Uneori îmi este teamă să încep lectura unei noi cărţi, îmi este teamă de noua lume în care voi pătrunde brusc şi care mă va hipnotiza după numai câteva pagini. Îmi va invada toţi porii ca un virus letal, şi mă va lăsa bolnavă după ultima pagină, când sunt pur şi simplu aruncată afară în cel mai nemilos mod, în mijlocul realităţii ameţitoare. Singura cale de a reintra este de a reciti cartea, ceea ce de obicei nu îndrăznesc să fac prea curând. Pentru că... îmi este teamă...
Şi totuşi aleg cu grijă un alt titlu, o altă carte, o altă lume...
Ştiu că voi râde ca un copil fără griji şi voi plânge ca o nebună isterică, trăind cu intensitate maximă fiecare pasaj. Şi, înainte să îmi dau seama, voi deveni chiar eu acel personaj care suferă sau este fericit, care iubeşte sau urăşte, care la final îşi îndeplineşte toate dorinţele sau se sinucide...
Este o senzaţie minunată şi înspăimântătoare în acelaşi timp... Cine spunea că cititul nu este palpitant?
No comments:
Post a Comment