 |
| sursă foto |
Teo era pregătit. Muşcă la repezeală
dintr-un croissant cu ciocolată, luă o gură de cafea amară, înşfăcă cheile de
pe masă şi sări nerăbdător în maşină. Îi tremurau mâinile? Poate de la prea multă
cofeină. Dar parcă-parcă era puţin emoţionat.
Îi
era dor de Irina. Fusese plecată două luni în Austria, cu serviciul. Au ţinut
legătura prin telefon şi prin toate mijloacele de comunicare posibile. Iar
astăzi se revedeau din nou după o lungă şi interminabilă aşteptare. Îi
cumpărase un bucheţel de flori de câmp. L-ar fi cules el însuşi, dar nu avea de
unde. Ştia foarte bine că Irinei îi plăceau toate florile, dar o fascinau în
mod special cele de câmp, simple, colorate, gingaşe... La fel ca ea, gândi Teo cu o strălucire aparte în ochi.
Irina
era genul de femeie puternică, sigură pe ea, independentă, bine organizată şi
cu idealuri pentru împlinirea cărora făcea toate eforturile posibile. Asta era
imaginea ei de zi cu zi, pe care o întreţinea fără cusur. Aşa o văzuse şi el în
primele clipe şi o plăcuse pentru asta. Dar după câteva întâlniri amicale, la
un ceai, la o cafea, Irina îi arătă mai mult de atât. Teo avusese ocazia să
vadă altă faţă a ei. Era o persoană caldă, iubitoare de frumos, adora natura şi
în puţinul timp liber pe care îl avea, picta şi crea bijuterii handmade.
Însufleţirea cu care povestea, sclipirea din privirea ei atunci când îl asculta
vorbind, sensibilitatea ei crescută la tot ce era viu în jur... Toate astea îl
făcură să se îndrăgostească de ea într-un mod pe care nu-l cunoscuse până
atunci. Era mai mult decât chimie. Era magie în stare pură, praf de stele, clar
de lună şi un nou drum în viaţă alături de ea.
Cumpărase
noua maşină în timpul absenţei ei pentru a o surprinde. Amândoi îşi doreau să
călătorească mult, să vadă lumea şi apoi să se aşeze la casa lor, deşi încă nu
vorbiseră de un viitor împreună, de familie... Zbura cu viteza gândului şi era
încântat de alegerea făcută. Prietenul lui cel mai bun îi recomandase marca
aceea şi singurul lucru la care se gândea acum era că Irinei sigur îi va
plăcea. O va face fericită. Cu maşina asta şi Irina alături, lumea va căpăta
noi sensuri.
Imagini
de vis i se perindau prin minte.
Irina
cu primăvara în păr... şi maşinuţa lor dragă purtându-i pe străzile Parisului,
ocrotindu-le iubirea în zilele ploioase şi aşteptându-i cuminte lângă Turnul
Eiffel, unde ei vor sărbători un an de fericire.
Irina
cu vara de mână... iar automobilul, martor al plimbărilor lor romantice la
apusul soarelui, pe plajele greceşti, concepute special pentru paşii lor lenţi,
pentru îmbrăţişările lor lungi şi pline de iubire...
Irina
cu toamna în suflet... iar maşina lor escortându-i silenţioasă către crestele
Carpaţilor, unde culorile intense de octombrie se îmbină perfect cu sentimentele
lor la fel de puternice.
Irina
cu iarna pe umeri... iar maşina protejându-i de gerul necruţător, ţinându-i la
adăpost în drum spre locuri minunate, pe unde a trecut Crăiasa Zăpezii...
Teo,
om serios de afaceri, ştia că toate gândurile astea pufoase îi duceau
romantismul la un nivel pe care nu şi l-ar fi imaginat vreodată. Dar acum era
altceva. O avea pe Irina. Iar asta i-a dat viaţa peste cap, i-a întors lumea cu
susul în jos în cel mai bun mod posibil şi nu ştia cum a putut trăi până atunci altfel... Era fericit!
