Picură vântul arome neînţelese în ploi;
aleargă bătăi...
Miroase a sânge proaspăt
ţâşnind din dragostea atinsă
de mâna îndurerată, grea a vieţii.
Lacrimi de primăvară se ascund în frunze reci,
frunze negre...
Într-un Suflet pierdut pe căile jalnicului cer,
izvoare de-amarnică lumină-ntunecată
înghit rugile fără milă smulse din păcat...
Luna-n flori îşi adapă veacul de priveghi;
se sting făclii...
Nimicul dinăuntru aprinde tăceri de foc,
aruncând pietre de-ntuneric în abis...
Pustiu e ochiul de pâraie înecat...
No comments:
Post a Comment