 |
| photo source |
Ce rău e să nu vezi bine! Ce rău e să nu fi văzut niciodată bine, să te fi bazat din fragedă pruncie pe o pereche de ochelari, schimbată rareori cu altele, în diferite perioade ale vieţii.
Şi mai rău
este să-i fi ascuns adesea, să fi refuzat să îi porţi pentru că deveneau
hidoşi, mari, ciudaţi sub ploaia de comentarii răutăcioase ale copiilor
insensibili, needucaţi sau pur şi simplu… doar copii. Unde mai pui că nu le-a
spus nimeni probabil că un aragaz are patru ochiuri, nu patru ochi!
Şi-apoi
toţi se miră că nu ai încredere în tine, că eşti timidă, retrasă, că vorbeşti
puţin etc.
Cine a
înţeles vreodată povestea de dincolo de ochelarii unei fetiţe sensibile, cu
suflet de porţelan?...
