Pure Love

I love your strong arms because they offer me comfort, warmth and protection... I love your bright eyes because they lighten my way in life, being my guide... I love you because there is no one in the world who could make me the happiest woman alive. You are my life, my soul, my home, my Everything. Thank you for having chosen me! 

You

The only song I listen every day is the song of Love, written deep in our souls ♥ You are my Happiness, my Family, MY ALL! 

O zi de naştere uitată...

Goana isterică după cumpărături s-a încheiat. Toţi suntem acum gata să petrecem Crăciunul în familie, în jurul unei mese bogate. Am făcut curăţenie, am gătit de zor tot felul de bucate, am primenit casa, ne-am cumpărat haine noi (că doar aşa se obişnuieşte de sărbători, nu?), am cumpărat cadouri pentru cei dragi, am împodobit bradul şi casa, unii au tăiat şi porcul...

Acum suntem pregătiţi cum ştim mai bine pentru a sărbători Crăciunul, ştim că mulţi dintre noi vom mânca până nu vom mai putea, alţii vor mai şi bea, ca să se simtă cât mai bine şi să poată spune apoi că au avut sărbători fericite.

Aaaa! Şi să nu uităm de unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite  personaje din această perioadă: Moşul, care vine noaptea la cei ce au fost cuminţi tot anul, se strecoară prin gaura cheii sau pe horn şi lasă diverse cadouri sub bradul decorat cu luminiţe.

Şi cam aşa ştim noi în ziua de astăzi să ne bucurăm de această sărbătoare care şi-a pierdut destul de mult (aproape de tot?) semnificaţia care ar trebui să primeze pentru creştini...

Teoretic, ştim cu toţii: Crăciunul reprezintă Naşterea Domnului Iisus Hristos. Nu am uitat, dar parcă nu vrem să ne amintim. A rămas o zi umbrită profund  de notorietatea lui Moş Crăciun, din ce în ce mai mediatizat. Pe el îl aşteptăm în fiecare noapte de 25 decembrie... 

Oare câţi dintre noi se pregătesc şi spiritual pentru această zi Sfântă, oare câţi dintre noi mai au răbdare să stea câteva ore la biserică pentru a-şi hrăni sufletul înainte să se bucure cumpătat din bucatele pregătite cu trudă?

Este oare posibil să trăim frumos şi curat în lumea contemporană şi să ne bucurăm de tot ceea ce primim, dar fără să exagerăm? Să fim "în trend" şi totuşi să nu uităm că dacă viaţa noastră a ajuns până aici, înseamnă că Cineva a permis asta?

Nu intenţionez să convertesc pe nimeni, nu suntem sfinţi, facem greşeli, trăim într-o lume în care totul se întâmplă mult prea repede, în care nu mai avem timp de nimic... Dar poate ar trebui să facem un efort din când în când să-i cumpărăm o haină nouă şi sufletului nostru... 

Şi să nu uităm de Ziua de Naştere pe care are trebui să o sărbatorim pe 25 decembrie. EL nu ne uită nici chiar în cele mai grele momente...

P.S. Crăciun frumos, plin de lumină divină şi multă iubire! :-)

Ego

Never forget yourself while trying to make the others happy. You deserve to be happy too...

De ieri...

Toamna îmi aleargă desculţă prin suflet, răscolind versuri parfumate...

Just TURN IT!

Another empty page, as empty as Heaven in a world of sinners. You left it unwritten even though you always said you'll throw away the large amount of waste you carry, that you will free your heart and mind and go on flying on this never-ending path, once the burden is gone. But you are becoming such a liar, I'm telling you, I don't recognize you anymore. Even the wrinkles on your forehead and the shadows under your eyes have written more stories then your hand with a pencil has. You are turning into that useless grown up you promised you'll never be, wasting your life on crap, killing time although you know that every second should be cherished and used fully. Life doesn't have a rewind button and you must take revenge somehow for all those bruises they caused you in the past. This is your tool and you'll see it's as simple as unwrapping a gift in a Christmas morning.
Just turn the page! Write what you need to write, draw it, colour it, from top to bottom and turn it once and for all! You deserve going forward and even burn that page if you have to!

Happily ever after?

When you love someone, you become the most beautiful blind person on earth. Your heart is then wrapped in a hermetic glass box. It can see everything around, but never gets aware of any other sparkle or any other bloom from the outside world.

The heart absorbs selfishly within the box every little piece of your body: eyes, hands, legs, brain, nose, everything! You walk around with a mesmerized look, everybody can read happiness in your halo, your hands only respond when softly touching the body of the beloved one, your legs lead you unconsciously to him, the only perfume you want to wear is the one his skin imprints in your entire being after every hug. There is no better dessert in the world like his kisses, his voice is the best song in your playlist and if every night you close your eyes the darkness turns into colours, it's his fault of course. 
Luckily your heart is protected all this time by its shield and the feelings inside will last forever, will grow old and surpass any danger, any cloud, any storm.

But... what if... the box cracks?...