Cum să-mi pun sufletul pe foaie, să-l las să curgă șoptit ca un pârâu lin abia născut sau în ropote asurzitoare ca o ploaie nervoasă de vară.
Gânduri, emoții, idei mi se încâlcesc haotic în minte, se rostogolesc, se împrăştie şi se adună toate deodată lăsând doar mult zgomot în urma lor.
Afară, înăuntru, pretutindeni... Aproape că nu-mi mai aud inima bătând de atâta zgomot. Cuvintele tresar speriate, iar frazele nu mai au sens, paginile goale se-ngălbenesc de ciudă că n-au mai fost de multă vreme mâzgălite, iar eu... eu oftez, încercând să prind din zbor câte un gând firav, să-i pun aripi colorate, să-l acopăr cu praf de stele şi să-l împart cu voi :)
No comments:
Post a Comment