Tuesday, February 26, 2013

Din copilărie

Când am terminat liceul, m-am simţit foarte, foarte tristă şi deprimată, deşi am rămas cu amintiri atât de frumoase, cu poze dragi şi cu o agendă în care păstrez şi astăzi rânduri scrise cu drag de către fiecare coleg...


O poezie veche şi scurtă din acea perioadă:


Plânge sufletul meu mut,
Plânge în tăcere,
Copilăria nu pot s-o uit.
Ce îmi mai poţi cere?

Grădină presărată cu stele
Mă invită să zbor.
Cum să le ascult pe ele
Când aripile mă dor?...

No comments:

Post a Comment

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...