Nepovești

Uneori, gândurile, emoțiile, trăirile sunt atât de profunde încât nu vor să devină cuvinte, nu vor să se aștearnă pe pagini de jurnal, de blog, de revistă...

Le este teamă că își vor pierde din intensitate, din măreție, din autenticitate.

Le este teamă că odată ajunse acolo, în lumea celor scrise, nu vor mai putea rătăci libere în mințile și sufletele noastre ori de câte ori le chemăm.

Le este teamă că vor fi distorsionate, că vor deveni fantome inerte și insipide, în locul unori amintiri captivante și demne de retrăit.

Le este teamă că nu sunt suficiente cuvintele pentru a le descrie, că mintea umană are tendința să impună limite. Or ceea ce simțim poate fi uneori infinit, mirobolant, fascinant.

Le este teamă să nu fie îngrădite printre pagini seci când ele sunt de fapt furtună, uragan, vijelie.

Le este teamă să devină banale povești...