26 februarie - Zi de spus basme

Astăzi este aşa-numita zi de spus basme. M-am gândit să o celebrez printr-un basm scurt, (mai degrabă o tentativă de basm😅), scris acum câţiva ani, pentru un concurs de blogging, pe care l-am modificat un pic. Sper să vă placă. 😍

"-          Un rege la curtea mea, alături de mine pe tron? Un rege cu care va trebui să împart totul: regatul Sambac, fidelitatea supușilor mei, măreția... viața? Un rege pe care va trebui să-l... iubesc? Îți dai seama ce înseamnă asta, Thaisa? tună Regina Neagră, în timp ce îmi frământam neputinicioasă mâinile și creierul, neștiind cum să-i potolesc furia.

Eu sunt Thaisa, sfătuitoarea reginei de ani de zile și puțini știu că nu-i ușor lucru, puțini știu ce înseamnă să mă confrunt zi de zi cu toanele unei regine care a crescut fără părinți de la vârsta de 17 ani, care a fost răsfățată mult şi care crede că totul i se cuvine fără nici o excepție, doar pentru că este moștenitoarea unui tărâm la care mulți râvnesc.  Este cea mai greu de înțeles persoană pe care am cunoscut-o, cu stări schimbătoare de la zi la zi.

            Este nemiloasă și crudă cu cei care greșesc, și totuși surprinzător de îngăduitoare cu cei care îi face pe plac și o slujesc fără cusur.

Iar atunci când se enervează, este de nerecunoscut. Sfâșie haine cu propriile-i mâini, sparge tot ce-i pică în mână, trântește și pocnește. Vai și-amar de cel ce îndrăznește să-i iasă în cale numai!

Dar să vă spun un secret. Regina Neagră nu a fost mereu așa. De fapt numele ei real este Velvet (catifea). Când s-a născut avea pielea atât de fină, privirea atât de diafană, iar răposata regină era atât de vrăjită de mica frumusețe pe care o ținea în brațe încât i-a dat un nume ce spera să i se potrivească și cu sufletul...

Anii au trecut, copila a crescut frumos, a fost educată de cei mai mari și aleși învățați ai vremii și tot regatul aștepta cu sufletul la gură să fie conduși de frumoasa și, aparent, înțeleapta prințesă.

Însă când Velvet avea doar 17 ani, începu să aibă pețitori și află de la mama ei că cei mai mulți o vor vrea pentru Parfumul elixir pe care familia ei îl avea sub protecție de generații întregi. Tot atunci află că acel parfum se află sub o magie care ține încă viu regatul. Dacă dușmanii (mulți la număr) vor pune mâna pe parfum, atunci vor fi pierduți, magia va dispărea, iar tărâmul lor va deveni istorie.

În aceeași perioadă se dovedi că trei dintre pețitori erau trimiși incognito să înșface elixirul. Fusese mare agitație câteva zile, regele şi regina, părinţii lui Velvet, fuseseră uciși, dar luptătorii loiali ai regatului au reușit să le facă față şi să salveze ce mai rămăsese din el.

Acesta a fost momentul în care Velvet a devenit o regină furioasă și foarte morocănoasă, iar aceste trăsături au devenit tot mai ccentuate odată cu vârsta. Ea nu fusese așa înainte. Fusese rebelă și răsfățată, într-adevăr, dar știuse să se bucure de ceea ce avea, știuse să își prețuiască prietena (care între timp a devenit o simplă slujitoare la curte), știuse să se bucure de natură, de un curcubeu după ploaie, de un apus de soare, scria poezii uneori, avea maniere alese...

Se pare că pierderea părinților i-a întunecat mințile și i-a influențat iremediabil caracterul.

După această perioadă dureroasă, am devenit sfătuitoarea ei deoarece bătrâna doică nu putu suporta întreaga tragedie ce se abătuse asupra tuturor și căzu în somnul cel veșnic.

Au trecut cinci ani de atunci. Timp suficient să-i câștig încrederea Reginei și să îmi dau seama că fusese prea dezamăgită ca să mai creadă în iubire, dar tocmai de asta avea cel mai mult nevoie pentru ca lucrurile să se schimbe favorabil și să iasă de pe făgașul întunecat pe care intraseră.

Seri la rând, o găseam pe regină în odaia unde se afla Parfumul, strașnic păzit de cei mai vânjoși și antrenați bărbați din regat, o sută la număr. Velvet stătea acolo și privea parcă hipnotizată parfumul, motivul pentru care își pierduse familia... și sufletul.

În seara aceasta, am găsit-o din nou acolo și cu lacrimi în ochi, îmi povesti cât de singură se simte și cât de mare nevoie are de iubire, de o poveste ca acelea pe care i le spunea doica atunci când era mică. Pentru prima oară în ani de zile, îmi vorbi omenește, cu blândețe, se vedea că are nevoie de ajutor. Mi-a spus că miresmele parfumului o inspiră, ca aici își găsește liniștea, că a început din nou să scrie poezii, foarte scurte dar măcar simte că face ceva util, că își recapătă ușor-ușor partea din suflet pe care nu credea că o va mai regăsi vreodată.

Se ridică brusc și am urmat-o sfioasă în camera ei, spunându-i că poate ar fi cazul să dea de știre că regatul Sambac are nevoie de un rege. Am încercat să îi explic ce beneficii i-ar putea aduce, dar nici nu a vrut să audă. De aici se dezlănțui furtuna asupra capului meu, furtună cu care sunt obișnuită de altfel.

-          Thaisa, îți dai seama ce pericol ne paște pe toți dacă vreun dușman își trimite din nou oamenii? Am nevoie de iubire, dar nici nu știu dacă pot iubi. Cum îmi voi da seama dacă iubesc? Cum îmi voi da seama că este el alesul?

 După aceste vorbe, am simțit că rolul meu de sfătuitoare este decisiv. Trebuie să fac ceva ca lucrurile să se schimbe. Trebuie să o conving să accepte pețitorii. Vom tripla gărzile în jurul palatului, în palat și la odaia unde se afla Parfumul. Dar așa nu se mai poate continua.

Dis-de-dimineață, în camera reginei:

-          Alteță, m-am gândit foarte mult la tot ce mi-ați spus aseară legat de un viitor rege și cer permisiunea de mă asculta până la capăt. Singura modalitate de a alege omul demn de măreția Voastră și a regatului nostru este să-l trecem prin niște probe. Și pentru că toți știu că Parfumul se află la baza tărâmului nostru, propun trei probe care să ne aducă tuturor foloase. Prin regatele vecine se află un singur rege, Cashmeran, care deține puteri magice, care transformă apa în cristale, deșertul în păduri bogate, uscăturile în flori. Și cine știe câte mai poate face. A fost aici si acum trei ani, dar cum umblă tot timpul deghizat, chiar în propriul regat, nimeni nu știe cine este cu adevărat.

-          Atunci îl vreau pe el! Nici un altul nu mă interesează! spuse trufașă regina.

-          Tocmai de aceea, pentru a-l putea descoperi, probele acestea vor fi de folos:

Prima probă va fi degustarea fructelor de pădure fermecate care cresc în odaia unde adăpostim Parfumul. Pentru omul de rând efectul este de îmbătrânire, dar un om cu puteri supraomenești își va da seama de asta și va folosi efectul invers, acela de întinerire.

 La a doua probă, o putem lăsa pe bătrâna vrăjitoare, Cerrasia, să intervină, testându-le puterea pețitorilor prin farmecele ei veninoase. Numai Cashmeran ar putea să combată orice vrajă și să treacă nevătămat proba. Pentru ceilalți avem antidot...

 Iar ultima probă va fi decisivă. Esența de floarea-paradisului, baza Parfumului nostru! Este greu, aproape imposibil ca cineva să o obțină fără niște trucuri și poțiuni pe care numai un vrăjitor iscusit le poate stăpâni.

-          Thaisa, fă tot ce știi, mută munții din loc, taie și spânzură, dar viitorul rege trebuie să fie NEAPĂRAT printre pețitori! Dă de veste cât mai repede că Sambac are nevoie de un rege!

-          Da, stăpână, i-am răspuns umil, cu o plecăciune, si am plecat la treabă, în speranța că planurile mele vor da roade și că pacea va domni din nou peste supușii nobili ai unui regat prea mult încercat."

- va urma -

Dimineţi cu iz de vacanţă (5)

Azi e zi de zăcut. Este zi de prelungit dimineaţa până târziu, la amiază.
Este zi de petrecut în vârful patului, în tricoul lui larg pe sub pijamale pufoase, cu şosete groase şi la fel de pufoase.

Este de zi de încheiat socotelile cu oboseala şi plcitiseala, cu lipsa de chef de orice.
Este zi de zăcut la adăpost, feriţi de frig şi de vremea mohorâtă de afară, de norii urâcioşi ce ascund din nou soarele.

Este zi de citit până la epuizare şi de băut cafele şi ceaiuri aromate ca într-o interminabilă vacanţă fără griji.
Este zi de ronţăit popcorn şi de vizionat comedii romantice, cu final fericit, în care personajele trăiesc într-o lume roz, decorată cu flori si păzită de unicorni nărăvaşi.

Este zi de scris, chiar dacă inspiraţia este plecată după fluturi sau poate după zmei hidoşi, vicleni, dar curajoşi.
Este zi de colorat, de creat, de găsit frumuseţea şi speranţa chiar şi în locuri pe care păreau să le fi părăsit cândva.

Este zi de pus soarele în suflete, dacă pe cer tot nu vrea să apară prea curând.🌞😎

Reţeta săptămânii - Paste cu sos de roşii

În copilărie, spaghetele cu sos de roşii erau principalul mod de preparare când venea vorba de paste. Cred că de acolo am rămas cu o afinitate faţă de acest fel de mâncare, pe care îl prepar foarte des. 🙂🍝

Însă, pentru că sunt mult mai uşor de manevrat şi consumat, folosesc de obicei paste scurte: fusilli, penne sau farfalle.

Îmi place foarte mult varianta simplă şi rapidă, fără carne. Uneori, în funcţie de pofte adaug şi carne de porc cubuleţe, piept de pui tot cubuleţe sau carne tocată (pentru bolognese).

Aş putea mânca paste în fiecare zi şi nu m-aş sătura. Chiar dacă nu sunt cel mai sănătos fel de mâncare, dar uneori mai facem şi excepţii. 😉

Mai jos vă prezint o reţetă simplă de paste scurte cu sos de roşii, o idee bună şi pentru lungul post al Paştelui.

Ingrediente:

300 g paste scurte (fusilli, penne sau farfalle)
400 ml roşii pasate (se pot folosi şi roşii proaspete decojite şi pasate)
doi căţei de usturoi
o ceapă galbenă medie sau două fire de ceapă verde
o linguriţă oregano uscat
o jumătate de linguriţă rozmarin uscat
câteva frunze busuioc proaspăt
câteva fire de mărar şi pătrunjel
30 ml ulei pentru călit
sare şi piper după gust


Cum se procedează:

Se pun pastele la fiert în apă cu puţină sare, conform instrucţiunilor de pe pachet. Se strecoară printr-o sită şi se dau prin apă rece pentru a nu se lipi între ele. Dacă facem mai întâi sosul şi este gata până se fierb pastele, acestea se pot adăuga direct peste sos după ce le strecurăm, fără să le mai dăm prin apă rece.

Se toacă ceapa şi usturoiul mărunt, se pun la călit în ulei într-o tigaie, împreună cu oregano, rozmarinul, sarea şi piperul. Se călesc la foc mic aproximativ 3 minute, amestecând din când în când.

Apoi se adaugă roşiile pasate şi se lasă la foc mediu, acoperite, până sosul scade bine şi amestecăm din când în când.
La final, se dă tigaia la o parte de pe foc, se toacă mărunt verdeţurile (mărarul, pătrunjel, busuiocul) şi se adaugă peste sos. Se mai pune sare dacă este nevoie şi se amestecă.

Se pun pastele peste sos, se amestecă şi se savurează la un prânz în familie, de exemplu. 😊

Poftă bună! 🍲

Dimineţi cu iz de vacanţă (4)

Iubesc dimineţile cu flori parfumate, cu zâmbete somnoroase, cu îmbrăţişări lungi şi calde.
Iubesc dimineţile de weekend cu poveşti, cu lecturi uşoare, cu emoţii şi sentimente, cu gânduri şi idei care prind contur prin cuvinte. 

Iubesc dimineţile când inspiraţia se lasă îmblânzită şi modelată în fel şi chip, după absenţe îndelungate şi rebele.
Iubesc dimineţile leneşe cu aromă de cafea, cu mic dejun târziu şi chef de plimbare. 

Iubesc soarele care se trezeşte timid, înfruntând temperaturile scăzute de februarie.

Iubesc păsările ce îndrăznesc tot mai mult să bucure văzduhul cu ciripitul lor fermecător. 

Iubesc florile de primăvară: ghioceii, zambilele, lalelele, narcisele, care, cu parfum şi culoare deopotrivă, ne trezesc la viaţă la sfârşit de februarie. 
Iubesc copacii care încep să înmugurească uşor-uşor, sfidând iarna ce parcă ar vrea să mai stea puţin, dar simţindu-se nedorită, se îndepărtează pas cu pas spre alte meleaguri.

Iubesc zilele ce devin din ce în ce mai calde calde şi mai lungi, mai pline de prospeţime, de lumină şi de viaţă.
Iubesc primăvara cu tot ce înseamnă ea, în special pădurile şi grădinile cu verdele lor crud în care m-aş pierde la nesfârşit, să nu mă mai găsească iarna niciodată. 😊🐝🐜🌷🌸🌹🌺🌻🌼

Reţeta săptămânii - Pui KFC

Eu şi soţul suntem fani ai produselor KFC. Mâncăm destul de rar acolo, dar ne plac foarte mult.

Pentru că ştim că nu sunt prea sănătoase, uneori le preparăm acasă. Sunt delicioase, şi, deşi nu ies ele ca produsele originale, măcar ştim ce ingrediente folosim şi stăm liniştiţi în privinţa asta. 🙂

Se fac foarte uşor, cu puţine ingrediente la îndemâna oricui, şi rapid. Şi se mănâncă la fel de rapid. 😄

Se pot servi cu tot felul de sosuri. Noi am preferat sosul tzatziki.

Ce am folosit :
(cantităţile se pot ajusta în funcţie de preferinţe şi poftă)

4 aripioare de pui
4 ciocănele fără piele
4 fâşii de piept de pui fără piele
două ouă
o lingură praf de usturoi
o lingură fulgi de chilli (sau praf de chilli)
o jumătate de linguriţă de piper măcinat
o jumătate de linguriţă de sare
un bol de fulgi de porumb măcinaţi mai mare - 200 g
un bol de făină (sau pesmet) - 200 g
ulei pentru prăjit

Pentru sosul tzatziki:
un castravete cornişon
un pahar iaurt grecesc
doi căţei de usturoi
o linguriţă de ulei
o linguriţă zeamă de lămâie
un vârf linguriţă sare

Cum se procedează:

Într-un bol se amestecă bine ouăle cu praful de usturoi, sarea, piperul, praful de chilli.
Se pune uleiul la încins într-o tigaie adâncă.
Se trec bucăţile de pui pe rând prin: făină (sau pesmet), amestecul de ou, fulgi de porumb şi se pun la prăjit. Se lasă la foc mediu, întorcându-se de pe o parte pe alta, până se pătrund foarte bine. Se scot pe o farfurie acoperită cu şervete de hârtie, pentru a absorbi excesul de ulei.

Se servesc calde, cu sosul, pregătit astfel:
Se pisează usturoiul şi se  pune într-un bol mic. Se freacă bine cu ulei, sare şi zeama de lămâie. Castravetele se toacă mărunt. Acesta se stoarce şi se pune peste usturoi. Se adaugă iaurtul şi se amestecă foarte bine.


Poftă bună vă doresc! 😊

12 Februarie - Ziua Internaţională a Căsniciei

Iubirea nu are nevoie de zile special stabilite pentru a o sărbători. Este un lucru bine ştiut. Însă aceste zile există şi sunt doar motive în plus, bonus! pentru a ne reaminti iar şi iar cât de mult contează pentru noi omul iubit.💜

Căsnicia are la bază iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, respectul şi bunătatea reciproce, răbdarea şi înţelegerea ce suntem dispuşi să le oferim celuilalt.

O căsnicie înseamnă mai mult decât doi oameni legaţi printr-un act. Îmi vin în minte două versuri dintr-o melodie a celor de la Maroon 5: It's not always rainbows and butterflies/ It's compromise. Şi câtă dreptate au!

O căsnicie înseamnă să treceţi împreună cu succes prin raze calde de soare, dar şi prin nori tulburi de furtună.
Înseamnă să mergeţi împreună pe acelaşi drum, mână în mână, fără să fiţi tentaţi să slăbiţi strânsoarea.
Înseamnă că într-o zi tu îi pregăteşti micul dejun la pat, iar el spală vasele.
Înseamnă că îţi aduce flori chiar fără motiv, iar tu îi faci un masaj revigorant după o zi lungă şi obositoare.  
Înseamnă că el te ascultă când ţi-e greu şi îţi alină orice durere, fiind acolo pentru tine, indiferent de situaţie.
Înseamnă că tu îl încurajezi să devină un om mai bun, mai frumos, să îşi urmeze şi să îşi atingă idealurile, oricât de imposibil ar părea de realizat.

Înseamnă să vă fiţi unul altuia sprijin şi să vă ridicaţi în acelaşi timp cu o treaptă mai sus, cu o bătaie de inimă mai mult.
Înseamnă lucruri simple, dar făcute cu dragoste.
Înseamnă seri petrecute împreună, la o cină pregătită împreună, la un film sau plimbându-vă prin parc.
Înseamnă zile petrecute separat, fiecare cu activităţile preferate, dar cu cel drag în gând şi în suflet.
Înseamnă să aveţi dorinţe şi vise comune, să vă doriţi să fiţi o familie frumoasă şi împlinită, să vă doriţi amândoi acelaşi final de basm, cu fericire până la adânci bătrâneţi. Şi mai ales să lucraţi intens pentru asta.

Înseamnă să fiţi mereu alături unul de celălalt, la bine şi la greu, în clipe frumoase şi mai puţin bune, să vă ridicaţi unul pe celălalt atunci când cădeţi şi să nu uitaţi să vă zâmbiţi cald, sincer, din inimă, în fiecare zi, în fiecare secundă.

Înseamnă să aveţi mereu răbdarea, iubirea şi dorinţa să alungaţi orice nor greu, să ştergeţi orice întâmplare mai puţin plăcută, să aveţi puterea să vă abţineţi de la orice vorbă nelalocul ei atunci când apar ispite.

Căsnicia înseamnă toate astea şi infinit mai multe fapte, vorbe, gânduri care, una câte una, întregesc şi perfecţionează până la un anumit punct construcţia pe care două fiinţe ce se iubesc şi-au luat fermul angajament să o finalizeze şi să o păstreze în armonie. 💒👫⚭

11th of February - Make a Friend Day

According to Make a Friend Day, we should be making at least one new friend today, to celebrate properly. 😊

When we are young, children or teenagers, we crave mostly to meet new people, to spend time out with large groups of what we call "friends", to make new ones, to get to know as many new faces as possible.

When we are young, we don't judge too much and we make little selective choices when it comes to people. We rarely see the true colours of the ones we hang out with because we don't care about this as long as we're having fun.

But as the time goes by, as we grow older and wiser, many people come and go, touching our lives, some walk on the same path with us and then they say good bye at a certain point, some we meet along the way in moments of hardship or joy and join us until the very end, others show up now and then, reminding us that, even if they are not always there, they are with us, be it because they really mean something to us or because they have a personal interest.

When you reach a certain age, after having met hundreds of people, you become so much more selective. You prefer to narrow it down to a small group of friends. Because quality matters so much more than quantity and because less is more.

Those people are the only ones you can truly call friends and accept in your private space, those are the ones whose qualities and flaws match perfectly yours, whose imperfections are nothing but another reason to love them and care about them more, whose lives blend completely with your own, who you can call soulmates without being wrong for a second, who shed the light you need in times of darkness.

It's hard to trust new people these days, new or even those who you've been knowing for years. Or at least you thought you've known. It's hard to leave your comfort zone and embrace the change in this area, to the point where you should invite new people to your existence. But sometimes it's worth the shot. That's a reality as well. It's risky indeed, but it's worth the shot to let new souls around once in a while. Some will come to stay and others will just be passing by, but oh well, only time can really tell in the end. 👭

As for today, I prefer not to celebrate, at least not with new friends. It feels so comfy with the ones I have, that I prefer it like this for a while more. Maybe some other time I will give it a try.  But not today. 😀😁