Odihnește-te, suflete...

Mi-am luat sufletul de mână și l-am rugat prietenește să ia loc pentru câteva clipe. Să facă o pauză, să respire adânc, să se oprească din alergat o vreme. 

I-am vorbit încet, aproape în șoaptă, despre cât de tare a obosit încercând să fie mereu peste tot, încercând să controleze ceea ce nu depinde de el, încercând să nu dea niciodată greş, să exceleze în tot ce face şi să se mâhnească atunci când nu reuşeşte. A obosit tare mult, a îmbătrânit în hainele ce-i atârnă grele, culorile cândva aprinse i s-au ofilit, iar lumina i-a pălit sub întunericul de care s-a lăsat uşor-uşor copleşit.

Odihnește-te suflete, i-am zis...
adapă-ți setea de cunoaştere, 
dar nu te supraîncărca 
potolește-ți foamea, 
ți se ofilesc petalele, 
ți se decolorează visele, 
se face frig şi mori...
aruncă-ți haina grea
nu trebuie să ştii tot, 
nu trebuie să poţi tot...

Atunci el a ieşit val-vârtej in mijlocul furtunii să înveţe să danseze în ploaie, desculţ, golit de regrete, de frici, de răutăți și tristeți. Să se bucure de răcoare, de stropii reci de ploaie, de pace si liniște. Să-și creeze propriul curcubeu și să rămână cu capul în nori...

Poem for her

She's a woman and a child,

Sometimes weird, sometimes wild,

She is shy, but also bold

With many secrets untold.

She has magic in her heart

And she makes me fall apart,

I'm the earth and she's the sky

Full of fairy sparkling lights.

I'm human, but she is not,

She's the strangest piece of art,

She's untouchable, you see

Maybe she is not for me... 

Saturday mornings

Leave your bed and brush your teeth. Comb your tangled hair, wash your face and make a mint tea for you. With honey. And a coffee. Sugar free. For me. 

Join me on the balcony. Fresh tulips await for you in that old vintage vase I never liked. Put the two cups on the small round table. Have a seat and take my hand. Close your eyes and feel the vibe. Feel the warm wind playing in your hair, caressing your face, washing away all the worries. It's still dark outside, but not for long. At the other end of the sky, the sun has awaken. 

Despre răutate

Răutatea te urâțește, te îmbătrânește, fizic și spiritual. Te îndepărtează de oameni și te face să umbli singur prin întuneric și noroaie, să nu mai vezi soarele, oricât de mare și luminos ar răsări chiar deasupra ta.

Răutatea te îmbolnăvește, te dezumanizează, îți pătează sufletul și-l umple de otrăvuri ieftine pe care le împroști în jurul tău cu bună știință.

Răutatea îți întipărește pe față un rânjet demonic, o privire veșnic încruntată, îți brăzdează chipul cu riduri adânci, transformându-te în timp într-un veritabil monstru.

Atunci îți tună și îți fulgeră continuu, nimeni nu-ți mai intră în voie, nu mai reușești sa vezi binele din oameni, scufundându-te tot mai mult în mlaștini fără fund. Te sufocă propria-ți răutate. Îți moare sufletul încet-încet. Și e păcat. N-ai decât unul singur.

Fii bun, omule! Nu te costă nimic, dar ai de câștigat multe.

Până la adânci bătrâneți

** cu ocazia aniversării a 12 ani de iubire :)

Relațiile care durează ani buni sau până la adânci bătrâneți sunt mult mai mult decât se vede pe rețelele de socializare, unde cei doi afișează zâmbete largi si pozează în cel mai fericit cuplu din Univers.

Sunt acele relații în care doi oameni văd în celălalt tot ce își doresc, acceptând în același timp că vor  trăi o viață întreagă cu imperfecțiunile celuilalt, cu diferențe de mentalitate și comportament, mai mici sau mai mari.

Continuarea pe catchy.ro, aici :)

Să fii lumină

Încerc să fiu un om bun, dar nu-mi iese mereu. Să aduc lumină unde pășesc, dar uneori nu-mi dau seama că vin cu nori tulburi după mine. Să fiu blândă și răbdătoare, chiar și în mijlocul furtunii. Sau mai ales atunci.
Să fiu un suflet frumos așa cum mi-ar plăcea să am în preajma mea.
E greu, dar nu imposibil. Orice gest sau orice cuvânt, oricât de mic sau nesemnificativ ar părea, e important. Pentru noi înșine și pentru cei pe care îi atinge.
Ca să emani lumină, trebuie să fii lumină. ☀

Prefața unei iubiri. A noastră

Iubirea se aprinde în suflete când te aștepți mai puțin. Indiferent de anotimp, de momentul zilei, de loc sau de circumstanțe. Să fie destinul, coincidența, horoscopul, Cupidon, toate astea împreună?

E nevoie doar de o secundă și de acolo totul se poate schimba. Pe viață.

E nevoie de o ea ce decide să se așeze pe o bancă în loc să facă o plimbare lungă.

E nevoie de un el care face la stânga în loc să meargă drept înainte, cum avea de gând inițial, și să se așeze pe aceeași bancă.

Ziua în care două inimi se întâlnesc și se deschid una pentru cealaltă e ca un tun de confetti din care speri să curgă la nesfârșit praf de stele, fluturi și curcubeie, petale de trandafir și raze calde de soare. Îți dorești să simți mereu magia privirilor pe furiș, a inimilor bătând pe repede înainte, a ochilor ce sclipesc doar la auzul numelui celuilalt, a emoțiilor intense, a mâinilor ce se ating cu sfială, a primului sărut...

Odată ce ai pornit la drum, braț la braț cu sufletul pe care l-ai ales și care te-a ales, îți dai seama că scânteia magică a primei secunde nu o să stea aprinsă de la sine. Că cerul nu va fi mereu senin, dar că veți alunga norii împreună, că vor fi furtuni uneori, dar veți învăța să dansați în ploaie cu zâmbetul pe buze, că uneori va fi frig și urât, dar veți readuce vremea bună cu îmbrățișări calde și sincere.

Da, e nevoie de multă muncă să clădești ceva de durată, dar merită. Merită, merită, merită! 

Acum fix 12 ani ne întâlneam pentru prima oară. Într-o seară de vară, pe acea bancă. A fost doar prefața a ceea ce urma să înceapă cu adevărat după două luni. :)