Living in the clouds is not always fun and cosy. You are so high, far away from the trouble in the world, having soft dreams all day long, being closer to God and the angels. Your hopes are fed with soft whispers, you feel warm and protected, the colours play joyfully inside your heart, and the light wraps gently every pore within your body.
It's that nice feeling when everything goes as you wish, even if it happens only in that forbidden place, your wide imagination...
But living up there, can be dangerous sometimes... it can be windy, cold... Storms show up out of the blue and by the time you realize it, your whole being is messed up. Your collection of dreams is blown up and broken in a second and you feel like walking barefooted on broken glass...
And when you fall... well, that's the worst part. The way you go down, the way you smash when reaching the ground, the way the monsters in the real world grab you and tear you apart... That's not a nightmare, that's not your vivid imagination going wild, that's reality. That's THE reality you forgot to take care of, to live it and accept it, the one you are trying to run away from, no success though... And now it's taking revenge...
Labels
- Cărțile mele (1)
- Diverse (9)
- Emma's Pages (17)
- English (38)
- Exerciții pentru suflet (4)
- Gânduri printre rânduri (7)
- Jurnal (17)
- Jurnal de sarcină (7)
- Motivational (2)
- Organizare (7)
- Poveștile mele (27)
- Recenzii cărţi (2)
- To Do List (1)
- Versuri/ Lyrics (88)
Sunday, March 3, 2013
Friday, March 1, 2013
Une goutte d'amour
J'ecoute chaque moment
les chansons parfumées de ton cœur
qui volent mes pensées
et me font rêver comme une folle...
Les fleurs tombent suavement des tes mains fortes,
les feuilles d'automne partent de mon âme,
soufflées par le vent,
pour mourir quand tu me manques...
Tuesday, February 26, 2013
Brown vs Blue
In my eyes
You are having a well-deserved coffee break, with honey,
You fill your pockets with tanned hazelnuts, laughing around,
You play hide and seek with the cold autumn
on your way to my warm heart...
In your eyes
I kiss the soft breeze and hug the whispers within the sea,
I fly away with the nasty waves, shyly touching the sky,
I let myself falling asleep for hours on the burning sand
knowing you'll always rescue me...
Portrete
Când desenez un portret, mă întrebi copilăreşte: "Cine este?"
"Nu ştiu, abia s-a născut", îţi răspund cu seriozitate...
Cum ar fi să putem crea atât de simplu oamenii pe care dorim să-i avem alături? Cu un simplu portret în creion şi o dorinţă rostită din inimă...
"Nu ştiu, abia s-a născut", îţi răspund cu seriozitate...
Cum ar fi să putem crea atât de simplu oamenii pe care dorim să-i avem alături? Cu un simplu portret în creion şi o dorinţă rostită din inimă...
Plutim
Oamenii sunt ca nişte fulgi de zăpadă: acolo sus de unde pornim suntem toţi uniţi. Dar când începem să cădem, vântul ne împrăştie, ne duce pe fiecare pe diferite cărări unde întâlnim alţi fulgi. Şi până ajungem la destinaţie, acest ciclu se tot repetă. Ne întâlnim, ne cunoaştem, ne despărţim...
Some thoughts
From all the feelings we have been endowed with, only true Love purifies our souls.
From all the ages we are meant to live, only Youth allows us to daydream without limits.
From all the treasures we have ever discovered, only Wisdom makes us believe we have all the power in the world...
From all the ages we are meant to live, only Youth allows us to daydream without limits.
From all the treasures we have ever discovered, only Wisdom makes us believe we have all the power in the world...
Din copilărie
Când am terminat liceul, m-am simţit foarte, foarte tristă şi deprimată, deşi am rămas cu amintiri atât de frumoase, cu poze dragi şi cu o agendă în care păstrez şi astăzi rânduri scrise cu drag de către fiecare coleg...
O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:
Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?
Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...
O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:
Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?
Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...
Subscribe to:
Posts (Atom)
Un 2024 cât mai bun!
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...
-
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...