi tânjeşte înnebunit după prietenii copilăriei, după locurile care te-au protejat şi te-au ascuns de adevărurile dureroase ale lumii mature? Unde dispare copilăria, când ai impresia că te loveşti cu capul de toţi pereţii? Şi oricât ar încerca să apună, anii de demult rămân totuşi o parte din sufletul necăjit ce încearcă să estompeze depărtarea de cei dragi.
Pe orice parte ai întoarce-o, realizezi că asta nu este viaţa ta! Tu nu aparţii acestei lumi indiferente în care nu îţi găseşti locul, în care te simţi mai străin şi mai singur decât pe o insulă pustie!

Nu renunţa!

...O nouă fiinţă se naşte, un nou suflet ce deschide ochii spre o lume nu tocmai demnă de a fi cunoscută, dar totuşi o lume în care adesea calci desculţ pe cioburi de fericire.
Du-te departe şi încearcă să trăieşti, biet suflet! Luptă până la ultima suflare, ridică-te deasupra mediocrităţii şi deznădejdii! Şi mai ales, veghează! Ai grijă de comoara ta, ai grijă de viaţa pe care o ţeşi! Să nu mai cazi în somnul nepăsării! Nu merită!

Cum ar fi?...

Oare cum ar fi viaţa fără prietenii copilăriei, fără copacii care, fără să ştii, ţi-au protejat obrajii de dogoarea soarelui, fără pârâul care ţi-a mângâiat mâinile cu apa limpede, fără locurile misterioase pe care ţi le-a oferit adesea pădurea când, împins de curiozitate inocentă, cădeai pradă tentaţiei de a le explora frumuseţile de nedescris?

Primăvara

A venit primăvara în crângul veştejit, 

Noi îi ieşim în cale c-un "Bine ai venit!"

Ea ne aduce flori şi zumzet de albine

Şi pe unde trece schimbă totul în bine.

Fluturii zboară în câmpia înflorită,

Barza la cuiburi e bine venită,

Inima-mi bate de bucurie 

Şi mereu aş dori primăvară să fie!

(prima mea poezie, martie 1997)

Have you ever...

... lived that moment when the only thing you want to do is give up to everything, go to sleep and wake up only when all the bad and unpleasant things in the world have disappeared?

Îndrăgostită

Mi se întâmplă adesea să mă îndrăgostesc...
... de un zâmbet pe care mi-l arunci în treacăt dimineaţa, când încă mă ascund după lungi perdele de vise risipite
... de oamenii care luptă pentru dreptate, iubire, pentru semenii lor aflaţi la nevoie, pentru familiile lor, pentru credinţă etc.
... de conversaţiile preţioase purtate cu persoane deosebite
... de sentimentele profunde de prietenie şi iubire pe care le împart zilnic cu sufletele dragi din viaţa mea
... de răsăritul unui soare întârziat, pictat la repezeală pe cerul rece de octombrie
... de cutia cu surprize a Toamnei care mi se prelinge uşor în suflet şi în caiete
... de iubirea, fericirea, împlinirea pe care le citesc adesea în ochii celor ce mă înconjoară şi mă inspiră
... de gânguritul şi zâmbetele inocente ale bebeluşilor care înfloresc în parcuri în zilele însorite de primăvară
... de tăria oamenilor care îmi sunt cei mai dragi pe lume, pentru că în ciuda greutăţilor trec peste toate făcând haz de necaz
... de cele o mie de suflete ale dragii mele surori alături de care devin din nou copil în casa părintească
... de exasperarea surorii mele pe care i-o provoc adesea cu cele zece mii de suflete de copil pe care le posed când sunt cu ea