Acum vreo două săptămâni, tocmai plecam de la un curs, pe la 9 seara. Eram epuizată fizic și psihic după o zi lungă și solicitantă.
Am ieșit fără nici un chef de drumul către casă. Când am pășit afară, m-a lovit pe neaşteptate! Instantaneu mi s-au reactivat toate simțurile și nivelul de energie mi-a crescut la maxim.
Parfumul mirific, magic, divin al florilor de tei m-a revigorat într-o clipă mai ales că plouase înainte și era cu atât mai intens încât mai că îmi venea să merg pe jos acasă, să nu pierd nici un moment din fascinanta senzație, să mă pierd într-o plimbare pe răcoare, ca într-o poezie de-a lui Eminescu...
Am tot menționat teii în ultimele mele postări de pe blog și facebook. Sunt obdedată, recunosc, și aș vrea ca parfumul lor să dureze tot anul. Cred că în orice stare m-aș afla, să-mi miroasă a flori de tei și îmi revin imediat.
Parfumul florilor de tei descrețește suflete îmbâcsite, alină doruri încă vii, umple goluri adânci și pagini rămase în pană de idei.
Sunt sigură că Raiul e plin de tei, bucurând spiritele ce cândva au tânjit să simtă veșnic parfumul lor puternic, nu doar două-trei săptămâni pe an.
Aș vrea să pot pune coerent pe foaie toate sentimentele și emoțiile profunde ce mă cuprind când trec pe lângă un șir de tei în toată splendoarea lor. Dar nu pot, nu-mi iese. Anumite senzații se trăiesc la maxim, nu se pot pune în cuvinte...
Așadar, dragii mei, ieșiți la plimbare, opriți-vă un minut, respirați adânc și veți înțelege despre ce vorbesc... în speranța că sunt tei peste tot și vă puteți bucura de ei :)
