Poveștile mele: Nu uitasem niciodată... (1)

sursă foto

Mi-am urmat paşii pe aleile parcului, rătăcindu-mi privirea pe frunzele îngălbenite ale copacilor, ce cădeau pe rând cu foşnete abia şoptite.

Umblam încet ca într-un cimitir învăluit de o linişte bizară, ezitând să calc prea apăsat, de teamă că amintirile adânc îngropate undeva în trecut mă vor înşfăca pe nepregătite şi-mi vor sfâşia sufletul... iar şi iar...

Mi-era teamă să respir, să gândesc şi, mai ales, să-mi amintesc. Nu voiam să-mi amintesc... Dar eram acolo, în locul unde totul îmi vorbea despre ceea ce îmi doream cu disperare să uit...

Banca pe care ne aşezam uneori, strângându-mă la pieptul tău, făcându-mă mică, mică, zgribulită de la aerul rece din zori sau de la fiorul de gheaţă ce îmi străbătea tot trupul când îmi spuneai că într-o zi va trebui să pleci...

Bătrânul tei din capătul parcului, pe care l-am îmbrăţişat de zeci de ori, sub care ne-am odihnit adesea sufletele, ne-am pus la păstrare atâtea vise şi dorinţe. Acelaşi tei care ne învolbura simţurile cu parfumul ameţitor dintr-un univers îndepărtat. Acelaşi tei sub care îmi luai mâna şi o duceai la pieptul tău, înşirându-mi promisiuni în care am crezut, poate, prea mult... 

Fântâna din centrul parcului, susurând mesaje neînțelese, acoperind momentele de tăcere, când cădeam pe gânduri amândoi, eu visând la o viață nesfârșită alături de tine, ca o puștoaică naivă din telenovele. Iar tu... neavând nici o intenție să faci parte din lumea mea pentru prea multă vreme.

Arcada de trandafiri roșii unde m-ai fotografiat în rochia albă de dantelă, îți amintești?... Îmi spuneai că par întruchiparea inocenței într-o lume invadată de păcate. Ai cules un trandafir și mi l-ai pus în păr, sărutându-mă apăsat. M-ai mușcat atât de tare de buze, încât o picătură de sânge s-a prelins nestingherită pe rochia albă...

Stropi reci de ploaie m-au trezit la realitate și mi-au inundat gândurile. Trebuia să nu mă fi întors niciodată acolo... Toate îmi povesteau despre tine, despre noi, despre cât de fericită eram cândva. Despre cum mi-am pus fericirea în mâinile tale, iar tu ai plecat fără să privești în urmă, lăsându-mă mai pustie decât un deșert uitat de lume...

Nu voiam să-mi amintesc, dar de fapt... nu uitasem niciodată...

Timpul - prieten sau duşman? - Miercurea fără cuvinte

Conversații din viața mea de zi cu zi :)

De anul anul trecut:

                                                                                     1. Doamna de la patiserie, când am fost să comandăm turta miresei:

sursă foto

Ea: Voi sunteți fericiții?

Eu: Da.

Ea: Dar tu câți ani ai? Pari cam tinerică.

Eu: 29, dar știu că par mult mai mică.

Ea: Aaa. Chiar nu pari de 29...

2. Doamna de la coafor, în dimineaţa nunţii:

Ea: Câți ani ai?

Eu: 29, dar știu că par mult mai mică.

Ea: Și eu care voiam să te cert că te măriți prea tânără.

3. Doamna stomatolog:

Ea (observând verigheta): Ești căsătorită?
Eu: Da.

Ea: Dar câți ani ai? Ești minoră? 
Eu: 29, dar știu că par mult mai mică.
Ea: Wow! Chiar pari mult mai tânără!

Ce pot spune? Mă simt atât de bine când aud asemenea comentarii de parcă aş fi băut fără să ştiu din elixirul tinereţii veşnice :))))

It's time for a positive spin! :)

Draga mea prietenă...

sursă foto

Draga mea prietenă,

Mă bucur să primesc vești de la tine, însă ultimul tău email mă întristează, mai ales pentru că de la o vreme ești mult prea deprimată și am impresia că nu te mai bucură nimic.

Știu că nu ai avut prea multă liniște de ceva timp... atâtea probleme, griji, neîmpliniri... Dar viața, ei bine, nu e tocmai ușoară. Și nu aș fi vrut să-ți reamintesc și eu asta.

Chiar dacă vei spune din nou că vorbesc din cărți sau că nu ai chef azi, îmi permit să îți dau un sfat. Îmi dau seama că petreci foarte mult timp și consumi multă energie stresându-se și făcându-ți gânduri negre. Îți faci prea multe griji pentru toate lucrurile alea pe care nu le poți influența și știu că ai vrea să faci nenumărate schimbări, dar vezi și tu că nu toate depind de tine.

Tocmai de asta trebuie să existe un echilibru, un echilibru necesar pe care numai tu îl poți controla. Ar trebui să ridici din când în când ochii din vârtejul ce te-a cuprins și să aloci tot atâta timp și energie pentru lucrurile bune din viața ta. Nu-mi spune că nu există sau că sunt prea puține pentru că nu te cred. Numai că nu le dai și lor amploarea cuvenită și te lași copleșită de negativism și dureri.

Știu că sunt zile în care nici toată mierea din lumea nu poate să îndulcească amărăciunile învechite, dar tu ești mai puternică decât toate astea. 

Un înțelept a spus cândva: „Să nu lași să treacă o zi fără să vezi, să auzi sau să citești ceva frumos.” Drept urmare, te provoc să îi urmezi sfatul și să nu ratezi în nici o zi șansa de a-ți umple sufletul cu lucruri frumoase: un vers dintr-o poezie, un citat demn de reținut, o floare gingașă, o melodie sensibilă, zăpada! la care mulți de peste mări și țări tânjesc... Ești binecuvântată că ai toate astea, ești norocoasă că ai toate simțurile întregi. Poți să guști, să miroși, să auzi, să atingi, să vezi și, cel mai important, să simți!

Trăiește astfel încât cearcănele de sub ochii tăi să fie mărturia nopților nedormite pentru că asta a fost alegerea ta, pentru a fi alături de cineva drag cu prilej de bucurie.

Trăiește astfel încât ridurile să fie urmașii râsetelor în hohote și ai zâmbetelor largi, sincere și pline de iubire.

Trăiește astfel încât firele albe să poată spună povești frumoase, seara la un ceai cald, când te vei întreba în sinea ta: “Oare când au trecut atâția ani?”

Trăiește astfel încât mâinile tale să fi fost sprijinul celor necăjiți și aflați la nevoie.

Și mai ales, zâmbește! Zâmbește din tot sufletul, nu fi egoistă, dăruiește un strop de lumină oricui crezi că are nevoie, cine știe când și cum îți va fi returnat. Și nu uita să îți zâmbești ție însăţi, pentru că meriți, nu-mi spune că nu!

În speranța că nu vei mai lăsa zilele să treacă fără rost și că nu vei mai permite amărăciunii să îți umbrească privirea și gândurile, închei cu o îmbrăţişare caldă şi un zâmbet senin. Ştiu că ai nevoie...

A ta prietenă, I.

P.S. Te aștept la cafeaua aia lungă presărată cu amintiri, de care am tot vorbit, și fursecuri cu gem de prune, ca la mama acasă :-)

Refugiul meu cel de toate zilele :) - Miercurea fără cuvinte

 

 

Crâmpeie din iubirea noastră :)

sursă foto

Iubire este atunci când nu şterg anumite melodii din playlist, deşi nu îmi plac, pentru că ştiu că îţi plac ţie şi de fiecare dată când dau de ele, mă gândesc la tine.

Iubire este atunci când stăm unul lângă celălalt fără să vorbim, fiecare în treaba lui, eu strângându-te de mână din când în când, tu zâmbindu-mi adesea, luminând astfel şi cele mai mohorâte zile.

Iubire este atunci când faci patul dimineaţa, chiar dacă n-ai chef, ştiind că îmi face mie plăcere.

Iubire este atunci când vii seara târziu de la muncă şi te aştept cu mâncarea caldă, proaspăt luată de pe foc, şi cu o limonadă rece, aşa cum îţi place ţie.

Iubire este atunci când ne plimbăm şi ai răbdare să fac o mie de poze la o mie lucruri ce ne ies în cale.

Iubire este atunci când avem grijă unul de celălalt atunci când răcim.

Iubire este atunci când găteşti tu şi mă surprinzi de fiecare dată cu ceva bun, pregătit cu dragoste.

Iubire este atunci când ascultăm tare muzica mea preferată şi mă suporţi când cânt pentru că ştii că altfel nu ai cum. Noroc că am voce :)))

Iubire este atunci când îţi dau ţie ultima bucăţică de ceva bun, ştiind că te vei bucura ca un copil, iar asta mă înveseleşte enorm de mult.

Iubire este atunci când ne plimbăm şi mai rupi câte o floricică de prin parc, de prin vreo grădină ce dă în drum, pentru a mi le dărui, floricele ce fac mai mult decât orice buchet cumpărat.

Iubire este atunci când mă aduci cu picioarele pe pământ, dacă mă pierd prea mult în vise, când trăiesc mai mult în euforia mea, desprinzându-mă de toate şi rătăcindu-mă printre nori roz.

Iubire este atunci când te fac să visezi la curcubeie şi lumi colorate, când eşti prea ancorat în realitate şi raţiunea îţi alungă imaginaţia în depărtări.

Iubire este atunci când toci tu ceapa pentru că nu îţi place să mă vezi plângând :))

Iubire este atunci când mă surprinzi cu o tartă cu fructe, desertul meu preferat.

Iubire este atunci când îţi las bomboane de ciocolată prin buzunare, alături de un bileţel cu un mesaj care să îţi facă ziua mai frumoasă.

Iubirea înseamnă toate astea şi un infinit mai mult.

Iubirea suntem noi, perfecţi unul pentru celălalt, în ciuda imperfecţiunilor noastre :)