Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington

Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs oricum și am lăsat la urmă unele lucruri și activități care îmi făceau plăcere. Unele dintre ele sunt scrisul pe blog-uri, cititul, scrisul poveștilor.

Aș zice că e timpul să reiau aceste activități. Dar nu îmi fac niciun plan sau vreo iluzie în privința asta. 

Între timp urmăresc în continuare cu drag blog-urile din lista mea și urez tuturor cititorilor un an nou minunat! Să îl faceți să fie așa cum vă doriți! 🌞

Fata cu visele roz şi suflet de porţelan

Fata asta cu visele roz şi suflet de porţelan a plecat undeva, cândva, după fluturi, norișori pufoși și curcubeie infinite.

Fata asta și-a cam încheiat socotelile cu viața reală, în care oricum nu se încadra. Era ca o piesă de puzzle în plus, ca o bucată de material rămasă, după ce rochia a fost deja terminată.

Fata asta a luat-o tiptil, desculţă în vârful picioarelor şi s-a afundat într-un hamac viu colorat, în grădină, la umbra unui măr bătrân.

Citește. Citește și zâmbește. Uneori lăcrimează, suspinând ușor, printre rânduri. Apoi, zâmbește iar. Mai scoate nasul din carte ca să privească lung un fluture ce-i dă târcoale. Sau trandafirul acela înalt, de un roșu atât de aprins, încât îi face sufletul să vibreze. Și să mai scape un suspin.

Fata asta cu visele roz a adunat în mănunchiuri violetul florilor de levănțică, să-i fie somnurile line și visele domoale. A adunat maci sângerii în mâinile-i încă tinere ca să-și împletească suave coronițe, să și le-agațe în păr. A mângâiat ușor, cu vârful degetelor, florile de cireș, primăvara, sorbindu-le parfumul cu ochii închiși.

Iar acum, în timp ce ea se pierde în visare în colțul ei îndepărtat din grădină, în timp ce își soarbe liniștită cafeaua caldă cu o carte în brațe, în tot timpul ăsta, undeva, parcă în altă dimensiune, crește și se înalță o femeie. Mamă și soție.

Este femeia cu brațe puternice și inima plină de iubire, pentru puiul și pentru omul ei. Este femeia care aleargă ziua întreagă după puiul plin de viață, cu zâmbet dulce și râs cristalin. Este femeia care pregătește cu dragoste o masă caldă pentru omul ei ce se află încă la muncă. 

Este acea femeie care ascunde adânc în suflet acea grădină în care sălășluiește acum fata cu visele roz și suflet de porțelan, pe care o vizitează rareori, prinsă fiind în vâltoarea noii vieți de care se bucură din plin.

Din când în când, îi mai aruncă o privire caldă, zâmbește în sinea ei, oftează a nostalgie și a capitol încheiat, apoi îi face cu mâna, se ridică și pășește mai departe cu fermitate. 

O zi da, una ba

Sursă foto: galeria personală

Ai mei părinți m-au numit și Giorgiana. De fapt, așa a scris doamna de la primărie în loc de Georgiana. Din această cauză, de fiecare dată când îmi spun numele complet într-o situație care o cere, trebuie să menționez clar și tare că e Giorgiana, nu Georgiana. E amuzant și nu prea :)))

Zilele astea am sărbătorit o zi da, una ba. Pe 21, ziua de naștere, iar astăzi, pe 23, onomastica. De fapt, azi nu prea sărbătorim. Soțul e la muncă, băiețelului îi ies caninii și am avut o noapte cam albă, așa că sărbătoresc doar un pic bucurându-mă de câteva pagini citite și scris aici. Plus o cafea mare și aromată. O zi ca oricare alta, pentru care sunt recunoscătoare că suntem bine, sănătoși. Așa nedormiți și încercănați cum ne-a prins dimineața.

E primăvară, chiar dacă bate un vânt puternic ce ne ține în casă. E totul verde în jur, este anotimpul meu preferat și am înghețată în congelator. Ce altceva îmi mai pot dori ? 😊🍨

Bonus: azi se fac 8 ani de Petals of Isabelle. De 8 ani scriu aici și împart, cam rar ce-i drept, gânduri și petale parfumate. 💮🥀

La mulți ani sărbătoriților, dacă sunt printre cititori sau în familiile voastre! Zi frumoasă și însorită vă doresc! 

33 de gânduri la 33 de ani

Sursă foto: galeria personală

O nouă zi de naștere mă prinde alături de cei mai iubiți oameni, soțul și băiețelul nostru.

Anul acesta mă simt diferit față de alți ani. Puțin mai deschisă, mai matură, cu sufletul mai luminos.

Am notat mai jos câteva gânduri și lecții care poate vor fi de folos și altora. Mi le adresez în primul rând mie pentru că mai am nevoie de multă practică în a le urma. 

Astăzi, îmi doresc, cel mai mult sănătate, pentru mine și toți cei dragi, familie și prieteni. În rest, toate se vor așeza cumva, mai devreme sau mai târziu.

O zi colorată vă doresc și la mulți ani tuturor celor ce poartă nume de flori! 🌷🌸🌹🌞

1. Ai grijă de frumusețea ta interioară, să-ți fie soare și pace în suflet. Se va simți cu siguranță și la exterior, în tot ce faci, în tot ce zici sau gândești.
2. Ai grijă cui îți descarci greutățile de pe suflet. Multora nu le va păsa, alții se vor bucura, alții te vor bombarda cu sfaturi nesolicitate și inutile care mai rău te vor îngreuna. Puțini sunt cei în care vei găsi alinare şi empatie.
3. Bucură-te de ceea ce ai, fă-ți câte o mică plăcere, fie că ești bine dispus, fie că nu, fie că ai motive, fie că nu.
4. Familia este cel mai important și de preț bun pe care l-ai dobândit, construit și întemeiat vreodată.
5. Petrece timp cu tine, pentru tine. Citește, plimbă-te, scrie, roagă-te, uită-te la un film. orice lucru, oricât de mic, făcut pentru tine poate avea efecte mari asupra sănătății tale mentale.
6. Bucură-te de timp în natură. Privește cerul, inspiră adânc, miroase florile, lasă stropii de ploaie să-ți atingă și răcorească fața, culege frunze uscate, privește un animăluț cum zburdă fără nicio grijă. Revino la origini și umple-ți plămânii de aer curat, iar sufletul de lumină și culoare.
7. Fii, pe cât posibil, organizat, ordonat. Dacă nu știi cum, învață, exersează, perseverează. Îți va prinde atât de bine.
8. Fă mișcare, cât de des poți. Și trupul, și sufletul îți vor mulțumi. Pe termen lung, mișcarea are atât de multe beneficii.
9. Nu sta încruntat, zâmbește cât mai mult, educă-ți mintea să zică "Stop!" gândurilor și scenariilor negative care ți se desfășoară în minte, uneori, fără voia ta.
10. Fă-ți curat în casă, fă-ți curat în suflet, descotorosește-te de poveri inutile și dăunătoare.
11. Învață din greșelile trecutului, încearcă să nu le mai repeți, înlătură frustrările și regretele pentru că nu îți folosesc la nimic.
12. Ține-ți prietenii aproape. Puțini și buni. 
13. Bucură-te de fiecare realizare, de fiecare obiectiv atins. Orice pas înainte e important oricât de mic ar fi.
14. Învață de la oameni cât de mult. Și de la cei pe care îi placi și îi iubești, și de la cei care nu sunt chiar pe placul tău.
15. Urmează-ți și îndeplinește-ți visele. Nu le abandona nici chiar atunci când crezi că e prea târziu. Atâta timp cât ești în viață și pe picioare, nu este deloc prea târziu. Talentele și abilitățile cu care am fost înzestrați trebuie dezvoltate, nu ascunse sub preș sau în podul cu vechituri.
16. Viața nu e nedreaptă, tu nu ești o victimă a împrejurărilor sau a altor oameni. Tot ce ți se întâmplă, este rezultatul propriilor alegeri. Nimic mai mult. 
17. Este inutil să spui mereu "ce-ar fi fost dacă". Trecutul nu poate fi schimbat. Trăiește în prezent, nu mai suspina după trecut, nu mai tânji după un viitor mai bun. Construiește tot ce poți acum, aici, în prezent.
18. "Fă Rai din ce ai!" O vorbă atât de des întâlnit și cu atât de multă relevanță. 
19. "Fă lucruri mici cu dragoste mare!". Nu ai cum să dai greș punând iubire în orice faci,
20. Călătorește. Cât de puțin, cât de rar sau de des îți permiți. În țară, în afară, oriunde. te vei îmbogăți spiritual, vei învăța lucruri noi, vei cunoaște oameni și locuri faine.
21. Evită bârfa și bârfitorii. Cine bârfește cu tine, te va bârfi și pe tine. Este un lucru bine știut.
22. Nu invidia, nu critica, nu judeca, mai ales ce nu cunoști și nu înțelegi. Ușor de zis, greu de făcut. Cu exercițiu, toate sunt posibile.
23. Iartă și cere-ți iertare. Nu purta ranchiună nimănui, nu-ți păta sufletul cu răutăți. Nimeni și nimic nu merită să stai cu sufletul încărcat. 
24. Fii în pace cu tine însuți. Fii în pace cu Dumnezeu și cu oamenii cu care interacționezi. Fii pace și asta vei dărui.
25. Petrece cât mai mult timp de calitate cu oamenii dragi. Fii prezent, fii conştient.
26. Nu face risipă. Trăiește-ți viața cu chibzuință și toate îți vor fi de ajuns.
27. Petrece cât mai mult timp departe de ecrane. Ochii și mintea îți vor fi recunoscătoare.
28. Sună-ți / vizitează-ți părinții și bunicii cât mai des cu putință. Arată-le că îi prețuiești, că sunt importanți pentru tine. Cu o vorbă, un gest, o faptă cât de măruntă. Azi îi ai, mâine... cine știe...
29. Fă schimbări acolo unde simți că a intervenit rutina. Nu te agăța de lucruri care nu îți mai sunt de folos. Fă mereu loc pentru mai bun și mai frumos.
30. Nu te mai compara cu alții. Un clișeu pe care îl auzim la orice pas, dar care are sens. Fii în competiție doar cu tine însuți. Doar așa vei deveni un om mai bun.
31. Bucură-te de fiecare aniversare, de fiecare experiență, de fiecare rid sau fir de păr alb. Sunt toate ale tale, cu bune și rele. 
32. Încearcă să îți accepți neputințele, slăbiciunile, defectele. Corectează acolo unde este cu putință. Șlefuiește-te, mai adaugă, mai taie de unde este nevoie. Cere ajutor, caută sprijin când simți nevoia. Întotdeauna vei găsi o mână întinsă dacă ridici privirea și îți dorești cu adevărat.
33. Iubește-te! Așa imperfect cum ești, cu reușite și eșecuri, cu defecte și calități. Ești om, vei mai greși, vei mai face și bine. Iubește-te căci așa vei învăța să îi accepți și să iubești și pe ceilalți cu adevărat, să fii blând și răbdător.

Revenire

Am revenit! La blogurile mele, la blogurile voastre pe care le citesc cu drag și de care mi-a fost dor, la cărțile pe care le citesc, lăsate pe noptieră de izbeliște, la jurnalul meu, la lumea virtuală care îmi recreează adesea mintea îmbâcsită.

Am lucrat o lună și jumătate la ceva despre care vă voi povesti puțin mai încolo. 😄

Cert este că mă bucur că am terminat și că îmi reîncarc bateriile, pot să respir din nou, să fac și altceva, să nu mai umblu ca un zombie obosit tot timpul, să citesc și să scriu în timpul meu liber, când doarme copilul 😂

Săptămână cu soare vă doresc tuturor!

Ce voi mai scrie

În ultimul an şi jumătate, nu am scris cine ştie ce aici sau pe celălalt blog 

Am scris ceva mai mult, însă, prin agende. Uneori, doar gânduri plictisite, neinteresante şi nepublicabile. Iar alteori, nişte povestioare, sau să zicem, încercări de nuvelă. Îmi propusesem să nu le public decât atunci când vor fi gata, având în vedere că toate sunt începute, dar neterminate.

Am decis să aduc un pic la viaţă acest blog al sufletului meu, publicând aproape zilnic fragmente din aceste scrieri, poate mă voi mobiliza astfel să le continui şi să le şi finalizez, pentru cititori şi pentru mine. E timpul să golesc sertarul creativ, cam prăfuit, ce-i drept. :) 

Sper să vă placă! :)

An nou fericit, mai bun?

Mda, mereu auzim astfel de urări, pe care le facem la rândul nostru.
Ce am învățat anul acesta este că anul n-o să fie de unul singur nici mai bun, nici mai fericit dacă nu facem noi înșine ceva. 

Ne dorim împliniri, ne dorim schimbări, ne dorim să fie lucrurile diferite anul acesta?
Cred că ne dă seama foarte ușor cum se vor întâmpla toate astea. Doar schimbându-ne noi, puțin câte puțin, chiar și în pași de furnică. Azi un gest diferit, mâine o vorbă bună în plus, poimâine un gând negativ gonit din minte din prima secundă.

Schimbările necesită timp, mai ales în aspectele care ni s-au sedimentat în viață și în personalitate de (zeci) de ani. 

Cert este că anul poate fi mai bun dacă îl facem noi așa. Pentru mine, asta va fi provocarea anului 2019. Cu un plan de schimbări mici, pentru ca la final, când voi privi peste umăr, să pot trage linie și să spun: "Uite schimbarea mult dorită! Toate eforturile au contat. Fiecare lucru care a părut mărunt la vremea lui face acum parte dintr-o transformare mult dorită și muncită!"

Așa de bun sper să-mi fie noul an și, cel mai mult, să-mi fie cei dragi bine, sănătoși și voioși! 

Solstițiu de iarnă

21 decembrie este cea mai scurtă zi din an. Și asta nu poate decât să mă bucure, pentru că de mâine, zilele vor crește ușor, ușor.

Sunt o persoană solară, care are nevoie de căldură, lumină și culoare ca să funcționeze. Tocmai de asta, oricât de magică ar fi iarna pe alocuri, rămâne totuși cel mai puțin preferat anotimp al meu.
Mă bucur de peisaje, de Crăciun, de căldura din casă, de un ceai fierbinte sau de un vin fiert și cam atât.

În același timp, încerc să nu zoresc zilele de iarnă, să nu mai abia aștept să treacă, să trăiesc fiecare clipă, oricât de friguroasă ar fi, căci în final, și ele fac parte din viața mea care trece mai repede decât îmi doresc.

N-a mai fost soare de vreo săptămână cel puțin. Îi simt lipsa tare și știu că după toată perioada asta înnegurată, faptul că există soare mă va înveseli și mai mult.

Zile calde și pline de inspirație vă doresc! 😊

Nu ne mai plac poveştile

Când povestesc ceva, obișnuiesc să mă pierd în detalii care mie mi se par importante. Uneori sunt coerentă, alteori mai puțin, mai ales când povestesc foarte entuziasmată sau foarte tensionată.

Cert este că interlocutorul nu are răbdare să trec prin toate detaliile, așa că ma zorește cu "Așa-uri" lungi și abia așteaptă să ajung la final, să afle ce voiam să spun de fapt.

Ce-i drept, și eu am cam început să fac așa.
Se ia "boala" asta a grabei, a nerăbdării de a trece mai departe, totul pe repede înainte. Să nu ne scape nimic, să nu ratăm nicio secundă, dar fără să ne bucurăm cu adevărat de ceva. Cam ăsta e trend-ul. Vrem să se termine cât mai repede. Ziua de muncă, vizitele, iarna, coada la casa din supermarket, filmul, anul, viața.

Dintr-o perspectivă mai sobră, ne grăbim spre moarte. Deși nu înțeleg de ce. Doar asta este una dintre puținele certitudini în viață. Mai devreme sau mai târziu, vom bifa toți "marele final". Nu știu dacă avem șanse să ne schimbăm din punctul ăsta de vedere, fiind mereu nevoiți să ținem pasul cu ce se întâmplă în jurul nostru.

Nu mai știm să ascultăm cu adevărat. Suntem mereu stresați, cu ale noastre, cu gândul în cinșpe părți și cu un ochi în telefon eventual.

Îmi vine acum în minte un desen animat de când eram mici. Mi-a plăcut foarte mult și acum vreo doi ani, găsind toate episoadele online, m-am apucat entuziasmată să mă uit, începând cu primul episod. Seria se numește Perrine, acesta fiind și numele personajului principal. Este o fetiță căreia îi moare tatăl și pornește, împreună cu mama ei, într-o lungă călătorie spre Franța, dacă-mi amintesc bine. Călătoresc în propria lor trăsură trasă de un cal, însoțite de câinele lor fidel.

Am vizionat doar două episoade pentru că, deși îmi place mult perioada în care are loc acțiunea, cu vreo sută de ani în urmă sau mai bine, nu o să credeți, n-am avut răbdare pentru mai mult. M-am plictisit. Și am o ciudă pe mine din cauza asta. Si pe epoca nebună în care trăim care ne face să ne purtăm ca niște musculițe bete la lumina unui bec chior.

Chiar mi-ar fi plăcut din anumite puncte de vedere să trăiesc pe vremea acțiunii acestor desene animate. Când totul era mai calm, mai liniștit, mai simplu poate...

O găsiți aici pe Perrine. 😊

• 
  

Prima zi de școală

Porneam către școală în diminețile răcoroase, dar însorite de toamnă, purtând clasica uniformă în carouri, cu sorțulețul albastru și guler alb apretat, cu un buchet de flori pentru doamna învățătoare, cu părul prins în două codițe simple sau împletite de mama, cu un ghiozdan roșu imens in spate. Strada era plină de copii care aveau același traseu. Mergeau veseli, fără griji, aranjați, cu buchete de flori, bucuroși că urmau să-și revadă colegii după trei luni de vacanță.

Se simțea în aer noul început. În fiecare an, pe 15 septembrie, sau pe-acolo, soarele ne mângâia obrajii cu raze călduțe și foșnetul pădurii, în culori palide încă, se simțea tot mai departe. Curțile gospodăriilor se umpleau de liniște, iar cele ale școlilor, de râsete, de povești din vacanțe, de chiote și cântece.

Mă încânta prima zi de școală, mai ales în clasele primare, care mi-au fost cele mai dragi. Momentul meu preferat era cel în care ne așezam în bănci după ceremonia de deschidere, unde ne așteptau cuminți noile manuale școlare. Abia așeptam să le răsfoiesc, să citesc textele din cel de limba română. Deși pe majoritatea le cunoșteam deja, pentru că mereu citeam dinante tot ce prindeam de la fratele meu cu doi ani mai mare.

Am fost o tocilară în toți anii de școală. Auzeam des acest apelativ, care pe vremuri mă deranja, pentru că era spus cu răutate de către unii copii. Dar acum îmi asum această însușire pentru că da, chiar am fost o tocilară și mi-a plăcut asta. Cu ochelari mari si urâți și tot tacâmul. 😂😂 A fost alegerea mea și nu regret deloc. Mai puțin ochelarii, pe ăia i-aș fi aruncat, dar aveam nevoie de ei. Și încă am, dar acum sunt drăguți și finuți. Deh, fiecare perioadă cu opțiunile ei.

Mi-a plăcut să citesc și să învăț la fel de mult cum altora le-a plăcut să se joace ziua întreagă. 

Îmi e dor. De tot, de uniformă, de codițe, de manuale noi-nouțe cu miros proaspăt de tuș, de diminețile de toamnă în care n-aveam griji, de colegii de atunci, de doamna învățătoare, de fetița timidă cu ochelari mari și urâți din prima bancă...

Foto: de la finalul clasei I, fără 👓, de la începutul anilor școlari nu am 😀

Vară, vino iar

Vară, vino iar cu soare,

Vino cu vacanță mare,

Cu zâmbete de bunici,

Ca atunci când eram mici.

Vino cu ceruri senine,

Cu furtuni cât mai puține,

Să-mpletesc o coroniță

Din maci și din levănțică.

Vino fuga pe uliță

Să alerg din nou desculță,

Să am aripi de cocor,

Să învăț iarăși să zbor.

Vino și du-mă la mare,

Să am plaja la picioare,

Briza-n părul ciufulit,

Să mai prind un răsărit.

Du-mă iute pe câmpii,

Să suflu în păpădii,

Să-mi pun încă o dorință,

Tolănită-ntr-o căpiță.

Vară, vino iar cu soare,

Mai dă-mi o vacanță mare,

Să mai fiu copil o zi,

Să mai am ce povesti...

Pășește încet

Pășește printre suflete ca pe un petic de plajă ascuns de ochii lumii, pe care nici marea nu îndrăznește să-l zdrobească prin valurile-i furioase, atingându-l mai degrabă suav cu apa-i limpede și ușor înspumată.

Pășește printre suflete ca în liniștea unui cimitir de la țară. Cine știe câte vise neîmplinite, uitate, demult îngropate zac în profunzimile fiecărei inimi în parte. Vorbește în șoaptă să nu deranjezi. Sau mai bine, lasă-te cuprins de tăcere.

Pășește printre suflete ca într-o vastă grădină plină cu flori în mii de culori, unde fluturii și albinele zburdă într-o dulce armonie, unii mai visători, alții mai harnici, unde poți închide ochii, lăsându-te prins în vraja amețitoarelor miresme și propriilor gânduri hoinare.

Pășește printre suflete ca într-un butic de porțelanuri autentice. Pe cât de prețioase, pe atât de fragile sunt toate. Atinge-le cu delicatețe, privește-le cu atenție. Oricât de banale ar părea unele dintre ele, ai putea fi totuși uimit ce comori ascund, ce povești magice, câte lecții te poate învăța fiecare în parte atunci când le dai o șansă.

Pășește printre suflete ca într-o pădure cu straie noi de toamnă. Ascultă trilurile vesele ale păsărilor, bucură-te de fiecare susur cristalin al izvoarelor ascunse, îmbrățișează un copac sau mai mulți, ascultă cu inima-ți deschisă. Și mai ales, ascultă-i liniștea tămăduitoare, liniștea ruptă parcă din basme, din tărâmuri îndepărtate și necunoscute omului. Încă...

Luna mea preferată de Vară

Este atunci când Vara pălește iarba pe care calcă, îngălbenește frunzele copacilor în care își odihnește adierile. Unora le pune câte un strop de roșu, făcând mai ușoară treaba Toamnei ce așteaptă răbdătoare să-i vină rândul.

Este atunci când Vara strânge raze de soare în buchete și le așterne peste dealuri, peste văi și peste munți, la răsărit și la asfințit, presărând străluciri de rouă din loc în loc.

Este atunci când Vara zorește gospodarii să fac loc în cămări, pentru a orna rafturile cu roade din grădinile îmbelșugate.

Este atunci când Vara se admiră cochetă în oglindă, își pune cei mai colorați șlapi și o pălărie din paie cu floricele, aranjându-și rochia diafană din floarea soarelui.

Este atunci când Toamna își face simțită prezența, răcorind nopțile, și-i face cu mâna din ușă Verii, privind-o cum se îndreaptă spre alte meleaguri, până anul următor.

Este August, luna mea preferată de Vară. 🌽🍃☀🍁🍂

Odihnește-te, suflete...

Mi-am luat sufletul de mână și l-am rugat prietenește să ia loc pentru câteva clipe. Să facă o pauză, să respire adânc, să se oprească din alergat o vreme. 

I-am vorbit încet, aproape în șoaptă, despre cât de tare a obosit încercând să fie mereu peste tot, încercând să controleze ceea ce nu depinde de el, încercând să nu dea niciodată greş, să exceleze în tot ce face şi să se mâhnească atunci când nu reuşeşte. A obosit tare mult, a îmbătrânit în hainele ce-i atârnă grele, culorile cândva aprinse i s-au ofilit, iar lumina i-a pălit sub întunericul de care s-a lăsat uşor-uşor copleşit.

Odihnește-te suflete, i-am zis...
adapă-ți setea de cunoaştere, 
dar nu te supraîncărca 
potolește-ți foamea, 
ți se ofilesc petalele, 
ți se decolorează visele, 
se face frig şi mori...
aruncă-ți haina grea
nu trebuie să ştii tot, 
nu trebuie să poţi tot...

Atunci el a ieşit val-vârtej in mijlocul furtunii să înveţe să danseze în ploaie, desculţ, golit de regrete, de frici, de răutăți și tristeți. Să se bucure de răcoare, de stropii reci de ploaie, de pace si liniște. Să-și creeze propriul curcubeu și să rămână cu capul în nori...

Saturday mornings

Leave your bed and brush your teeth. Comb your tangled hair, wash your face and make a mint tea for you. With honey. And a coffee. Sugar free. For me. 

Join me on the balcony. Fresh tulips await for you in that old vintage vase I never liked. Put the two cups on the small round table. Have a seat and take my hand. Close your eyes and feel the vibe. Feel the warm wind playing in your hair, caressing your face, washing away all the worries. It's still dark outside, but not for long. At the other end of the sky, the sun has awaken. 

Despre răutate

Răutatea te urâțește, te îmbătrânește, fizic și spiritual. Te îndepărtează de oameni și te face să umbli singur prin întuneric și noroaie, să nu mai vezi soarele, oricât de mare și luminos ar răsări chiar deasupra ta.

Răutatea te îmbolnăvește, te dezumanizează, îți pătează sufletul și-l umple de otrăvuri ieftine pe care le împroști în jurul tău cu bună știință.

Răutatea îți întipărește pe față un rânjet demonic, o privire veșnic încruntată, îți brăzdează chipul cu riduri adânci, transformându-te în timp într-un veritabil monstru.

Atunci îți tună și îți fulgeră continuu, nimeni nu-ți mai intră în voie, nu mai reușești sa vezi binele din oameni, scufundându-te tot mai mult în mlaștini fără fund. Te sufocă propria-ți răutate. Îți moare sufletul încet-încet. Și e păcat. N-ai decât unul singur.

Fii bun, omule! Nu te costă nimic, dar ai de câștigat multe.

Până la adânci bătrâneți

** cu ocazia aniversării a 12 ani de iubire :)

Relațiile care durează ani buni sau până la adânci bătrâneți sunt mult mai mult decât se vede pe rețelele de socializare, unde cei doi afișează zâmbete largi si pozează în cel mai fericit cuplu din Univers.

Sunt acele relații în care doi oameni văd în celălalt tot ce își doresc, acceptând în același timp că vor  trăi o viață întreagă cu imperfecțiunile celuilalt, cu diferențe de mentalitate și comportament, mai mici sau mai mari.

Continuarea pe catchy.ro, aici :)

Să fii lumină

Încerc să fiu un om bun, dar nu-mi iese mereu. Să aduc lumină unde pășesc, dar uneori nu-mi dau seama că vin cu nori tulburi după mine. Să fiu blândă și răbdătoare, chiar și în mijlocul furtunii. Sau mai ales atunci.
Să fiu un suflet frumos așa cum mi-ar plăcea să am în preajma mea.
E greu, dar nu imposibil. Orice gest sau orice cuvânt, oricât de mic sau nesemnificativ ar părea, e important. Pentru noi înșine și pentru cei pe care îi atinge.
Ca să emani lumină, trebuie să fii lumină. ☀

Să crezi în tine

Oamenii îți vor spune că nu poți să devii ceea ce îți dorești de o viață, poate.

Îți vor spune că e greu, că e prea complicat, că orice ai face nu o să reușești. Aceștia sunt cei care nu au îndrăznit să facă ceea ce și-au dorit pentru că le-a fost teamă. De eșec, de irosirea resurselor, de gura lumii.

Îți vor spune că e mai bine să alegi altceva, mai bun, mai frumos și, în special, mai sigur. Aceștia sunt cei care s-au blocat în zona de confort și trăiesc încă viața banală în care s-au complăcut, pentru că, zic ei, e mai bine să nu riști, că poate pierzi tot. Dar nu s-au gândit niciodată cât de mult poți câștiga muncind pentru ceea ce-ți dorești. 

Îți vor aduce tot felul de motive să nu pornești la drum, în necunoscut, să nu faci un pas mai sus decât ei, să nu te descoperi pe tine însuți în cea mai bună versiune a ta. Poate de ciudă că ei nici măcar n-au încercat și poate chiar au dat cu piciorul șanselor atunci când li s-au așternut în cale.

Vor fi mulți care nu vor crede în tine, nu te vor susține, nu vor dori nici măcar să reușești, dar tot ce contează este ca tu să crezi că poți, să pornești la drum și să nu privești niciodată înapoi.

Final de 2017

Ultima zi din an mă găsește printre  scutece,biberoane, hăinuțe de bebe, nopți nedormite, dar mai ales printre gângureli, zâmbete dulci de bebe,  mânuțe care se prind de degetele mele și mă topesc de fiecare dată. El este cea mai mare realizare și schimbare din viața noastră de anul acesta, cea mai frumoasă și mult dorită împlinire de până acum.

Ultima zi din an mă găsește în căsuța noastră, mult așteptată, locul pe care îl putem numi, în sfârșit "acasă", căminul unde am început o nouă viață în trei, unde familia noastră a căpătat mai mult sens ca oricând, unde am împodobit primul nostru brad de Crăciun exact așa cum am visat.

Ultima zi din an mă găsește cu o nouă carte

de poezii pentru copii, scrisă în vară, care va fi publicată în februarie 2018. Am scris toate poeziile cu dedicație pentru puiul nostru, pe când se afla încă în burtică și aștept cu nerăbdare să i le citesc.

A fost un mai mult decât bun, de aceea, prima zi din 2018 mă va găsi încrezătoare, plină de speranță și de obiective noi alături de cei mai iubiți oameni ai mei.

Vă urez un an nou fericit, împlinit, presărat cu zâmbete și speranța că orice este posibil și realizabil atunci când ne dorim cu adevărat!