Cad fructe, zdrobindu-se de pământ într-un ultim sărut dulce-amărui
Cad frunze, cu foșnet firav și trist de octombrie
Cad lacrimi din cer, alinând îndelungi arșițe și dureri ascunse
Cad suflete, vărsându-și amarul în cupe învechite
Cad brume cu mângâieri reci pe tufănele zgribulite
Cad gânduri neînțelese în jurnale, rânduri-rânduri
Cad tăceri înlăcrimate peste scrisori uitate prin sertare
Cad petale, frângându-se haotic în culori pastelate
Cad pleoape și se odihnesc după nopți prea lungi de vară
Cad cuvinte, golind suflete încărcate de prea mult soare, de prea mult nor
Cad clipe la-ntâmplare și se scurg prea grăbite spre infinit
Cad semințe pe pământul obosit după un an roditor
Cad stele împletite cu dorințe ce poate se vor împlini cândva
Cad note pe un pian prăfuit, odihnă degetelor acum amorțite
Cad amintiri șoptite lângă portretele de pe-un perete îngălbenit
Cad struguri cu parfum din trecut printre ploi mohorâte și reci
Cad frunze grele de nuc pictate în arămiu de o mână nevăzută
Cad ultimele bătăi de inimă printre straiele bălai ale verii...
Toamna...