Saturday, February 25, 2017

Dimineţi cu iz de vacanţă (5)

Azi e zi de zăcut. Este zi de prelungit dimineaţa până târziu, la amiază.
Este zi de petrecut în vârful patului, în tricoul lui larg pe sub pijamale pufoase, cu şosete groase şi la fel de pufoase.

Este de zi de încheiat socotelile cu oboseala şi plcitiseala, cu lipsa de chef de orice.
Este zi de zăcut la adăpost, feriţi de frig şi de vremea mohorâtă de afară, de norii urâcioşi ce ascund din nou soarele.

Este zi de citit până la epuizare şi de băut cafele şi ceaiuri aromate ca într-o interminabilă vacanţă fără griji.
Este zi de ronţăit popcorn şi de vizionat comedii romantice, cu final fericit, în care personajele trăiesc într-o lume roz, decorată cu flori si păzită de unicorni nărăvaşi.

Este zi de scris, chiar dacă inspiraţia este plecată după fluturi sau poate după zmei hidoşi, vicleni, dar curajoşi.
Este zi de colorat, de creat, de găsit frumuseţea şi speranţa chiar şi în locuri pe care păreau să le fi părăsit cândva.

Este zi de pus soarele în suflete, dacă pe cer tot nu vrea să apară prea curând.🌞😎


Tuesday, February 21, 2017

Reţeta săptămânii - Paste cu sos de roşii

În copilărie, spaghetele cu sos de roşii erau principalul mod de preparare când venea vorba de paste. Cred că de acolo am rămas cu o afinitate faţă de acest fel de mâncare, pe care îl prepar foarte des. 🙂🍝

Însă, pentru că sunt mult mai uşor de manevrat şi consumat, folosesc de obicei paste scurte: fusilli, penne sau farfalle.

Îmi place foarte mult varianta simplă şi rapidă, fără carne. Uneori, în funcţie de pofte adaug şi carne de porc cubuleţe, piept de pui tot cubuleţe sau carne tocată (pentru bolognese).

Aş putea mânca paste în fiecare zi şi nu m-aş sătura. Chiar dacă nu sunt cel mai sănătos fel de mâncare, dar uneori mai facem şi excepţii. 😉

Mai jos vă prezint o reţetă simplă de paste scurte cu sos de roşii, o idee bună şi pentru lungul post al Paştelui.

Ingrediente:

300 g paste scurte (fusilli, penne sau farfalle)
400 ml roşii pasate (se pot folosi şi roşii proaspete decojite şi pasate)
doi căţei de usturoi
o ceapă galbenă medie sau două fire de ceapă verde
o linguriţă oregano uscat
o jumătate de linguriţă rozmarin uscat
câteva frunze busuioc proaspăt
câteva fire de mărar şi pătrunjel
30 ml ulei pentru călit
sare şi piper după gust


Cum se procedează:

Se pun pastele la fiert în apă cu puţină sare, conform instrucţiunilor de pe pachet. Se strecoară printr-o sită şi se dau prin apă rece pentru a nu se lipi între ele. Dacă facem mai întâi sosul şi este gata până se fierb pastele, acestea se pot adăuga direct peste sos după ce le strecurăm, fără să le mai dăm prin apă rece.

Se toacă ceapa şi usturoiul mărunt, se pun la călit în ulei într-o tigaie, împreună cu oregano, rozmarinul, sarea şi piperul. Se călesc la foc mic aproximativ 3 minute, amestecând din când în când.

Apoi se adaugă roşiile pasate şi se lasă la foc mediu, acoperite, până sosul scade bine şi amestecăm din când în când.
La final, se dă tigaia la o parte de pe foc, se toacă mărunt verdeţurile (mărarul, pătrunjel, busuiocul) şi se adaugă peste sos. Se mai pune sare dacă este nevoie şi se amestecă.

Se pun pastele peste sos, se amestecă şi se savurează la un prânz în familie, de exemplu. 😊

Poftă bună! 🍲




Sunday, February 19, 2017

Dimineţi cu iz de vacanţă (4)


Iubesc dimineţile cu flori parfumate, cu zâmbete somnoroase, cu îmbrăţişări lungi şi calde.
Iubesc dimineţile de weekend cu poveşti, cu lecturi uşoare, cu emoţii şi sentimente, cu gânduri şi idei care prind contur prin cuvinte. 

Iubesc dimineţile când inspiraţia se lasă îmblânzită şi modelată în fel şi chip, după absenţe îndelungate şi rebele.
Iubesc dimineţile leneşe cu aromă de cafea, cu mic dejun târziu şi chef de plimbare. 

Iubesc soarele care se trezeşte timid, înfruntând temperaturile scăzute de februarie.
Iubesc păsările ce îndrăznesc tot mai mult să bucure văzduhul cu ciripitul lor fermecător. 

Iubesc florile de primăvară: ghioceii, zambilele, lalelele, narcisele, care, cu parfum şi culoare deopotrivă, ne trezesc la viaţă la sfârşit de februarie. 
Iubesc copacii care încep să înmugurească uşor-uşor, sfidând iarna ce parcă ar vrea să mai stea puţin, dar simţindu-se nedorită, se îndepărtează pas cu pas spre alte meleaguri.

Iubesc zilele ce devin din ce în ce mai calde calde şi mai lungi, mai pline de prospeţime, de lumină şi de viaţă.
Iubesc primăvara cu tot ce înseamnă ea, în special pădurile şi grădinile cu verdele lor crud în care m-aş pierde la nesfârşit, să nu mă mai găsească iarna niciodată. 😊🐝🐜🌷🌸🌹🌺🌻🌼

Tuesday, February 14, 2017

Reţeta săptămânii - Pui KFC

Eu şi soţul suntem fani ai produselor KFC. Mâncăm destul de rar acolo, dar ne plac foarte mult.

Pentru că ştim că nu sunt prea sănătoase, uneori le preparăm acasă. Sunt delicioase, şi, deşi nu ies ele ca produsele originale, măcar ştim ce ingrediente folosim şi stăm liniştiţi în privinţa asta. 🙂

Se fac foarte uşor, cu puţine ingrediente la îndemâna oricui, şi rapid. Şi se mănâncă la fel de rapid. 😄

Se pot servi cu tot felul de sosuri. Noi am preferat sosul tzatziki.

Ce am folosit :
(cantităţile se pot ajusta în funcţie de preferinţe şi poftă)

4 aripioare de pui
4 ciocănele fără piele
4 fâşii de piept de pui fără piele
două ouă
o lingură praf de usturoi
o lingură fulgi de chilli (sau praf de chilli)
o jumătate de linguriţă de piper măcinat
o jumătate de linguriţă de sare
un bol de fulgi de porumb măcinaţi mai mare - 200 g
un bol de făină (sau pesmet) - 200 g
ulei pentru prăjit

Pentru sosul tzatziki:
un castravete cornişon
un pahar iaurt grecesc
doi căţei de usturoi
o linguriţă de ulei
o linguriţă zeamă de lămâie
un vârf linguriţă sare

Cum se procedează:

Într-un bol se amestecă bine ouăle cu praful de usturoi, sarea, piperul, praful de chilli.
Se pune uleiul la încins într-o tigaie adâncă.
Se trec bucăţile de pui pe rând prin: făină (sau pesmet), amestecul de ou, fulgi de porumb şi se pun la prăjit. Se lasă la foc mediu, întorcându-se de pe o parte pe alta, până se pătrund foarte bine. Se scot pe o farfurie acoperită cu şervete de hârtie, pentru a absorbi excesul de ulei.

Se servesc calde, cu sosul, pregătit astfel:
Se pisează usturoiul şi se  pune într-un bol mic. Se freacă bine cu ulei, sare şi zeama de lămâie. Castravetele se toacă mărunt. Acesta se stoarce şi se pune peste usturoi. Se adaugă iaurtul şi se amestecă foarte bine.


Poftă bună vă doresc! 😊


Sunday, February 12, 2017

12 Februarie - Ziua Internaţională a Căsniciei

Iubirea nu are nevoie de zile special stabilite pentru a o sărbători. Este un lucru bine ştiut. Însă aceste zile există şi sunt doar motive în plus, bonus! pentru a ne reaminti iar şi iar cât de mult contează pentru noi omul iubit.💜

Căsnicia are la bază iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, respectul şi bunătatea reciproce, răbdarea şi înţelegerea ce suntem dispuşi să le oferim celuilalt.

O căsnicie înseamnă mai mult decât doi oameni legaţi printr-un act. Îmi vin în minte două versuri dintr-o melodie a celor de la Maroon 5: It's not always rainbows and butterflies/ It's compromise. Şi câtă dreptate au!

O căsnicie înseamnă să treceţi împreună cu succes prin raze calde de soare, dar şi prin nori tulburi de furtună.
Înseamnă să mergeţi împreună pe acelaşi drum, mână în mână, fără să fiţi tentaţi să slăbiţi strânsoarea.
Înseamnă că într-o zi tu îi pregăteşti micul dejun la pat, iar el spală vasele.
Înseamnă că îţi aduce flori chiar fără motiv, iar tu îi faci un masaj revigorant după o zi lungă şi obositoare.  
Înseamnă că el te ascultă când ţi-e greu şi îţi alină orice durere, fiind acolo pentru tine, indiferent de situaţie.
Înseamnă că tu îl încurajezi să devină un om mai bun, mai frumos, să îşi urmeze şi să îşi atingă idealurile, oricât de imposibil ar părea de realizat.

Înseamnă să vă fiţi unul altuia sprijin şi să vă ridicaţi în acelaşi timp cu o treaptă mai sus, cu o bătaie de inimă mai mult.
Înseamnă lucruri simple, dar făcute cu dragoste.
Înseamnă seri petrecute împreună, la o cină pregătită împreună, la un film sau plimbându-vă prin parc.
Înseamnă zile petrecute separat, fiecare cu activităţile preferate, dar cu cel drag în gând şi în suflet.
Înseamnă să aveţi dorinţe şi vise comune, să vă doriţi să fiţi o familie frumoasă şi împlinită, să vă doriţi amândoi acelaşi final de basm, cu fericire până la adânci bătrâneţi. Şi mai ales să lucraţi intens pentru asta.

Înseamnă să fiţi mereu alături unul de celălalt, la bine şi la greu, în clipe frumoase şi mai puţin bune, să vă ridicaţi unul pe celălalt atunci când cădeţi şi să nu uitaţi să vă zâmbiţi cald, sincer, din inimă, în fiecare zi, în fiecare secundă.

Înseamnă să aveţi mereu răbdarea, iubirea şi dorinţa să alungaţi orice nor greu, să ştergeţi orice întâmplare mai puţin plăcută, să aveţi puterea să vă abţineţi de la orice vorbă nelalocul ei atunci când apar ispite.

Căsnicia înseamnă toate astea şi infinit mai multe fapte, vorbe, gânduri care, una câte una, întregesc şi perfecţionează până la un anumit punct construcţia pe care două fiinţe ce se iubesc şi-au luat fermul angajament să o finalizeze şi să o păstreze în armonie. 💒👫⚭






Saturday, February 11, 2017

11th of February - Make a Friend Day

According to Make a Friend Day, we should be making at least one new friend today, to celebrate properly. 😊

When we are young, children or teenagers, we crave mostly to meet new people, to spend time out with large groups of what we call "friends", to make new ones, to get to know as many new faces as possible.

When we are young, we don't judge too much and we make little selective choices when it comes to people. We rarely see the true colours of the ones we hang out with because we don't care about this as long as we're having fun.

But as the time goes by, as we grow older and wiser, many people come and go, touching our lives, some walk on the same path with us and then they say good bye at a certain point, some we meet along the way in moments of hardship or joy and join us until the very end, others show up now and then, reminding us that, even if they are not always there, they are with us, be it because they really mean something to us or because they have a personal interest.

When you reach a certain age, after having met hundreds of people, you become so much more selective. You prefer to narrow it down to a small group of friends. Because quality matters so much more than quantity and because less is more.

Those people are the only ones you can truly call friends and accept in your private space, those are the ones whose qualities and flaws match perfectly yours, whose imperfections are nothing but another reason to love them and care about them more, whose lives blend completely with your own, who you can call soulmates without being wrong for a second, who shed the light you need in times of darkness.

It's hard to trust new people these days, new or even those who you've been knowing for years. Or at least you thought you've known. It's hard to leave your comfort zone and embrace the change in this area, to the point where you should invite new people to your existence. But sometimes it's worth the shot. That's a reality as well. It's risky indeed, but it's worth the shot to let new souls around once in a while. Some will come to stay and others will just be passing by, but oh well, only time can really tell in the end. 👭

As for today, I prefer not to celebrate, at least not with new friends. It feels so comfy with the ones I have, that I prefer it like this for a while more. Maybe some other time I will give it a try.  But not today. 😀😁


Friday, February 10, 2017

10th of February - Umbrella Day

photo source
Today, people celebrate Umbrella Day.

Umbrella makes me think of rain most of the times, of gloomy weather and people shriveling. It makes me think of cold days and people hurrying to go home, to find shelter.

It makes me want to grab a cup of hot tea and heavy blankets, to seek a warm and comfy place.

Knowing that today is Umbrella Day made me write a short story without an ending. So I really need to put my thoughts together for the next part. 😊
- To be continued -

Here's the story: 

The fourth day in a row, drizzled rain was falling from the skies, from the dark chunky clouds. The sun has been hiding for a while now, wandering who knows where. Maybe it needed a vacation, a long break, away from the crazy world it was enlightening every day.

Martina was walking slowly on the sidewalk, looking up and smiling, enjoying the drops of rain on her face. She didn't seem to mind the weather, nor the chilly air. Her summer dress was all wet and was sticking to her body, but it didn't bother her.

She took off her sandals and kept walking, joyfully humming a song she heard on the radio a couple of hours ago. Suddenly she stopped very close to the park. She saw a man sitting on the bench who, just like her, didn't seem to have a problem with getting all wet. He was looking down at his feet.

Martina got closer to him and hid behind a tree. She has been staring at him for a few minutes, noticing that the man was a little sad. Or depressed. Or both. He was sighing once in a while, frowning and running his hand through his hair...

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...