2 Martie - Ziua Mondială a Cărţii

Aveam vreo 5 ani când am început să citesc. Am fost la un control oftalmologic pentru că aveam strabism (mai pe româneşte: "îmi fugeau ochii"😂) şi am fost nevoită să învăţ cele câteva litere de pe panoul de la cabinet pentru ca medicul să poată face testele obişnuite.

Dar nu mi-a fost de ajuns să cunosc doar câteva litere şi mi-am dorit, se pare, să ştiu să citesc. Drept urmare, ai mei au avut răbdare şi m-au învăţat şi celelalte litere. Atunci m-am îndrăgostit iremediabil de poveşti, de poezii, de cuvinte şi de lumea plină de magie a cărţilor.

Îmi amintesc că la un moment dat trecusem de faza cititului pe litere, însă ai mei încă mă puneau să citesc aşa, iar eu îi ascultam, copil fiind, dar mă miram penru că nu înţelegeam de ce trebuie să mai fac asta.

Aveam nişte cărţi cu poveşti şi poezii pentru copii din care citeam adesea, apoi am trecut la manualele fratelui meu mai mare, care începuse şcoala. Mai târziu părinţii mei îmi dădeau "temă", să citesc cel puţin cinci pagini pe zi din "Gulliver în ţara piticilor". Nu reţineam prea multe, dar îmi plăcea să citesc tot mai mult şi tot mai des. Îmi amintesc de o altă carte pe care am citit-o în aceeşi perioadă. Se numea "Trandafirii lui Gheorghiţă", scrisă de Alexandru Gheorghe. Cuprindea poveşti despre viaţa elevilor de prin anii '80. Mi-au plăcut tare mult şi le recitesc cu drag de fiecare dată când am ocazia.

Acum nu-mi mai fug ochii, poate doar după cărţi, dar încă port ochelari şi încă iubesc să citesc. 🤓

Astăzi este Ziua Mondială a Cărţii, acest obiect magic care ascunde taine ce se vor descoperite, trăite, simţite. Acest obiect ce deschide minţi şi luminează suflete, ce creează lumi noi şi conturează universuri nesfârşite, ce constituie uneori o piesă importantă în formarea caracterului unui om, ce ne ajută să rezolvăm puzzle-uri alambicate şi să ne regăsim pe noi înşine, iar uneori, să ne pierdem în vieţile complexe ale personajelor, să devenim mai empatici şi mai sensibili la natura umană, să ne refugiem adesea departe de realitate.

Este o zi care trebuie să sărbătorim prin lectură, măcar câteva pagini din cartea preferată sau din ultima carte cumpărată ce aşteaptă să fie parcursă de prea multă vreme.

Eu m-am delectat cu câteva pagini din "După ce te-am pierdut" de Jojo Moyes, despre care am scris un pic aici. 

Iar mai jos vă las o listă cu titlurile care mi-au rămas în suflet, care m-au făcut să le trăiesc, nu doar să le citesc.

"La Medeleni" - Ionel Teodoreanu
"Invitaţia la vals" - Mihail Drumeş
"Arhanghelii" - Ion Agârbiceanu
"Se numea Sarah" - Tatiana De Rosnay
"O zi de naştere uitată" - Donald Bisset
"Cel care mă aşteaptă" - Parinoush Saniee
 "Marile speranţe" - Charles Dickens
"Fata cu cercel de perlă" - Tracz Chevalier
"Mănâncă. Roagă-te. Iubeşte"; "Semnătura tuturor lucrurilor"; "Lecţii de magie" - Elizabeth Gilbert
"Apă pentru elefanţi" - Sara Gruen
"Şoapta inimii" - Jan-Philipp Sendker
"Înainte să te cunosc" - Jojo Moyes

Şi, nu în ultimul rând, cărticelele mele dragi cu poezii pentru copii: "Anotimpuri" şi "Animale" 😊

Iar la final, vă invit şi vă rog să-mi sugeraţi cel puţin un titlu de carte care v-a impresionat şi care credeţi că merită citită, pentru momentele destul de des în care rămân în pană de idei. 
Vă mulţumesc. 🙂