Ex-life

Once upon a time, I was living in peace and harmony, I was enjoying the silence of the universe, wandering quietly between the stars, picking flowers in Heaven, playing hide and sick with the Angels, flying up in the skies and my wings never hurt. Dew kisses in the morning, rainbow sprinkles in my pocket, cozy clouds beneath my feet... No pain, no darkness, no wickedness or hatred. Paradise was my home and I was really happy!

Then I was born...

It's time...

... to take that fake smile and put it on your face... again
... to act like you don't care
... to play that same dusty "happiness" game
... to speak as if you really know the subject
... to go to bed with the lights on as you are too afraid of that monster you carry inside
... to hold your tears until you drown 
... to play alive when you are actually dead and gone
... to refuse any helping hand because you are fine, aren't you?
... to let the sky crumble... who needs it anyway?
... to be that brave warrior who saves everybody except himself

Happiness is...

… that little 5-year-old girl jumping around on her way to kindergarten, despite the rain, the cold and sad clouds

… the chestnut you pick from the ground while you take your soul for a walk on the autumn’s alleys

… the blooming flowers you receive from the beloved one with no special occasion

… the songs you enjoy in the forest on a shiny spring day and the flowers you pick for your mother, knowing that her eyes will sparkle with joy when she receives them

… the time you spend reading books far away from the crowds, hidden in your own shell, at least for a while

... taking every day a little piece of yourself and modelling it the way you have always wished

... making a wish when seeing a shooting star, while holding hands with the one you love
...a hot chicken soup when you are sick, cooked your dearest one

... growing up to be the pride of your parents and their main reason to go on, no matter what

... being surrounded by optimistic and self-confident people who make you feel the same way

... the bed-time-stories you read every evening to that little human being that fills your room and heart with innocent giggles

... a warm cozy Christmas spent at home

... playing with snow in a dreamy cold day of December, laying down on the ground in silence and loving each soft pure snowflake that gently kisses your face, sacrificing itself

... a nasty dragonfly in the heat of the summer, spreading its freedom as if life never ended

... whatever makes you feel peaceful, joyful, free and grateful for everything you have and everything you are...

Toamnă?

Păsările călătoare îşi iau zborul, pleacă, se îndreaptă, fără să privească înapoi, către ţinuturi mai calde, promiţătoare. Un singur suflet rămas în urmă, zvâcnind de melancolie, sângerează la gândul că trebuie să plece şi să lase în depărtări locul de care se simte atât de legat, fiinţele alături de care şi-a construit viaţa... Şi mai ales trebuie să se despartă de cel care îi dăruieşte atâta iubire, atât de multă forţă, sufletul din care simte că face parte şi pe care nu l-ar părăsi niciodată.
Dar frigul îşi spune cuvântul şi oricât de mult as dori să rămână, este imposibil!...
Nori înlăcrimaţi se abat asupra vieţii sale, 
poveri din ce în ce mai grele îi străbat existenţa... 
Numai un luptător ar avea curajul să le înfrunte...

...demult apuse...

Vântul bate, timpul zboară, anii se ascund... Ţi se ascund în sufletul înnorat de atâtea amintiri... Bucurii, tristeţi, lacrimi, râsete, au fost, s-au dus... Urmează altele mai pline, mai multe.
Câte sentimente ai strâns, câte iubiri ai cules şi pe câte dintre ele le-ai lăsat să se ofilească... Speranţe firave, s-au stins cândva, demult... nici urmă de tăciuni încă aprinşi...

Fără răspuns

Care este soluţia atunci când sufletul îţi tânjeşte înnebunit după prietenii copilăriei, după locurile care te-au protejat şi te-au ascuns de adevărurile dureroase ale lumii mature? Unde dispare copilăria, când ai impresia că te loveşti cu capul de toţi pereţii? Şi oricât ar încerca să apună, anii de demult rămân totuşi o parte din sufletul necăjit ce încearcă să estompeze depărtarea de cei dragi.
Pe orice parte ai întoarce-o, realizezi că asta nu este viaţa ta! Tu nu aparţii acestei lumi indiferente în care nu îţi găseşti locul, în care te simţi mai străin şi mai singur decât pe o insulă pustie!

Nu renunţa!

...O nouă fiinţă se naşte, un nou suflet ce deschide ochii spre o lume nu tocmai demnă de a fi cunoscută, dar totuşi o lume în care adesea calci desculţ pe cioburi de fericire.
Du-te departe şi încearcă să trăieşti, biet suflet! Luptă până la ultima suflare, ridică-te deasupra mediocrităţii şi deznădejdii! Şi mai ales, veghează! Ai grijă de comoara ta, ai grijă de viaţa pe care o ţeşi! Să nu mai cazi în somnul nepăsării! Nu merită!

Cum ar fi?...

Oare cum ar fi viaţa fără prietenii copilăriei, fără copacii care, fără să ştii, ţi-au protejat obrajii de dogoarea soarelui, fără pârâul care ţi-a mângâiat mâinile cu apa limpede, fără locurile misterioase pe care ţi le-a oferit adesea pădurea când, împins de curiozitate inocentă, cădeai pradă tentaţiei de a le explora frumuseţile de nedescris?

Primăvara

A venit primăvara în crângul veştejit, 

Noi îi ieşim în cale c-un "Bine ai venit!"

Ea ne aduce flori şi zumzet de albine

Şi pe unde trece schimbă totul în bine.

Fluturii zboară în câmpia înflorită,

Barza la cuiburi e bine venită,

Inima-mi bate de bucurie 

Şi mereu aş dori primăvară să fie!

(prima mea poezie, martie 1997)

Have you ever...

... lived that moment when the only thing you want to do is give up to everything, go to sleep and wake up only when all the bad and unpleasant things in the world have disappeared?

Îndrăgostită

Mi se întâmplă adesea să mă îndrăgostesc...
... de un zâmbet pe care mi-l arunci în treacăt dimineaţa, când încă mă ascund după lungi perdele de vise risipite
... de oamenii care luptă pentru dreptate, iubire, pentru semenii lor aflaţi la nevoie, pentru familiile lor, pentru credinţă etc.
... de conversaţiile preţioase purtate cu persoane deosebite
... de sentimentele profunde de prietenie şi iubire pe care le împart zilnic cu sufletele dragi din viaţa mea
... de răsăritul unui soare întârziat, pictat la repezeală pe cerul rece de octombrie
... de cutia cu surprize a Toamnei care mi se prelinge uşor în suflet şi în caiete
... de iubirea, fericirea, împlinirea pe care le citesc adesea în ochii celor ce mă înconjoară şi mă inspiră
... de gânguritul şi zâmbetele inocente ale bebeluşilor care înfloresc în parcuri în zilele însorite de primăvară
... de tăria oamenilor care îmi sunt cei mai dragi pe lume, pentru că în ciuda greutăţilor trec peste toate făcând haz de necaz
... de cele o mie de suflete ale dragii mele surori alături de care devin din nou copil în casa părintească
... de exasperarea surorii mele pe care i-o provoc adesea cu cele zece mii de suflete de copil pe care le posed când sunt cu ea

I'm taking back my dreams

I'm only clumsy because you love me

Temptation

 

Isn't it hilarious, ridiculous, even stupid, that when everything around you says "No", you still keep hoping that there will be a "Yes" eventually?

I mean, how can you stop craving for that something when life keeps waving it in your very face, every single day?

Lumină

Plimbare

Afară

Am invăţat că...

…prima impresie nu contează

… dragostea nu mai trece de multă vreme prin stomac
...de multe ori, cu cât mai mult îţi doreşti ceva, cu atât Universul va conspira să nu se îndeplinească, indiferent cât de mare sau mică este dorinţa

…uneori trebuie să fii egocentric pentru a putea fi fericit

…prinţul pe cal alb nu locuieşte peste nouă mări şi nouă ţări

…portocalale cu frunze albastre sunt extrem de rare şi tu nu vei avea niciodată una

…este mai bine să faci cât mai multe lucruri care iţi plac şi iţi hrănesc sufletul, oricât de istovitor ar fi

…devine din ce în ce mai frustrant şi obositor să faci ceva ce nu iţi place 8 ore pe zi

…uneori este bine să te multumeşti chiar şi cu un curcubeu negru

…viaţa te poate face să devii un om rău, dar nu trebuie să te laşi coplesit

…oamenii se pricep cel mai bine la a-şi omorî timpul şi a lăsa viaţa să treacă pe lângă ei

…trebuie să creşti mereu, tot mai mult, tot mai repede, să te maturizezi, dar să păstrezi viu copilul din sufletul tău

…cea mai mare minciună pe care mulţi o spun foarte des este că fac “Bine”

…nimeni nu o să te intrebe cum te simţi atunci când ai cea mai mare nevoie să vorbeşti cu cineva
...uneori trebuie sa îţi aminteşti că trebuie sa uiţi anumite lucruri 
...cu cât eşti  mai puternic, cu atât vei fi mai lovit din toate părţile
...să fii diferit poate deveni o corvoadă la un moment dat şi un motiv de dispută cu cei din jur
...dacă oamenii te deranjează cu faptele sau vorbele lor, nu înseamnă neapărat că o fac intenţionat sau că sunt răi
...„dacă cineva nu te iubeşte aşa cum ţi-ai dori, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul”
...pot zbura mai sus, mai frumos, mai lin; trebuie doar să părăsesc colivia... uşa e larg deschisă.
... oricât de hotărât ar fi un om la un moment dat, are tot dreptul să se râzgândească, fără ca nimeni să-l judece pentru asta
... toţi învăţăm să minţim în cele din urmă... din păcate...
 

…………………………………………….

Bitter

There comes a moment in life when you realize...
...there is always something worse than the thing you thought it was the worst in the world
...but... there is also always something better than the thing you thought it was the best in the world
...someone else lives your dreams completely, while you struggle with the reality
... you should be so sorry and give up the crap once and for all
...how much happiness and unbreakable love there is in their eyes and hearts
...you don't deserve, nor want what you have
... your world crashes again and again, but still you know you'll build a new one until you win
...you are once more hit in the chest because you never learn your lesson
...good words cannot wipe away the bad words you've ever been told
...you'll never shed a tear for someone who doesn't deserve it

M-am impiedicat de un vis

M-am impiedicat de un vis, chiar azi, atat de aproape de tine. Erai acolo, mi-ai intins mana din neguri volatile, mi-ai dat speranta, m-ai facut sa traiesc de o mie de ori, imaginar, clipa cand degetele noastre s-ar fi atins, cand privirile noastre si-ar fi spus povesti. Voiam sa-ti daruiesc un tezaur de cuvinte banale, aveam atatea sa-ti spun, stii bine, atatea temeri de alungat. Mai  era doar o secunda si... te-ai ridicat, respingand cu delicatete amara tot, calcand in picioare, fara sa stii, fara sa vrei, trena de primavara, tesuta din flori culese cu multa grija... Deprimata, dezamagita, zgribulita pana la lacrimi, imi arunc definitiv sufletul in cea mai adanca prapastie.... Un lucru e sigur: de astazi voi dormi din nou fara dorinte, fara vise, goala pe dinauntru, ca un fruct putred si uscat, bun de nimic.

De ce ai venit asa de devreme, Toamna? De ce?...