Gând de iarnă

sursă foto

 
Când eram mici, prima ninsoare era prilej exclusiv de bucurie. Nu simțeam frigul, nu ne deranjau zilele scurte, nu aveam griji sau probleme reale. 

Ne bucuram pur și simplu:
de fulgii ce ne împodobeau hainele şi ni se topeau pe obraji sau în palme,
de oamenii de zăpadă pe care îi construiam cu hărnicie,
de gheața ce acoperea bălțile din pădure sau pârâul din fața casei, unde mergeam la "patinoar",
de copacii înveliți cu straturi generoase de nea,
de orele nesfârșite petrecute la săniuș, deşi îngheţam la un moment dat, dar nu ne păsa pentru că ne simţeam atât de bine,
de bătăile cu bulgări de la care nimeni nu se dădea înapoi pentru că erau foarte distractive...

Ce vremuri!...
Pe atunci, iarna avea alt gust, altă culoare, altă poveste...