8 martie - Ziua Internaţională a Femeii

Cel mai mult de 8 martie îmi place forfota cu flori. Cum umblă buchete întregi de flori pe străzi să facă inimi de femei să zâmbească.

Şi-mi mai place că tot etajul a arătat astăzi ca o florărie. Parfumul zambilelor şi al narciselor a fost vedeta zilei. Chiar dacă la final am plecat acasă cu o durere de cap de la atâta parfum. 😁 Dar mi-a trecut şi florile au rămas, iar magia zilei a rămas şi ea colorată, puternic înmiresmată, primăvăratică şi plină de lumină.

8 martie este ziua tuturor femeilor din viaţa noastră: mămici, surori, bunici, năşici, mătuşici etc. 

Este ziua feminităţii, a gingăşiei, a prospeţimii, a afecţiunii materne şi a iubirii necondiţionate. 

Este ziua în care oricât de înnorat sau frig ar fi, zâmbetele calde ale doamnelor şi domnişoarelor pot schimba vremea într-o secundă.

Este ziua în care curcubeie de flori umplu braţele şi sufletele femeilor, făcând soarele să răsară şi grădinile să înflorească.

Este ziua în care copiii sar cu bucurie la pieptul mamelor, le dăruiesc flori şi felicitări făcute cu mânuţele lor hărnicuţe.

Este ziua în care vă urez La Mulţi Ani, dragi prietene, oriunde aţi fi!  Vă doresc o primăvară minunată, plină de culori şi mult soare! Şi, mai ales, să primiţi multe flori care să vă veselească ziua, căci conceptul de "prea multe flori" nu există. 😊😊🌸🌷🌹🌺🌻🌼

3 martie - Ziua Mondială a Scriitorilor

În clasele primare, scriam compuneri pe diverse teme pentru orele de limba română. Îmi plăcea să folosesc încă de pe atunci figuri de stil, cât de mult se putea pentru vârsta aceea. În clasa a IV-a am scris prima poezie, tot ca parte din tematica de la şcoală. Este o poezie despre primăvară care a fost apreciată de doamna învăţătoare, ceea ce m-a încurajat să mai încerc.

Aşa am continuat să scriu altele, tot despre natură şi anotimpuri, trecând mai târziu, în adolescenţă, la versuri despre sentimente şi emoţii. Aveam un caiet cu poezii în care am scris timp de mulţi ani, un caiet la care ţineam foarte mult, dar pe care l-am pierdut la un moment dat, deşi nu ştiu nici acum unde şi cum. Mi-a părut tare rău după el. O bună bucată din sufletul meu se afla acolo, în paginile alea scrise în creion. Aş îndrăzni să sper că-l voi regăsi cândva, însă nu cred că sunt foarte multe şanse.

Întâmplarea a făcut că într-o vreme am trimis câteva poezii din caiet la nişte concursuri literare şi astfel am salvat câteva pe mail. Sunt conştientă că nu erau nişte capodopere, dar erau ale mele şi voiam să le păstrez şi, poate, să mă amuz la cât de puerile şi nereuşite erau unele. 😁

Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorilor. Nu mă consider o scriitoare, deşi am publicat cele două cărţi cu poezii pentru copii despre care povesteam aici. Poate doar o autoare care cu paşi mici şi timizi îşi urmează calea ce i-a fost deschisă încă din copilărie, o cale plină de cuvinte, de poveşti, de idei creative care uneori nu vor să iasă la lumină decât după foarte multe eforturi.

Dar să revenim la scriitori, cei pe care îi sărbătorim azi.
Cine sunt ei?

Sunt acei oameni care scriu continuu, aştern pe foaie tot ce le trece prin cap, chiar şi când inspiraţia nu mai stă cu ei la masă, iar apoi îşi şlefuiesc foarte bine mult iubitele creaţii care vor prinde viaţă şi vor ajunge pe rafturile cititorilor.

Sunt acei oameni care îşi umplu timpul jonglând cu mii de cuvinte prin care construiesc lumi întregi, nemaivăzute, nemaiauzite, lumi în care ne place să ne pierdem şi după care tânjim, în care vrem să trăim măcar o dată în viaţă.

Sunt acei oameni care îşi lasă imaginaţia să facă ravagii prin sufletele cititorilor cu tot felul de situaţii mai aproape sau mai departe de incredibil.

Sunt acele suflete care se joacă cu emoţii puternice, cu pasiuni vii, cu gânduri buclucaşe şi idei întortocheate, uneori greu de asimilat şi de înţeles.

Sunt acei maeştri care creionează şi apoi consolidează personaje de toate rasele, culorile, religiile, cu tot felul de vicii şi calităţi, cu vieţi la care poate nu ne aşteptam vreodată să existe, nici măcar în cărţi.

Sunt acele minţi care împletesc atât de bine previzbilul cu imprevizibilul încât rămânem fascinaţi, istoviţi spiritual citind unele poveşti, din cauza intensităţii cu care ne-am implicat în lectura acestora.

Sunt acei artişti care ne fac să simţim totul şi nimic în acelaşi timp, lăsându-ne la final cu sufletele mult prea pline sau mult prea goale, pustiite de propria fiinţă, copleşite de lumile încâlcite din care încercăm să ieşim uneori chiar şi câteva zile la rând după ce am terminat de citit.

Scriitorii sunt cei fără de care lumea ar fi în întuneric, într-un haos permanent, sunt cei fără de care cuvintele ar fi prea multe şi inutile, sunt aceia care merită toată stima şi aprecierea noastră pentru toate cele câte ne oferă prin munca lor, prin bucăţile din vieţile lor pe care le pun pe hârtie şi le împart cu noi. 🖋📗🔖📚

2 Martie - Ziua Mondială a Cărţii

Aveam vreo 5 ani când am început să citesc. Am fost la un control oftalmologic pentru că aveam strabism (mai pe româneşte: "îmi fugeau ochii"😂) şi am fost nevoită să învăţ cele câteva litere de pe panoul de la cabinet pentru ca medicul să poată face testele obişnuite.

Dar nu mi-a fost de ajuns să cunosc doar câteva litere şi mi-am dorit, se pare, să ştiu să citesc. Drept urmare, ai mei au avut răbdare şi m-au învăţat şi celelalte litere. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de poveşti, de poezii, de cuvinte şi de lumea plină de magie a cărţilor.

Îmi amintesc că la un moment dat trecusem de faza cititului pe litere, însă ai mei încă mă puneau să citesc aşa, iar eu îi ascultam, copil fiind, dar mă miram penru că nu înţelegeam de ce trebuie să mai fac asta.

Aveam nişte cărţi cu poveşti şi poezii pentru copii din care citeam adesea, apoi am trecut la manualele fratelui meu mai mare, care începuse şcoala. Mai târziu părinţii mei îmi dădeau "temă", să citesc cel puţin cinci pagini pe zi din "Gulliver în ţara piticilor". Nu reţineam prea multe, dar îmi plăcea să citesc tot mai mult şi tot mai des. Îmi amintesc de o altă carte pe care am citit-o în aceeşi perioadă. Se numea "Trandafirii lui Gheorghiţă", scrisă de Alexandru Gheorghe. Cuprindea poveşti despre viaţa elevilor de prin anii '80. Mi-au plăcut tare mult şi le recitesc cu drag de fiecare dată când am ocazia.

Acum nu-mi mai fug ochii, poate doar după cărţi, dar încă port ochelari şi încă iubesc să citesc. 🤓

Astăzi este Ziua Mondială a Cărţii, acest obiect magic care ascunde taine ce se vor descoperite, trăite, simţite. Acest obiect ce deschide minţi şi luminează suflete, ce creează lumi noi şi conturează universuri nesfârşite, ce constituie uneori o piesă importantă în formarea caracterului unui om, ce ne ajută să rezolvăm puzzle-uri alambicate şi să ne regăsim pe noi înşine, iar uneori, să ne pierdem în vieţile complexe ale personajelor, să devenim mai empatici şi mai sensibili la natura umană, să ne refugiem adesea departe de realitate.

Este o zi care trebuie să sărbătorim prin lectură, măcar câteva pagini din cartea preferată sau din ultima carte cumpărată ce aşteaptă să fie parcursă de prea multă vreme.

Eu m-am delectat cu câteva pagini din "După ce te-am pierdut" de Jojo Moyes, despre care am scris un pic aici. 

Iar mai jos vă las o listă cu titlurile care mi-au rămas în suflet, care m-au făcut să le trăiesc, nu doar să le citesc.

"La Medeleni" - Ionel Teodoreanu
"Invitaţia la vals" - Mihail Drumeş
"Arhanghelii" - Ion Agârbiceanu
"Se numea Sarah" - Tatiana De Rosnay
"O zi de naştere uitată" - Donald Bisset
"Cel care mă aşteaptă" - Parinoush Saniee
 "Marile speranţe" - Charles Dickens
"Fata cu cercel de perlă" - Tracz Chevalier
"Mănâncă. Roagă-te. Iubeşte"; "Semnătura tuturor lucrurilor"; "Lecţii de magie" - Elizabeth Gilbert
"Apă pentru elefanţi" - Sara Gruen
"Şoapta inimii" - Jan-Philipp Sendker
"Înainte să te cunosc" - Jojo Moyes

Şi, nu în ultimul rând, cărticelele mele dragi cu poezii pentru copii: "Anotimpuri" şi "Animale" 😊

Iar la final, vă invit şi vă rog să-mi sugeraţi cel puţin un titlu de carte care v-a impresionat şi care credeţi că merită citită, pentru momentele destul de des în care rămân în pană de idei. 
Vă mulţumesc. 🙂

Încă nu e vineri...

Joi de dimineaţă la birou. Încă nu e vineri... Mereu îmi propun să trăiesc la fel de fumos şi relaxat fiecare zi şi să nu mai tânjesc după weekend. Dar uite că nu se poate de fiecare dată. Pentru că unele săptămâni sunt mai obositoare decât altele şi parcă nu-ţi mai vine să lucrezi cinci zile la rând, mai ales când copacii înmuguresc şi firul ierbii e tot mai verde. 😄

Astăzi nu se mai simte nimic din frumuseţea zilei de ieri. Nicio o rază de soare, nici un centimetru de cer senin. Atmosfera deprimantă ascunde zâmbetele ce mai ieri înfloreau pe toate chipurile ce-mi ieşeau în cale. Dar tarabele cu flori încă vorbesc despre primăvară, despre gingăşie şi prospeţime.

Este răcoare la birou şi îmi încălzesc mâinile cu o cană de ceai fierbinte, îndulcit cu miere. Chiar este o zi care are nevoie de un ceai cald şi un cer senin. Este o zi care aşteaptă ca primăvara să se trezească în orice clipă şi să umple din nou aerul de parfum şi culoare, o zi care vrea la plimbare, vrea suflete hoinare şi fericite umblând libere şi îmbrăţişând copaci. Da, este o zi care are nevoie de îmbrăţişări.🌷 🤗

1 Martie - Prima zi de primăvară

Prima zi de primăvară s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor, aproape ca în fiecare an. A fost o zi caldă, plăcută, cu forfotă intensă pe străzi şi în copaci, cu rânduri interminabile de flori şi mărţişoare oriunde vedeai cu ochii, cu zâmbete multe şi colorate, cu cer senin, albastru şi soare luminos de martie. 🌷🌸🌺🌼🐝🐞🦋

Deşi martie este înşelătoare, pentru că babele ne pot face surprize, lepădându-şi din când în când câte un ultim strat subţire de ninsoare, totuşi este prima lună oficială de primăvară care trezeşte natura şi oamenii din amorţire, chipurile se înseninează, parcurile şi pădurile încep să prindă viaţă, iar grădinile cu primele flori îndrăzneţe îi întâmpină pe cei dintâi vizitatori gingaşi, albinuţe hărnicuţe şi fluturi jucăuşi.

Gerul şi nămeţii de zăpadă sunt acum doar o amintire neplăcută pentru unii dintre noi 😀 şi nu pot decât să vă invit să vă bucuraţi din plin de vremea ce devine din ce în ce mai plăcută, să vă deschideţi braţele şi, mai ales, sufletele să primiţi cum se cuvine valurile de lumină, de căldură, de parfum şi culoare pe care primăvara ni le-a pregătit şi anul acesta. 💖