What Is This Life?...

photo source

This is one of my favourite poems since I was in school.
It always fills me with optimism, helps me stop complaining and truly cherish life's little beautiful moments.

I hope it has the same effect on you. Enjoy! :)

Leisure by William Henry Davies

What is this life if, full of care,
We have no time to stand and stare.
No time to stand beneath the boughs
And stare as long as sheep or cows.

No time to see, when woods we pass,
Where squirrels hide their nuts in grass.
No time to see, in broad daylight,
Streams full of stars, like skies at night.

No time to turn at Beauty's glance,
And watch her feet, how they can dance.
No time to wait till her mouth can
Enrich that smile her eyes began.

A poor life this if, full of care,
We have no time to stand and stare.

Emma's Pages (14)

 
Do you know why people love you so much? I think you know it, don't you?...

You carry that genuine light, that soothing and yet sparkling inner peace, that cozy warmth that not many people have been endowed with.

One does not have to be close to you or know you personally to feel that. It's in everything you show and in every word you write or say. Even if you are a million miles away, that is something one cannot miss. You have something from beyond this twisted world and, being aware of it or not, everybody is thirsty of that kind of stuff.

You're one of the persons that people follow like the butterflies follow the light. Because your creativity, your inspiring personality, your high level of dedication to everything you are in touch with, be it profession, family or friends, all put together is so beautifully overwhelming and cannot simply be unnoticed.

You are my kind of magic and this is why you are in my "collection" of special souls that I will always keep close to my heart. Because knowing that people like you exist makes the world a better place to live...

Why Are You So Against Yourself?

photo source

Do you know what is worse than bullies? Being your own bully.
Torturing yourself with negative thoughts and words addressed to your own person, life, activity, failures, insulting yourself, never trusting yourself.

All this needs to stop!
You are not ugly!
You are not stupid!
You are not good for nothing!
You are not unworthy!

You are simply a flawed human being that has the right to be imperfect, has the right to make mistakes and to learn from those, has the right to try until they succeed, even if this happens after several failures.

You are under no obligation to make sense to others, you have to learn that you cannot please everybody, you cannot meet everyone's expectations, you cannot live your life putting yourself second all the time. No matter what you do and how hard you try, there will always be someone who doesn't like what you did. And most likely you might not get everything you wished and worked for.

And that's absolutely ok!

That doesn't mean you have to hate yourself and treat yourself as if you don't deserve anything. You are alive and still have the power to change things to the better, but that will only happen if you rise again, put yourself together, smile, stay positive, treat yourself right and win that war!
A couple of lost battles don't mean anything. as long as you learn how to appreciate your own efforts and love yourself more!                                 

Pentru o viaţă liniştită

sursă foto

Nu te mai obosi, nu o să înţelegi niciodată de ce gândesc oamenii într-un fel sau altul, de ce unora pare să nu le pese vreodată că prin cuvintele, gesturile şi acţiunile lor ar putea să rănească pe cineva.

Nu mai lua totul personal, mulţi nu fac ceea ce fac pentru a aduce prejudicii cuiva, pur şi simplu aşa sunt ei, acţionează cum cred de cuviinţă şi nu se aşteaptă ca deciziile lor să-i afecteze şi pe cei din jur.

Gândeşti prea mult, simţi prea mult, îţi pasă prea mult într-o lume care a încetat de multă vreme să trăiască cu adevărat, o lume care e pe zi ce trece mai egocentrică, mai indiferentă, mai obsedată de a reuşi cu orice preţ.

Tot ce poţi să faci este să îţi vezi mai departe de drumul tău senin, colorat, cu inima deschisă, fără să te rătăceşti în vâltoarea ce ameninţă să te cuprindă la fiecare pas. Iar dacă în calea ta vei reuşi să tragi după tine şi alte suflete, cu atât mai bine...

Primăvara mea

„Verde crud, verde crud...

Mugur alb, și roz, și pur.

Vis de-albastru și de-azur,

Te mai văd, te mai aud...”

(Note de Primavară, de George Bacovia)
  

În martie, mi-am dat întâlnire cu primăvara. În fiecare weekend, în fiecare zi, în fiecare parc, la fiecare colț de stradă.

I-am urmat orbește și obsesiv miresmele, culorile, puritatea, lacrimile de fericire că există... că exist...

M-am împrietenit mai întâi cu soarele. De fapt suntem vechi cunoștințe, deja ne știam și abia așteptam să simt cum razele odihnite îmi cuprind chipul obosit de iarnă și mi-l dezmiardă, mi-l încălzesc.

M-am luat la întrecere cu vântul blând de care mi-a fost atât de dor, jucându-se zburdalnic cu zulufii mei, coafându-mi părul în cele mai năstrușnice moduri.

Am colecționat amintiri gingașe cu florile din drumul meu ce mi-au vindecat sufletul de frig, de teamă și mi-au invadat laptop-ul cu sute de fotografii.

Cerul țesut cu nori albi pe care îl privesc în fiecare zi fără să ma satur este sursa mea de inspirație, alinarea mea chiar și în zilele ploioase...

Odată cu luna martie, se vorbește despre (și se practică)  faimoasa curățenie de primăvară. Ce se întâmplă la mine în cameră: toate cărțile și revistele merg frumos la locul lor;  rocada hainelor: cele de primăvară-vară iau locul celor  grele de toamnă-iarnă (treabă terminată parţial încă din februarie); dieta se schimbă brusc și conține tot mai multe verdețuri.

 
      Cel mai mult îmi place că, odată cu trezirea la viaţă a naturii, şi oamenii zâmbesc mai mult, sunt mai luminoşi, mai omenoşi, lăsând deoparte privirile posomorâte, neprietenoase, întunecate. Toată lumea se bucură de abundenţa de flori, de plimbările în aer liber cu soarele în suflet, deschizându-şi braţele să o primească aşa cum se cuvine: caldă, pură, colorată, înmiresmată - Primăvara! :)

Motive de primăvară - Miercurea fără cuvinte

Martie

Ziua a început cu lacrimi. Cerul a plâns cu picuri mărunţi şi reci, de parcă Bacovia ne făcea în ciudă cu plumbul lui apăsător.

Dimineaţa a fost prea mohorâtă, prea udă, prea zgribulită pentru un început mult aşteptat de primăvară.

Doar oamenii zâmbeau. Şi florile. Agitaţia matinală cotidiană a căpătat azi culoare. Roşu şi alb, galben şi mov, portocaliu şi verde. Inimile se pregătesc de primăvară şi nu se sfiesc să o arate.

Puţin mai târziu, timid, a ieşit şi soarele să ia parte la forfotă, să se lase prins de atmosfera molipsitoare, să vadă florile şi zâmbetele pe care acestea le aprind pe chipuri amorţite, să asculte păsările cum ciripesc încă din zori, poate-poate dau nas în nas cu primăvara, să simtă sufletele cum prind din nou viaţă, cum se descotorosesc de iarnă ca de o haină învechită.

La muncă, pe tot etajul miroase a zambile, a panseluţe, a frezii. Sunt flori pe aproape toate birourile, semn că primăvara a fost bine primită. Şi îi mulţumim pentru vizită! :)

Vă doresc o primăvară superbă! ^_^