Cu "patru ochi"

photo source

       
            Ce rău e să nu vezi bine! Ce rău e să nu fi văzut niciodată bine, să te fi bazat din fragedă pruncie pe o pereche de ochelari, schimbată rareori cu altele, în diferite perioade ale vieţii.

          Şi mai rău este să-i fi ascuns adesea, să fi refuzat să îi porţi pentru că deveneau hidoşi, mari, ciudaţi sub ploaia de comentarii răutăcioase ale copiilor insensibili, needucaţi sau pur şi simplu… doar copii. Unde mai pui că nu le-a spus nimeni probabil că un aragaz are patru ochiuri, nu patru ochi!

          Şi-apoi toţi se miră că nu ai încredere în tine, că eşti timidă, retrasă, că vorbeşti puţin etc.

          Cine a înţeles vreodată povestea de dincolo de ochelarii unei fetiţe sensibile, cu suflet de porţelan?...