Lasă-mă, dar nu mă lăsa...

Când râd ca un copil fericit, lasă-mă!

Inocența este cea mai de preț magie a mea.
Când plâng fără un motiv serios, lasă-mă!

Am nevoie de lacrimi ca să fiu în armonie cu mine însămi.

Când complic lucrurile fără sens, lasă-mă!

Dacă n-aș fi complexă și aiurită, nu m-ai iubi.

Când mă agit pentru ceea ce numești "nimicuri", lasă-mă!

Pentru mine orice detaliu contează mai mult decât crezi.

Când tac și privesc pierdută în zare, lasă-mă!

Am nevoie să visez la fel cum tu ai nevoie să respiri.

Când citesc ore în șir fără să te observ, lasă-mă!

Sunt cum sunt pentru că am trăit atâtea vieți printre pagini.

Când mi-e frig și tremur zgribulită, nu mă lăsa!

Căldura brațelor tale sunt căminul meu pe orice vreme.

Când mi-e teamă de întuneric, nu mă lăsa!

Fără ochii tăi mă pierd și sub cel mai senin cer.

Când adorm și înfrunți singur orele târzii, nu mă lăsa!
Am nevoie să-mi veghezi visele și să alungi monștrii.

Când alerg speriată de realitate, nu mă lăsa!

Colorează-mi dorințele și le voi împărți mereu cu tine.

Când ploaia îmi inundă gândurile, nu mă lăsa!
Luminează-mi zilele și eu îți voi ocroti nopțile.
Când îmi aduc furtunile cu mine, nu mă lăsa!

Nimic nu este mai liniștitor decât existența ta.