Monday, November 30, 2015

Sărmăluţe în foi de varză murată



La noi se făceau muuuulte sarmale de sărbători. Mi-o şi amintesc pe bunica, suflecându-şi mânecile, punându-şi şorţul de bucătărie, demult uzat, şi potrivind de zor carnea cu tot felul de mirodenii.
Iar mama, la concurenţă, urmând acelaşi exemplu, sărmăluia cot la cot cu bunica.

Pe vremea aceea, când datoria mea era doar să împachetez sarmalele, pentru ca apoi să fie date la cuptor preţ de câteva ore bune, aveam impresia că acest fel delicios de mâncare este atât de greu de făcut încât trebuie să fii bunică sau cel puţin mamă cu trei copii măricei :))) ca să reuşeşti să le faci.


Dar de unde! Mai migăloasă era treaba mea cu împachetatul decât prepararea aluatului de carne propriu zis. Bineînţeles, e nevoie să calculezi destul de bine cantităţile ingredientelor pentru a ieşi ca la carte. Dar nu trebuie să fii master chef ca sarmalele să iasă de nota 10+, pentru ca cei ce vor gusta se vor înfrupta din ele să ceară încă o porție... de bune ce sunt, normal!

Asta am descoperit acum ceva ani, destul de multicei, când am preparat pentru prima dată sarmale, și acum două zile mi-am dat seama că ies și mai bine cu fiecare încercare.

Mi-au ieșit foarte puține, dar incredibil de bune! Soțul meu poate să confirme ;-)

Iar acum să trecem la subiect:

Ce am folosit:
  • 500 g carne tocată mixtă (porc + vită)
  • 20 de foi de varză murată
  • 50 g orez cu bob rotund
  • un morcov mic (opțional)
  •  o ceapă medie
  • 1/2 legătură pătrunjel
  • 1/2 legătură mărar
  • 8 linguri pastă de roșii
  • un ou pentru închegarea compoziției
  • sare după gust
  • condimente pentru sarmale după gust
  • 2-300 g varză murată tocată separat
  • apă pentru fiert

Cum am procedat:

Nu am avut varză murată de la mama de acasă așa că am cumpărat din Kaufland și au fost destul de bune la gust.

Am pus carnea tocată într-un bol, împreună cu orezul spălat și scurs bine, două linguri de condimente, morcovul, ceapa, verdeața tocate mărunt, 4 linguri de pastă de roșii, oul și sarea și am frământat foarte bine până la omogenizare.

Am împachetat compoziția obținută în foile de varză dinainte pregătite și am pus sărmăluțele rezultate într-o oală din lut, pe un pat de varză tocată, din care am păstrat puțină pentru a le acoperi.

Am pus restul de 4 linguri de pastă de roșii într-un castronel, am adăugat puțină apă, am amestecat și am turnat în oală peste sarmale. Le-am acoperit apoi cu restul de varză tocată, am turnat apă cât să le acopere și am dat la cuptor la foc mic timp de 4 ore, ca să se fiarbă foarte bine și carnea, și varza și ca să scadă bine apa.

Dacă este nevoie, se mai adaugă apă pe parcursul fierberii.

Când au fost gata, am pregătit o mămăliguță și am servit sărmăluțlele calde cu smântână, de și acum mi-e gândul la ele!

Să aveți spor și poftă!

Izabela ツ

Monday, November 16, 2015

There are days...

photo source

There are days when everything seems blurry, everything is confusing, overwhelming, dark.
But that's only because you don't open your eyes wide enough!

Cause if you did so, you would notice how the sky burns into amazing divine colours at sunset, you would notice the oaks and maples wearing magical breathtaking autumn garments,  you would notice people smiling with kindness once in a while. Because the people still have this super power. Yeah... who knew?

There are days when you don't accept writing your own story with anything but the best pencil in the box. Because, you know, making a masterpiece out of your life depends on you alone!

There are days when you wish God didn't let so much the devil play around with people's lives, that He didn't recruited any more children of the Earth for His Angels army, leaving behind tangled sorrows and unanswered questions.

There are days when you wish you had been a better person, less judging and criticizing, but more compassionate, kind, emphatic, open-hearted. But sometimes you just screw it up. 

There are days when you are wondering how many people went to sleep in peace because you crossed their path that day and how many couldn't sleep because your careless behaviour put a shadow on their heart.

There are so many days when good things happen, so many that you can't count them on all the twenty fingers you posses. It's up to you to open your eyes and soul to embrace the good, cherish it, enjoy it and to never let it go. Not even one day! Because sometimes you just don't get a second chance...

Thursday, November 12, 2015

De ce?...

sursă foto


"Un om căruia îi mor părinții, se numește orfan.
Un om căruia îi moare soțul/ soția se numește văduv/ă.
Dar un om căruia îi moare copilul, nu se numește în nici un fel." Pentru că este o durere dincolo de orice imaginaţie să îți conduci copilul pe ultimul drum, iar acest sentiment nu poate fi numit în niciun fel...

O întrebare care se află pe buzele tuturor de două săptămâni: "De ce?"

O întrebare care răsună a disperare, deznădejde, neputinţă, durere infinită, frustrare, dezamăgire, groază.
Oameni care ridică ochii spre cer, sperând că tot acest coşmar se va sfârşi cu bine pentru cei dragi aflaţi pe patul de spital, oameni care ridică pumnul spre cer pentru că le este imposibil să înţeleagă de ce li se întâmplă toate astea tocmai copilului lor, mamei, tatălui, fratelui, surorii? Oameni care se dau cu capul de pereţi încercând să înţeleagă ce, cum şi de ce?

O întrebare căreia i se adaugă o numărătoare covârşitoare care pare să nu se mai termine.

Nu-i cunosc pe aceşti oameni atât de greu încercaţi decât din paginile presei, din descrierile prietenilor si rudelor lor pe facebook sau pe blog-uri. Am citit şi am plâns pentru fiecare suflet frumos care a plecat, vreau să cred, într-o lume mai bună, luminoasă... în pace. 
Am plâns pentru că nişte oameni atât de speciali mai aveau multe de făcut, de arătat, de scris, de trăit! Erau oameni simpli, ca mine şi ca tine... Şi totuşi, în simplitatea lor, au presărat un strop din magia lor în atâtea universuri, acum ştirbite iremediabil.
Prea multă tristeţe, prea multe lacrimi, prea mult gol, prea mult doliu dintr-o dată, de piatră să fii şi n-ai cum să rămâi indiferent...

De ce?

Să fie oare Îngeri ce s-au întors în lumea lor după ce şi-au încheiat misiunea pe acest pământ? Numai Dumnezeu ştie... Posibil... şi totuşi nicio explicaţie şi nicio consecinţă benefică a acestui nefericit "eveniment" nu-i va consola cu nimic pe cei ce au rămas acum cu un handicap sufletesc ce nu are leac...

Dumnezeu să-i ierte  pe cei ce ne-au părăsit mult prea devreme şi să-i ajute pe cei ce vor fi nevoiţi să suporte o imensă povară pentru tot restul vieţii...


sursă foto

Wednesday, November 11, 2015

Emma's Pages (11)

- Because I never liked it on the stage, I've always avoided to be in the spotlight.
I'm a backstage person and I don't think I will ever change.
While you, my dear, you are quite the opposite. So tell me, what makes you think this will work? It's like the moon and the sun. They never meet! Do you get my point?, she asked in a nervous voice.
- I get your point, he said calmly. But you're missing this from the equation: backstage or spotlight, moon or sun, we are both creative, right?
- Yeah... and?
- Aaaand... we will create our own eclipse!, he said confidently, kissing her gently on the forehead.

photo source

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...