De ce?...

sursă foto

"Un om căruia îi mor părinții, se numește orfan.
Un om căruia îi moare soțul/ soția se numește văduv/ă.
Dar un om căruia îi moare copilul, nu se numește în nici un fel." Pentru că este o durere dincolo de orice imaginaţie să îți conduci copilul pe ultimul drum, iar acest sentiment nu poate fi numit în niciun fel...

O întrebare care se află pe buzele tuturor de două săptămâni: "De ce?"

O întrebare care răsună a disperare, deznădejde, neputinţă, durere infinită, frustrare, dezamăgire, groază.
Oameni care ridică ochii spre cer, sperând că tot acest coşmar se va sfârşi cu bine pentru cei dragi aflaţi pe patul de spital, oameni care ridică pumnul spre cer pentru că le este imposibil să înţeleagă de ce li se întâmplă toate astea tocmai copilului lor, mamei, tatălui, fratelui, surorii? Oameni care se dau cu capul de pereţi încercând să înţeleagă ce, cum şi de ce?

O întrebare căreia i se adaugă o numărătoare covârşitoare care pare să nu se mai termine.

Nu-i cunosc pe aceşti oameni atât de greu încercaţi decât din paginile presei, din descrierile prietenilor si rudelor lor pe facebook sau pe blog-uri. Am citit şi am plâns pentru fiecare suflet frumos care a plecat, vreau să cred, într-o lume mai bună, luminoasă... în pace. 
Am plâns pentru că nişte oameni atât de speciali mai aveau multe de făcut, de arătat, de scris, de trăit! Erau oameni simpli, ca mine şi ca tine... Şi totuşi, în simplitatea lor, au presărat un strop din magia lor în atâtea universuri, acum ştirbite iremediabil.
Prea multă tristeţe, prea multe lacrimi, prea mult gol, prea mult doliu dintr-o dată, de piatră să fii şi n-ai cum să rămâi indiferent...

De ce?

Să fie oare Îngeri ce s-au întors în lumea lor după ce şi-au încheiat misiunea pe acest pământ? Numai Dumnezeu ştie... Posibil... şi totuşi nicio explicaţie şi nicio consecinţă benefică a acestui nefericit "eveniment" nu-i va consola cu nimic pe cei ce au rămas acum cu un handicap sufletesc ce nu are leac...

Dumnezeu să-i ierte  pe cei ce ne-au părăsit mult prea devreme şi să-i ajute pe cei ce vor fi nevoiţi să suporte o imensă povară pentru tot restul vieţii...

sursă foto

Emma's Pages (11)

- Because I never liked it on the stage, I've always avoided to be in the spotlight.
I'm a backstage person and I don't think I will ever change.
While you, my dear, you are quite the opposite. So tell me, what makes you think this will work? It's like the moon and the sun. They never meet! Do you get my point?, she asked in a nervous voice.
- I get your point, he said calmly. But you're missing this from the equation: backstage or spotlight, moon or sun, we are both creative, right?
- Yeah... and?
- Aaaand... we will create our own eclipse!, he said confidently, kissing her gently on the forehead.

photo source

Cold days are coming. Keep your heart warm

50 Random Things about Me (part 2)

sursă

11. Îmi plac cutiile. Mari, mici, colorate, monocrome, utile, inutile, rotunde, pătrate, fără formă. Când văd cutii, parcă pierd simţul realităţii şi îmi vine să le cumpăr pe toate! Într-o zi o să-mi pierd minţile şi o să fac asta :))) Chiar dacă nu o să am unde să le pun. Şi nici la ce să le folosesc. Dar, ştim cu toţii, cu omul nebun nu te pui! Shhhh... 

12.Se întâmplă să fiu singură uneori seara. Şi ce fac? În loc să gătesc, să fac curat, să găsească bărbatul toate cele în ordine (aberez, nu mai trăim în secolul XVIII :-P), pierd vremea uitându-mă la videoclipuri din show-uri de genul Britain's Got Talent, America's Got Talent, X Factor US sau UK. 

Nu ştiu de ce mi se pare că oamenii ăia pun mai mult suflet în talentul lor. Nu aruncaţi cu pietre şi mai ales nu aruncaţi cu "patriotismul" în mine :)) Astea îmi plac, pe astea le ascult, la astea mă holbez. Oameni frumoşi, voci minunate, suflete care te fac pur şi simplu să vibrezi. 

M-am uitat de hânşpe ori la aceleaşi episoade care-mi merg la suflet, atât de bine-mi merg şi cu atâtea emoţii mă încarcă, încât mă jelesc oleacă, a se citi "lăcrimez", şi dau gata imediat un pachet de şerveţele. Da, ştiu, prea sensibilă, prea naivă, preaaa... eu :-P

Iată şi câteva exemple pe care le-am vizionat de N ori şi care nu-şi pierd din profunzime niciodată. Enjoy! :) 
Rachel Crow - If I Were A Boy
Calum Scott - Dancing on My Own
Bars & Melody

13. Îmi place să tac. Mai ales dimineaţa la prima oră la birou, când nu este aproape nimeni la muncă. La fel şi când vin seara acasă după muncă, târând după mine stresul unei zile agitate. Îmi place să nu fie nimeni prin preajmă. Măcar o oră. Până termin de tăcut. 

Şi-mi plac oamenii care ştiu să tacă mai frumos decât ştiu să vorbească.
Îmi plac tăcerile mânăstireşti, profunde, liniştitoare şi oamenii care ştiu să ofere astfel de tăceri în locul vorbăriei fără sens şi nedorite.

14. Îmi trimit sms-uri. Pe telefon. Destul de des. De ce? Pentru că este cea mai simplă şi rapidă metodă de a-mi nota ideile care îmi trec prin cap în cele mai nepotrivite momente, cum ar fi şedinţele de la muncă. 

15. Niciodată nu mă pot decide dacă îmi place mai mult marea sau muntele. Am încercat de multe ori să aleg, dar degeaba. E ca şi cum m-ar pune cineva să aleg ce ochi aş vrea să păstrez, stângul sau dreptul. Imposibil!

Pot să spun doar că şi marea, şi muntele îmi plac cel mai mult vara, când e cald şi bine. Ambele mă inspiră şi mă liniştesc la fel de mult.

Emma's Pages (10)

- I hate you!, she said faintly, struggling to escape his hug.
for every bitter tear you made me spill for you

for every moment of loneliness I didn't know how to fill anymore

for every day I had to bear when I thought you were away forever

for every night I spent counting stars instead of counting dreams

for every photo I had to rip apart to kill the pain so that it didn't kill me first

for every cold coffee I had to throw away because it had no taste without you...

I hate you so much..., she said again.

- I love you too...,  he whispered, holding her tighter in his arms.

Emma's Pages (9)

source

He slowly hacked her heart, her feelings, crawling under her skin, sheltering inside her blood like a drug you get addicted of forever.

But the best part was that she loved this addiction more than she loved her freedom and she would have never wanted to be cured...

Anotimpul căderilor

sursă

 

Cad fructe, zdrobindu-se de pământ într-un ultim sărut dulce-amărui

Cad frunze, cu foșnet firav și trist de octombrie

Cad lacrimi din cer, alinând îndelungi arșițe și dureri ascunse

Cad suflete, vărsându-și amarul în cupe învechite

Cad brume cu mângâieri reci pe tufănele zgribulite

Cad gânduri neînțelese în jurnale, rânduri-rânduri

Cad tăceri înlăcrimate peste scrisori uitate prin sertare

Cad petale, frângându-se haotic în culori pastelate

Cad pleoape și se odihnesc după nopți prea lungi de vară

Cad cuvinte, golind suflete încărcate de prea mult soare, de prea mult nor

Cad clipe la-ntâmplare și se scurg prea grăbite spre infinit

Cad semințe pe pământul obosit după un an roditor

Cad stele împletite cu dorințe ce poate se vor împlini cândva

Cad note pe un pian prăfuit, odihnă degetelor acum amorțite

Cad amintiri șoptite lângă portretele de pe-un perete îngălbenit

Cad struguri cu parfum din trecut printre ploi mohorâte și reci

Cad frunze grele de nuc pictate în arămiu de o mână nevăzută

Cad ultimele bătăi de inimă printre straiele bălai ale verii...

Toamna...