De mai bine de un an
Vecina scrie un roman;
Înşiră pagini după pagini
Cu multe corecturi pe margini.
Se pierde printre ştersături
Şi prea multe tăieturi
Când îi curg alambicate
Gândurile-amestecate.
Chiar şi noaptea pe la trei
Bea cafea din cana ei,
Îşi pune bine ochelarii
Căci alunecă, ştrengarii,
Şi ţese poveşti de iubire
Când somnul e doar amintire.
Mai târziu, după patru,
Parcă o îmbie patul,
Rămâne-n pană de idei,
Iar mâţa pe perna ei
Doarme de vreo zece ceasuri.
Măcar nu mai face nazuri.
Vecina scrie liniştită
Lângă-un buchet de levănţică
Şi cu greu, printre pasaje,
Conturează personaje
Şi-ntâmplări nepovestite,
Neştiute, necitite.
Pe fereastră-acum priveşte
La soarele ce se trezeşte
Şi zâmbeşte obosită
La povestea mâzgălită.
No comments:
Post a Comment