3 martie - Ziua Mondială a Scriitorilor

În clasele primare, scriam compuneri pe diverse teme pentru orele de limba română. Îmi plăcea să folosesc încă de pe atunci figuri de stil, cât de mult se putea pentru vârsta aceea. În clasa a IV-a am scris prima poezie, tot ca parte din tematica de la şcoală. Este o poezie despre primăvară care a fost apreciată de doamna învăţătoare, ceea ce m-a încurajat să mai încerc.

Aşa am continuat să scriu altele, tot despre natură şi anotimpuri, trecând mai târziu, în adolescenţă, la versuri despre sentimente şi emoţii. Aveam un caiet cu poezii în care am scris timp de mulţi ani, un caiet la care ţineam foarte mult, dar pe care l-am pierdut la un moment dat, deşi nu ştiu nici acum unde şi cum. Mi-a părut tare rău după el. O bună bucată din sufletul meu se afla acolo, în paginile alea scrise în creion. Aş îndrăzni să sper că-l voi regăsi cândva, însă nu cred că sunt foarte multe şanse.

Întâmplarea a făcut că într-o vreme am trimis câteva poezii din caiet la nişte concursuri literare şi astfel am salvat câteva pe mail. Sunt conştientă că nu erau nişte capodopere, dar erau ale mele şi voiam să le păstrez şi, poate, să mă amuz la cât de puerile şi nereuşite erau unele. 😁

Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorilor. Nu mă consider o scriitoare, deşi am publicat cele două cărţi cu poezii pentru copii despre care povesteam aici. Poate doar o autoare care cu paşi mici şi timizi îşi urmează calea ce i-a fost deschisă încă din copilărie, o cale plină de cuvinte, de poveşti, de idei creative care uneori nu vor să iasă la lumină decât după foarte multe eforturi.

Dar să revenim la scriitori, cei pe care îi sărbătorim azi.
Cine sunt ei?

Sunt acei oameni care scriu continuu, aştern pe foaie tot ce le trece prin cap, chiar şi când inspiraţia nu mai stă cu ei la masă, iar apoi îşi şlefuiesc foarte bine mult iubitele creaţii care vor prinde viaţă şi vor ajunge pe rafturile cititorilor.

Sunt acei oameni care îşi umplu timpul jonglând cu mii de cuvinte prin care construiesc lumi întregi, nemaivăzute, nemaiauzite, lumi în care ne place să ne pierdem şi după care tânjim, în care vrem să trăim măcar o dată în viaţă.

Sunt acei oameni care îşi lasă imaginaţia să facă ravagii prin sufletele cititorilor cu tot felul de situaţii mai aproape sau mai departe de incredibil.

Sunt acele suflete care se joacă cu emoţii puternice, cu pasiuni vii, cu gânduri buclucaşe şi idei întortocheate, uneori greu de asimilat şi de înţeles.

Sunt acei maeştri care creionează şi apoi consolidează personaje de toate rasele, culorile, religiile, cu tot felul de vicii şi calităţi, cu vieţi la care poate nu ne aşteptam vreodată să existe, nici măcar în cărţi.

Sunt acele minţi care împletesc atât de bine previzbilul cu imprevizibilul încât rămânem fascinaţi, istoviţi spiritual citind unele poveşti, din cauza intensităţii cu care ne-am implicat în lectura acestora.

Sunt acei artişti care ne fac să simţim totul şi nimic în acelaşi timp, lăsându-ne la final cu sufletele mult prea pline sau mult prea goale, pustiite de propria fiinţă, copleşite de lumile încâlcite din care încercăm să ieşim uneori chiar şi câteva zile la rând după ce am terminat de citit.

Scriitorii sunt cei fără de care lumea ar fi în întuneric, într-un haos permanent, sunt cei fără de care cuvintele ar fi prea multe şi inutile, sunt aceia care merită toată stima şi aprecierea noastră pentru toate cele câte ne oferă prin munca lor, prin bucăţile din vieţile lor pe care le pun pe hârtie şi le împart cu noi. 🖋📗🔖📚