Thursday, November 12, 2015

De ce?...

sursă foto


"Un om căruia îi mor părinții, se numește orfan.
Un om căruia îi moare soțul/ soția se numește văduv/ă.
Dar un om căruia îi moare copilul, nu se numește în nici un fel." Pentru că este o durere dincolo de orice imaginaţie să îți conduci copilul pe ultimul drum, iar acest sentiment nu poate fi numit în niciun fel...

O întrebare care se află pe buzele tuturor de două săptămâni: "De ce?"

O întrebare care răsună a disperare, deznădejde, neputinţă, durere infinită, frustrare, dezamăgire, groază.
Oameni care ridică ochii spre cer, sperând că tot acest coşmar se va sfârşi cu bine pentru cei dragi aflaţi pe patul de spital, oameni care ridică pumnul spre cer pentru că le este imposibil să înţeleagă de ce li se întâmplă toate astea tocmai copilului lor, mamei, tatălui, fratelui, surorii? Oameni care se dau cu capul de pereţi încercând să înţeleagă ce, cum şi de ce?

O întrebare căreia i se adaugă o numărătoare covârşitoare care pare să nu se mai termine.

Nu-i cunosc pe aceşti oameni atât de greu încercaţi decât din paginile presei, din descrierile prietenilor si rudelor lor pe facebook sau pe blog-uri. Am citit şi am plâns pentru fiecare suflet frumos care a plecat, vreau să cred, într-o lume mai bună, luminoasă... în pace. 
Am plâns pentru că nişte oameni atât de speciali mai aveau multe de făcut, de arătat, de scris, de trăit! Erau oameni simpli, ca mine şi ca tine... Şi totuşi, în simplitatea lor, au presărat un strop din magia lor în atâtea universuri, acum ştirbite iremediabil.
Prea multă tristeţe, prea multe lacrimi, prea mult gol, prea mult doliu dintr-o dată, de piatră să fii şi n-ai cum să rămâi indiferent...

De ce?

Să fie oare Îngeri ce s-au întors în lumea lor după ce şi-au încheiat misiunea pe acest pământ? Numai Dumnezeu ştie... Posibil... şi totuşi nicio explicaţie şi nicio consecinţă benefică a acestui nefericit "eveniment" nu-i va consola cu nimic pe cei ce au rămas acum cu un handicap sufletesc ce nu are leac...

Dumnezeu să-i ierte  pe cei ce ne-au părăsit mult prea devreme şi să-i ajute pe cei ce vor fi nevoiţi să suporte o imensă povară pentru tot restul vieţii...


sursă foto

No comments:

Post a Comment

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...