Himere

Aş vrea să adorm încet în cer

să curg în ploi mărunte peste voi,

să vin cu primăvara când e ger,

să împlinesc dorinţe, să le-mpart la doi...

Aş vrea să fur emoţii chinuite,

să răsar soare în dureri ascunse,

să mă-nvelesc cu gânduri obosite,

s-aştern lumină-n sufletele plânse...

Aş vrea să fiu burete să pot şterge

poveştile în cearcăne sculptate,

să pun roţi noi la tot ce nu mai merge,

să scot la mal speranţe înecate...

Aş vrea să cos cu raze aripi frânte,

să semăn fericire printre lacrimi,

să sting cu dragoste cele mai crunte lupte,

să curăţ Universul de amare patimi...

Aş vrea să scutur noaptea de steluţe moarte,

să dăruiesc bilete dus-întors în viaţă,

să potolesc c-un gest furtuni nemeritate ,

să strâng în braţe visele de dimineaţă...

Lume pestriţă

Sunt acei oameni...
...care iţi sunt atât de dragi încât iţi vine să îi îmbrătişezi până le tai respiraţia
...pe care mai bine îi laşi să vorbească decât să iţi consumi energia pentru a-i contrazice pentru că nu merită
...care îţi umplu sufletul de energie pozitivă prin simpla lor prezenţă
...care vorbesc plini de pasiune despre orice şi care te vrăjesc pur si simplu prin talentul înnăscut de orator
...care iţi atrag atenţia că eşti prea sincer, că ar trebui să fii mai diplomat şi să iţi "coafezi" frazele atunci când vrei să spui ceva (de ce ai face asta?)
...care sunt departe şi totuşi în sufletul tău sunt mereu aproape orice s-ar intampla
...care îţi împărtăşesc dureri şi tristeţi pe care ai puterea să le vindeci, macar un pic
...alături de care te bucuri, râzi şi trăieşti clipe minunate prin simplul fapt că staţi la poveşti
...care te obosesc psihic de fiecare dată când îi întâlneşti
...care iau cu asalt fiecare încăpere, umplând-o cu energie nefastă
...cu care împărtăşeşti păreri despre cărţi, melodii şi viaţă
...care ar dori să trăiască într-o epocă demult apusă pentru că nu îşi găsesc locul în lumea asta prea mare
...care fac artă din orice, oricând, fără să obosească
...care se îndrăgostesc de cine nu trebuie şi îşi neagă sentimentele
...care şi-au păstrat sclipirea copilăriei atât de adânc înrădăcinată încât nu-i poţi privi niciodată ca pe nişte adulţi
...pe care îi vei iubi şi ierta indiferent cât de mult ar greşi
...care te fac să înţelegi că lucrurile frumoase chiar se întâmplă atunci când te aştepţi mai puţin
... care ți se aștern în suflet cu delicatețe. Ca și cum s-ar așeza în tăcere pe o bancă, sub un nuc bătrân, cuprins de toamnă... Ca și cum ar îmbrățișa un apus leneș de soare, la țară... 
... care îţi fac viaţa mai dulce doar prin simplul fapt că există. Şi ei nici măcar nu ştiu asta... 
... de care ai nevoie în doze zilnice, fără de care simţi că te sufoci, că lumea devine prea mică şi gri, că te stingi ca o lumânare aprinsă inutil în miezul zilei...

Silly questions

Why are you writing about broken butterflies in the middle of the night?
Why aren't you counting the stars instead?

Why are you getting stuck in the past so often?

Why do you feel empty despite your full stomach?

Why are you letting so many things unsaid?

Why don't you put an end to a wrong story?

Why are you dreaming more during the day than at night?
Why are you carrying your burdens all over the places?

Why don't you stop and get some rest once in a while?

Why are you lying to yourself so often?

Why don't you open you eyes?

...

A haiku about life

Why why why why why?

Why why why why why why why?

Why why why? That's why!

Sevrajul cititorului

Uneori îmi este teamă să încep lectura unei noi cărţi, îmi este teamă de noua lume în care voi pătrunde brusc şi care mă va hipnotiza după numai câteva pagini. Îmi va invada toţi porii ca un virus letal, şi mă va lăsa bolnavă după ultima pagină, când sunt pur şi simplu aruncată afară în cel mai nemilos mod, în mijlocul realităţii ameţitoare. Singura cale de a reintra este de a reciti cartea, ceea ce de obicei nu îndrăznesc să fac prea curând. Pentru că... îmi este teamă...
Şi totuşi aleg cu grijă un alt titlu, o altă carte, o altă lume... 
Ştiu că voi râde ca un copil fără griji şi voi plânge ca o nebună isterică, trăind cu intensitate maximă fiecare pasaj. Şi, înainte să îmi dau seama, voi deveni chiar eu acel personaj care suferă sau este fericit, care iubeşte sau urăşte, care la final îşi îndeplineşte toate dorinţele sau se sinucide... 
Este o senzaţie minunată şi înspăimântătoare în acelaşi timp... Cine spunea că cititul nu este palpitant?

Sleeping Beauty

She suddenly woke up and realized that Prince Charming didn't even kiss her. He just showed up. But his presence there at that very moment was so overwhelming, that it mattered the most and she didn't need anything else. She is now awake, back to the world, much more confused than before, but so much alive!

Without...

You're a disaster without me... I'm Pandora's box without you...