Să ştii să faci joc oricând din orice, fără să te plictiseşti vreodată.
Să te ridici după ce ai căzut şi ai plâns, chiar dacă ţi-ai julit genunchii şi coatele, să te scuturi de praf şi să te întorci la joacă.
Să cânţi, să reciţi poezii, să dansezi ori de câte ori simţi că aşa vrei să te exprimi.
Să fii mereu vesel şi să râzi. Să râzi mult cu sau fără motiv, molipsindu-i şi pe ceilalţi cu starea ta de spirit.
Să ştii să priveşti lumea cu ochi senini şi curioşi, cu mintea şi braţele deschise, cu inocenţă, sinceritate şi cu sete de cunoaştere.
Să alergi după fluturi şi libelule, să zburzi liber pe câmpii şi prin păduri, încuindu-ţi grijile într-un sertar şi aruncând cheia.
Să culegi flori, să urmăreşti albinele cum roiesc prin grădini, să ştii să te bucuri şi de o zi cu soare, dar şi de o zi furtunoasă.
Să ştii să fii iar copil, să nu treacă o zi fără să zâmbeşti şi să laşi micile lucruri frumoase care ţi se întâmplă să-ţi descreţească fruntea.
Viaţa e mult prea scurtă ca să te porţi mereu ca un adult. Chiar dacă eşti unul.
Viaţa e mult prea scurtă ca să-ţi petreci tot timpul printre griji şi probleme. Ai puterea să le laşi deoparte, trebuie doar să vrei!
La mulţi ani, copii mici şi mari! 😊🍬🍒🍭
Labels
- Cărțile mele (1)
- Diverse (9)
- Emma's Pages (17)
- English (38)
- Exerciții pentru suflet (4)
- Gânduri printre rânduri (7)
- Jurnal (17)
- Jurnal de sarcină (7)
- Motivational (2)
- Organizare (7)
- Poveștile mele (27)
- Recenzii cărţi (2)
- To Do List (1)
- Versuri/ Lyrics (88)
Thursday, June 1, 2017
Monday, May 29, 2017
Sunday, May 28, 2017
Gânduri de vacanţă mare
Vara, paşii te poartă în depărtări,
acolo unde, copil fiind, umblai desculţ,
unde arşiţa parfumează piersici
cu rotunjimi sfioase de fată mare,
unde soarele îmbujorează cireşele
în sărutări dulci, sângerii,
unde august pune umbre vineţii
peste prune ascunse printre frunze,
unde fluturi cu aripi diafane aţipesc
pe flori cu suspine purpurii
şi albinele nu încetează a vizita
fiecare miez galben de polen.
Vara la ţară scrijeleşte lungi poveşti,
le strânge-n tolbe fermecate
şi le împrăştie în suflete
cu gust dulce-amărui de dor
şi de vacanţă mare...
Monday, May 22, 2017
Friday, April 21, 2017
21 aprilie - Ziua Mondială a Creativităţii şi Inovaţiei & Ziua Ceaiului
Mama îmi povestea că se aştepta să mă nasc în luna mai. Dar m-am grăbit să cunosc lumea ceva mai devreme, într-o zi din aprilie cu cireşi înfloriţi, cu grădini pline de zumzete şi aripi colorate, cu păduri îmbrăcate în verde crud, cu parfum de flori de liliac înălţându-se până la cer. În aceeaşi zi în care se sărbătoresc în lume Ziua Creativităţii şi Ziua Ceaiului, două lucruri importante pentru mine, care mă inspiră şi mă fac să cred că nu există coincidenţe.
În toţi anii de şcoală, că avea sau nu motiv să se trezească de dimineaţă, mama se scula cu un sfert de oră înaintea noastră şi ne pregătea ceai de tei pe care-l beam mai ales cu pâine unsă cu unt şi dulceaţă făcută în casă.
Bunica, Dumnezeu s-o ierte, îşi prepara foarte des ceaiuri din diverse plante medicinale pentru tot felul de afecţiuni şi dureri pe care le avea. Culegea tot ce avea nevoie din grădină, din pădure sau de pe câmp, din locuri ferite de poluare, din locuri cu aer curat şi ploi ce nu otrăveau plantele, ci le hrăneau, cât să fie pline doar de substanţe benefice trupului.
Mai târziu, am început să iubesc ceaiul şi să-l integrez în ritualurile mele preferate de relaxare, mai ales în zilele friguroase şi ploioase. Ceaiuri de plante medicinale sau de fructe, cu arome puternice. energizante sau relaxante, la pliculeţ sau vrac, am încercat de-a lungul anilor numeroase sortimente şi satisfacţia a fost de fiecare dată aceeaşi.
Sentimentul de linişte care vine la pachet cu băutura fierbinte m-a însoţit de multe ori în momentele de creativitate, fie când am scris, sau am gătit, sau am realizat fotografii sau în alte momente din viaţă când am încercat să fac ceva frumos în fiecare activitate. 📚🍵🎜👓🌸
Wednesday, March 8, 2017
8 martie - Ziua Internaţională a Femeii
Cel mai mult de 8 martie îmi place forfota cu flori. Cum umblă buchete întregi de flori pe străzi să facă inimi de femei să zâmbească.
Şi-mi mai place că tot etajul a arătat astăzi ca o florărie. Parfumul zambilelor şi al narciselor a fost vedeta zilei. Chiar dacă la final am plecat acasă cu o durere de cap de la atâta parfum. 😁 Dar mi-a trecut şi florile au rămas, iar magia zilei a rămas şi ea colorată, puternic înmiresmată, primăvăratică şi plină de lumină.
8 martie este ziua tuturor femeilor din viaţa noastră: mămici, surori, bunici, năşici, mătuşici etc.
Este ziua feminităţii, a gingăşiei, a prospeţimii, a afecţiunii materne şi a iubirii necondiţionate.
Este ziua în care oricât de înnorat sau frig ar fi, zâmbetele calde ale doamnelor şi domnişoarelor pot schimba vremea într-o secundă.
Este ziua în care curcubeie de flori umplu braţele şi sufletele femeilor, făcând soarele să răsară şi grădinile să înflorească.
Este ziua în care copiii sar cu bucurie la pieptul mamelor, le dăruiesc flori şi felicitări făcute cu mânuţele lor hărnicuţe.
Este ziua în care vă urez La Mulţi Ani, dragi prietene, oriunde aţi fi! Vă doresc o primăvară minunată, plină de culori şi mult soare! Şi, mai ales, să primiţi multe flori care să vă veselească ziua, căci conceptul de "prea multe flori" nu există. 😊😊🌸🌷🌹🌺🌻🌼
Friday, March 3, 2017
3 martie - Ziua Mondială a Scriitorilor
În clasele primare, scriam compuneri pe diverse teme pentru orele de limba română. Îmi plăcea să folosesc încă de pe atunci figuri de stil, cât de mult se putea pentru vârsta aceea. În clasa a IV-a am scris prima poezie, tot ca parte din tematica de la şcoală. Este o poezie despre primăvară care a fost apreciată de doamna învăţătoare, ceea ce m-a încurajat să mai încerc.
Aşa am continuat să scriu altele, tot despre natură şi anotimpuri, trecând mai târziu, în adolescenţă, la versuri despre sentimente şi emoţii. Aveam un caiet cu poezii în care am scris timp de mulţi ani, un caiet la care ţineam foarte mult, dar pe care l-am pierdut la un moment dat, deşi nu ştiu nici acum unde şi cum. Mi-a părut tare rău după el. O bună bucată din sufletul meu se afla acolo, în paginile alea scrise în creion. Aş îndrăzni să sper că-l voi regăsi cândva, însă nu cred că sunt foarte multe şanse.
Întâmplarea a făcut că într-o vreme am trimis câteva poezii din caiet la nişte concursuri literare şi astfel am salvat câteva pe mail. Sunt conştientă că nu erau nişte capodopere, dar erau ale mele şi voiam să le păstrez şi, poate, să mă amuz la cât de puerile şi nereuşite erau unele. 😁
Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorilor. Nu mă consider o scriitoare, deşi am publicat cele două cărţi cu poezii pentru copii despre care povesteam aici. Poate doar o autoare care cu paşi mici şi timizi îşi urmează calea ce i-a fost deschisă încă din copilărie, o cale plină de cuvinte, de poveşti, de idei creative care uneori nu vor să iasă la lumină decât după foarte multe eforturi.
Dar să revenim la scriitori, cei pe care îi sărbătorim azi.
Cine sunt ei?
Sunt acei oameni care scriu continuu, aştern pe foaie tot ce le trece prin cap, chiar şi când inspiraţia nu mai stă cu ei la masă, iar apoi îşi şlefuiesc foarte bine mult iubitele creaţii care vor prinde viaţă şi vor ajunge pe rafturile cititorilor.
Sunt acei oameni care îşi umplu timpul jonglând cu mii de cuvinte prin care construiesc lumi întregi, nemaivăzute, nemaiauzite, lumi în care ne place să ne pierdem şi după care tânjim, în care vrem să trăim măcar o dată în viaţă.
Sunt acei oameni care îşi lasă imaginaţia să facă ravagii prin sufletele cititorilor cu tot felul de situaţii mai aproape sau mai departe de incredibil.
Sunt acele suflete care se joacă cu emoţii puternice, cu pasiuni vii, cu gânduri buclucaşe şi idei întortocheate, uneori greu de asimilat şi de înţeles.
Sunt acei maeştri care creionează şi apoi consolidează personaje de toate rasele, culorile, religiile, cu tot felul de vicii şi calităţi, cu vieţi la care poate nu ne aşteptam vreodată să existe, nici măcar în cărţi.
Sunt acele minţi care împletesc atât de bine previzbilul cu imprevizibilul încât rămânem fascinaţi, istoviţi spiritual citind unele poveşti, din cauza intensităţii cu care ne-am implicat în lectura acestora.
Sunt acei artişti care ne fac să simţim totul şi nimic în acelaşi timp, lăsându-ne la final cu sufletele mult prea pline sau mult prea goale, pustiite de propria fiinţă, copleşite de lumile încâlcite din care încercăm să ieşim uneori chiar şi câteva zile la rând după ce am terminat de citit.
Scriitorii sunt cei fără de care lumea ar fi în întuneric, într-un haos permanent, sunt cei fără de care cuvintele ar fi prea multe şi inutile, sunt aceia care merită toată stima şi aprecierea noastră pentru toate cele câte ne oferă prin munca lor, prin bucăţile din vieţile lor pe care le pun pe hârtie şi le împart cu noi. 🖋📗🔖📚
Aşa am continuat să scriu altele, tot despre natură şi anotimpuri, trecând mai târziu, în adolescenţă, la versuri despre sentimente şi emoţii. Aveam un caiet cu poezii în care am scris timp de mulţi ani, un caiet la care ţineam foarte mult, dar pe care l-am pierdut la un moment dat, deşi nu ştiu nici acum unde şi cum. Mi-a părut tare rău după el. O bună bucată din sufletul meu se afla acolo, în paginile alea scrise în creion. Aş îndrăzni să sper că-l voi regăsi cândva, însă nu cred că sunt foarte multe şanse.
Întâmplarea a făcut că într-o vreme am trimis câteva poezii din caiet la nişte concursuri literare şi astfel am salvat câteva pe mail. Sunt conştientă că nu erau nişte capodopere, dar erau ale mele şi voiam să le păstrez şi, poate, să mă amuz la cât de puerile şi nereuşite erau unele. 😁
Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorilor. Nu mă consider o scriitoare, deşi am publicat cele două cărţi cu poezii pentru copii despre care povesteam aici. Poate doar o autoare care cu paşi mici şi timizi îşi urmează calea ce i-a fost deschisă încă din copilărie, o cale plină de cuvinte, de poveşti, de idei creative care uneori nu vor să iasă la lumină decât după foarte multe eforturi.
Dar să revenim la scriitori, cei pe care îi sărbătorim azi.
Cine sunt ei?
Sunt acei oameni care scriu continuu, aştern pe foaie tot ce le trece prin cap, chiar şi când inspiraţia nu mai stă cu ei la masă, iar apoi îşi şlefuiesc foarte bine mult iubitele creaţii care vor prinde viaţă şi vor ajunge pe rafturile cititorilor.
Sunt acei oameni care îşi umplu timpul jonglând cu mii de cuvinte prin care construiesc lumi întregi, nemaivăzute, nemaiauzite, lumi în care ne place să ne pierdem şi după care tânjim, în care vrem să trăim măcar o dată în viaţă.
Sunt acei oameni care îşi lasă imaginaţia să facă ravagii prin sufletele cititorilor cu tot felul de situaţii mai aproape sau mai departe de incredibil.
Sunt acele suflete care se joacă cu emoţii puternice, cu pasiuni vii, cu gânduri buclucaşe şi idei întortocheate, uneori greu de asimilat şi de înţeles.
Sunt acei maeştri care creionează şi apoi consolidează personaje de toate rasele, culorile, religiile, cu tot felul de vicii şi calităţi, cu vieţi la care poate nu ne aşteptam vreodată să existe, nici măcar în cărţi.
Sunt acele minţi care împletesc atât de bine previzbilul cu imprevizibilul încât rămânem fascinaţi, istoviţi spiritual citind unele poveşti, din cauza intensităţii cu care ne-am implicat în lectura acestora.
Sunt acei artişti care ne fac să simţim totul şi nimic în acelaşi timp, lăsându-ne la final cu sufletele mult prea pline sau mult prea goale, pustiite de propria fiinţă, copleşite de lumile încâlcite din care încercăm să ieşim uneori chiar şi câteva zile la rând după ce am terminat de citit.
Scriitorii sunt cei fără de care lumea ar fi în întuneric, într-un haos permanent, sunt cei fără de care cuvintele ar fi prea multe şi inutile, sunt aceia care merită toată stima şi aprecierea noastră pentru toate cele câte ne oferă prin munca lor, prin bucăţile din vieţile lor pe care le pun pe hârtie şi le împart cu noi. 🖋📗🔖📚
Subscribe to:
Posts (Atom)
Un 2024 cât mai bun!
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...
-
Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...