De ce doare sufletul atunci când doare...

Pentru că sufletul tânjeşte după linişte şi pace, dar este înghiţit de agitaţie, prea multă forfotă, prea multă grabă
Pentru că lumea e prea mare, iar tu, mic fiind, nu-i mai poţi face faţă
Pentru că gândeşti prea mult şi visezi prea mult
Pentru că nu ştii cine eşti, ce vrei şi încotro te îndrepţi
Pentru că este nedrept de frig şi întuneric atunci când soarele şi florile ar trebui să-ţi zâmbească
Pentru că nu ai lăsat lacrimile să curgă la timpul potrivit
Pentru că niciodată nu vei putea să salvezi lumea
Pentru că depinzi prea mult de alţii până şi pentru cele mai mărunte lucruri
Pentru că fluturii trăiesc atât de puţin şi aproape că ţi-ai dori  să fii unul
Pentru că îţi doreşti să zbori cât mai departe, cât mai sus, dar atâtea suflete atârnă greu de aripile tale
Pentru că nu mai ai loc nicăieri; sunt prea mulţi oameni în jur
Pentru că ai strâns multe dureri sub preşul frumos decorat cu zâmbete
Pentru că îţi pasă prea mult, simţi prea mult, dăruieşti prea mult
Pentru că eşti orb şi încăpăţânat
Pentru că nimeni nu înţelege şi nu va înţelege vreodată
Pentru că sunt atâtea lucruri şi persoane care te fac fericit şi trist în acelaşi timp
Pentru că oamenii mor prea repede, prea tineri, prea nefericiţi

 Şi totuşi, micile bucurii ale vieţii pot fi oricând mai presus de orice durere...