Întâmplarea face să locuim fix la stradă, unde se perindă maşini zi şi noapte, fără întrerupere. Dar nu cred că este singura cauză a insomniei de data asta.
Este vară, soarele se trezeşte foarte devreme, iar eu, fără să vreau, fac ochi odată cu el.
Cerul zâmbeşte senin, atât de albastru, mai că-ţi vine să-l îmbrăţişezi. În plus, este foarte mare zarvă în teii de sub fereastră. Vrăbiile, ca de obicei, care mai de care mai vesele, mai pline de viaţă, reuşesc să mă facă să le ascult cu drag şi dor, uitând pentru câteva minute de agitaţia citadină insuportabilă.
Teii umplu văzduhul cu parfumul lor fascinant, făcându-mă de fiecare dată să cred că sunt un dar divin pentru noi, oamenii, ce uităm adesea să ne mai bucurăm de micile lucruri ce fac viaţa cu adevărat frumoasă şi specială.
Pescăruşii de pe acoperişul blocului vecin cântă despre marea albastră, îndepărtată, pe care aştept cu nerăbdare s-o reîntâlnesc,
despre plaja cu nisip cald, călcat în picioare de tălpi fericite,
despre valurile înspumate ce aduc sufletelor pace, linişte, magie,
despre briza ce se joacă prin părul fluturând liber ca păsările cerului...
În dimineaţa asta toate gândurile, toate sunetele, toate aromele vorbesc despre vacanţă la mare! :)
Sunt superbe diminețile de vară, cele mai frumoase!
ReplyDeleteO duminică plăcută îți doresc! :)