Thursday, April 23, 2020

Jurnal de recunoștință (1) - 23 aprilie 2020

Sursa :unsplash.com 


Astăzi, la fix 9 ani de Petals of Isabelle, sunt recunoscătoare că am reușit să scriu această poezie în doar câteva minute, după luni întregi de pauză de scris.  


Știam demult, știam să scriu, 
Cuvintele curgeau râu viu, 
Veneau la vale-nvolburate
Și le prindeam ușor pe toate. 

Până când albia a secat
Și tot pământul s-a uscat. 
Cuvintele sunt acum seci, 
Fără de viață sunt și reci. 

S-au ofilit, au dispărut, 
S-au transformat în gând mărunt, 
S-au dus departe, în pustiu
Și iarăși nu mai știu să scriu...





4 comments:

Un 2024 cât mai bun!

Pexels: Jill Wellington Sunt aproape 3 ani de când nu am mai scris aici și mai pe nicăieri. Prioritățile au fost altele, viața s-a scurs ori...